Despre un anumit fel de a privi lucrurile…

„După cum ciorchinele, dacă îl tai din vită, se strică, putrezeste si nu se mai coace, tot astfel si dragostea, dacă o desparti de taina nuntii, prin care se hrăneste din harul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu se va strica, se va denatura într-un fel sau altul“. (Părintele Paisie Aghioritul)

Intr-adevar ceea ce am scris este poate o parte un anumit fel de avedea lucrurile,dintr-un anumit punct de vedere.Dar oare cei ce imi aceseaza aceasta pagina si-au adresat (mai mult decat sigur) unele intrebari si unele remarci:”ce anume are ..respectivul?” sau “de ce oare scrie el pe asemenea subiecte,el,un mare…looser sau fraier…?” Sper ca acestea,chiar daca nu vreti a le recunoaste,si a va imputa sau a va indigna peste masura sa nu…fi fost adevarate!

Acest fragment de scurt eseu este rodul unei inspiratiidupa ce am lecturat din multele  fragmente din cartea Marii iniţiati ai Indiei şi părintele Paisie - Dyonisye Farasiotis.

In acest fragment,se expune intr-o maniera ce m-a impresionat despre ceea ce poate reprezinta un lucru nobil si frumos,sincer si tot atata de profund si…adevarat-Dragostea.”Vedeam trupurile celor doi oameni ca pe două sfere albe, despărtite. Diafane, pline de o energie anume, fiind constituite dintr-o anumită substantă. Când făceau dragoste, li se pierdea învelisul si se uneau. Deveneau o singură sferă mare. A rezultat o fiintă nouă. Cele două au devenit una. După toate celelalte elemente – compozitie, substantă, energie – nu exista nici o diferentă între sfera mare si cele două mici care o compuneau. Elementul nou era unirea. Cele două deveniseră una.“

In continuare,fara a devia de la subiect,acest sfant exteriorizandu-si iubirea fata de Creator prezinta intr-o maniera sentimentala si totodata extrem de directa depre “dragostea de Dumnezeu”. După aceasta a văzut si trupul culcat al unui oarecare ascet, care trăise neînsurat. Ceva ca niste sfinte moaste. Exista ceva deosebit în aspectul lor. Compozitia lor, calitatea suferise o transformare radicală. Era mai densă, mai tare, extrem de consistentă… inalterabilă . Trupul îsi schimbase calitatea. Se petrecuse o transformare a substantei. A rezultat ceva cu totul nou, inalterabil, nestricăcios, care depăsea sfera existentei omenesti obisnuite.

Pentru prima parte a vedeniei utilizeaza un verst edificator: si se va lipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup (Matei 19, 5). În unirea cuplului, celor doi nu li se schimbă firea. Omul se uneste cu om. Pur si simplu, cele două entităti distincte se adună într-una. Elementul nou este unirea. O unire ce poate fi explicată prin apel la criterii de ordin corporal, sentimental si psihologic. Nimic duhovnicesc, nimic dumnezeiesc nu există în ea. Altfel spus, actul erotic este un eveniment pur trupesc, care nu-1 sfinteste pe om. Si, ca fapt strict trupesc, contine prin natura sa elementele alterabilitătii si ale descompunerii. Nu posedă caracteristicile inalterabile ale vietii vesnice pe care le conferă unirea cu Duhul Sfânt.

Pentru cea de-a doua parte utilizeaza un alt verst antologic: cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). în cazul ascetului, se unesc două firi. Trupul, pe de-o parte, si harul lui Dumnezeu de cealaltă; omul cu Dumnezeu. Se preschimbă firea omenească, primeste ceva nou, inalterabil; dobândeste si ea calitătile Sfantului Duh. Se săvârseste astfel îndumnezeirea prin har a omului, în Duhul Sfânt: părtasi dumnezeiestii firi, dumnezei prin har, …veti fi ca Dumnezeu. Iată câteva din expresiile Sfintei Scripturi care descriu această realitate. Asa încât potentialitatea firii omenesti este îndumnezeirea.

Nimic mai putin! Orice altceva este nedemn de om. Ce cutremurătoare revelatie… Si cuplul poate dobândi această îndumnezeire, poate accede la acest nivel al fiintării, la această inalterabilitate, si astfel unirea, reprezentată prin noua sferă mare, se poate si ea înduhovnici. Aceasta se întâmplă însă atunci când cuplul se conectează la „canalele“ harului dumnezeiesc, anume atunci când, deplin constient si de bună voie, începe să participe nemijlocit la Tainele Bisericii (Cununia, Spovedania, Dumnezeiasca împărtăsanie) si să se străduiască a se lipi de Domnul, pentru a deveni un duh cu El!

D.M