“….Tu cand postesti unge fata ta si o spala ca sa nu te arati oamenilor ca postesti si Tatal tau care sta intr-ascuns iti va rasplati tie…” (Ev.Matei,cap 6,6)
Postul cel Mare sau Sfantul si Marele Post este un prilej de INNOIRE SPIRITUALA,DE CURATIRE TRUPEASCA SI MAI ALES DE INDUHOVNICIRE.
Acest moment este prefatat de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Este un prilej de a reflecta la importanta si insemnatatea acestei jertfiri la care suntem invitati si chemati.Porunca neascultarii ce s-a petrecut in Gradina de vis a Edenului ce era legata in exclusivitate de oprirea de la gustarea din anumite poame,fructe ce apartineau Copacului Cunostintei Binelui si Raului,pe langa faptul ca a fost nesocotita,prin jertfa suprema a Mantuitorului a fost absolvita. Totodata si prin porunca iubirii si a iertarii,Postul cel Mare trebuie inteles in complexitate,atat pe dimensiunea sa fizica,cat mai ales ,cea inalta,spirituala deoarece numai prin infranare si oprirea de la orice prilej posibil putem birui. Aceasta alternativa ne este expusa si ne este prezentata de catre Sfintii Parinti ai Ortodoxiei,care au preluat,la randul lor exemplul Mantuitorului nostru IISUS HRISTOS.
Deoarece postul,dupa umila mea parere reprezinta in primul rand o jertfa ce ar trebui sa fie una bine-placuta ce o vom aduce fiecare Divinitatii (atat in scop terapeutic cat mai ales de induhovnicire),nu ar trebui totusi sa fie privit ca o apasare,ca o piedica de netrecut. Crestinul adevarat invoca printre altele si AJUTORUL CELEI DE-A TREIA PERSOANE A SFINTEI TREIMI-SFANTUL DUH, pentru care ar trebui sa se roage fervent spre a fi…vrednic de a-l primi si de a fi astfel in permanenta conexiune,legatura intima si directa cu Dumnezeu.
Am ferma convingere,datorata si vizionarii de documentare si vizualizarii de sfinte icoane ca cel ce posteste este altfel,in sensul ca el este imbracat in “haina de Lumina”.Prin rugaciune si post ajungem oare sa parcurgem treptele unei apropieri,unei (asa-zise) desavarsiri,biruind toata superficialitatea tripului? Daca este adevarat,fiecare din noi isi va gasi raspunsul numai si numai experimantand deoarece astfel intariti si..”caliti” vom avea bucuria de a primi Lumina si Invierea Domnului nostru IIsus Hristos!
D.M
2 raspunsuri Până acum ↓
Marius // martie 10, 2008 la 3:25 pm |
Prietene! Cand mai scrii articole cu subiect religios fii foarte atent . Nu te grabi. Citeste de mai multe ori ceea ce ai scris . Fii tu primul cel care face critica. Din pacate acest articol nu poate primi nota de trecere. Daca ai fi elev la seminarul teologic cred ca ai fi luat sub 5. Tu trebuie sa scrii la nivelul unui student la teologie. Numai bucurie si te rog fii responsabil. Poti sa scrii mult mai bine. Nu o mai fa de dragul de a scrie, ca sa fie ceva acolo. Hai! Mai multa lumina in suflet si in minte si totul va si mult mai bine.
simona // martie 14, 2008 la 6:24 pm |
Interesant articolul dar putin superficial- bineinteles pt o persoana care nu este la teologie randurile de mai sus sunt promitatoare-.In primul rand in zilele noastre postul se rezuma mai mult la ce mancam iar acest lucru a dus la o afacere profitabila in care patronii castiga destul de bine (aici intervine indepartarea de adevarata menire a postului).De ce mai tinem post oameni buni,sau adik de ce mancam doar anumite alimente,daca in interior ramanem tot la fel?Iar in aceasta categorie intra si preotii din pacate.Sunt si ei oameni totusi,chiar daca sunt ai Bisericii!Asta o spun cu tristete de undeva din sufletul meu,desi bunicul meu a fost preot si inca un adevarat preot care cinstea Biserica si oamenii in cel mai pur mod.
Revenind la subiectul abordat,postul inseamna in primul rand o curatenie sufleteasca – putin cam imposibila in zilele noastre din cauza schimbarilor democratice de pe toate planurile.
Pe o alta parte,icoanele nu sunt numai niste simple obiecte unde credinciosul se duce,se inchina si se roaga.Apropierea reala de acestea este mai profunda daca te afunzi in adancul lor,le gasesti intelesul si mesajul.De altfel Biserica nu este numai o institutie (cum a cam devenit, dar asta e) ci un lacas de linistire sufleteasca si speranta!