A doua duminica din Postul Mare a Sfantului Grigorie Palama

 

   Daca in prima duminica a Postului Mare se praznieste biruinta Ortodoxiei asupra iconoclasmului, in a doua Duminica a Postului Mare, care este inchinata Sfantului Grigore Palama,Biserica Ortodoxa impreuna cu credinciosii ei sarbatoresc o noua biruinta care a avut loc in secolul al XIV-lea, cand apare in Occident curentul Renasterii. Teoriile teologice din acea vreme isi schimba orientarea spre filozofia Antichitati.Astfel Biserica este amenintata de asa-zisul ‘‘realism rational”, ce incearca sa explice cunoasterea lui Dumnezeu si adevarul crestin pe cale rationala.

  In aceste imprejurari, Sfantul Grigore Palama, bazat pe Sfanta Scriptura, pe Sfanta Traditie a Sfintilor Parinti si pe experienta Sfintilor Isihasti, demonstreaza ca trairea mistica e posibila, si poate duce pe om la indumnezeire, deoarece omul este chemat la sfintenie si la unirea cu Dumnezeu inca de pe pamant: “Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant” (1 Petru 1:16; Levitic. 11:45). Cu ajutorul acestor dogme, confirmate de sinoadele din acea vreme, Sfantul Grigore Palama si Sfintii Isihasti au mentinut vie flacara credintei ortodoxe si au salvat Biserica Rasariteana de la o posibila divizare, asa cum s-a intamplat in Biserica Catolica, pastrand astfel si intarind dreapta si adevarata credinta.

  Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nascut in anul 1296 in Constantinopol. Inzestrat cu abilitati intelectuale si ambitie, Grigore a stapanit toate subiectele de studiu care faceau parte la vremea aceea din cursul complet de educatie superioara medievala. Tanarul Grigorie, abia implinind 20 de ani, s-a retras in Muntele Athos in anul 1316, devenind novice la Manastirea Vatoped, sub indrumarea monahiceasca a Parintelui Nicodim de la Vatopedi Acolo a fost tuns si a pornit pe calea sfintenie pe calea ce duce la unirea si asemanarea cu Creatorul si Ziditorul a toate.

Ca monah, viitorul ierarh Grigorie a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul sau mod de viata.

In anul 1330 au avut loc importante evenimente in viata Bisericii de Rasarit, in urma carora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanti apologeti universali ai Ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului.

 In 1368, a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol, pentru lupta dusa contra ereticilor si pentru teologia sa profunda, contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un “al doilea Atanasie”. La cativa ani dupa moartea lui, in anul 1386, a fost proclamat sfant de catre un sinod in Constantinopol sub conducerea Patriarhului Filotei, care a scris viata sfantului si slujbele adresate acestuia, iar pomenirea lui se face in chip aparte in a doua Duminica din Postul Mare, ca o prelungire a sarbatorii triumfului Ortodoxiei impotriva tuturor ereziilor

Organizarea Posturilor in Biserica Ortodoxa

CUM SE TIN POSTURILE DE PESTE AN

 

1. Sfântul si Marele Post, care se mai numeste si postul patruzecimii, Păresimile, Postul Pastilor, este rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. El închipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Tine sapte săptămâni. Stă în legătură cu Pastile, sărbătoare cu dată schimbătoare. De aceea, începutul acestui post este arătat în calendarul fiecărui an.

În acest post nu mâncăm : carne , ouă , brânză . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mâncăm deci numai bucate fără unsoare (ULEI) , legume si poame.

MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN : Sâmbăta si Duminica , în ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul , la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor .

MÂNCĂM PESTE : Buna-Vestire – 25 Martie si în Dumininica Floriilor.

Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare si în săptămâna Patimilor.

Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post : Luni si Marti se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine si apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese se mănâncă la fel, Vineri si Sâmbătă e post desăvârsit.

Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn si să bea vin în Postul Mare.

2. Postul Sfintilor Apostoli sau al Simpietrului , a fost asezat de Biserică în cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, precum si a celorlalti apostoli. Acest post e un prilej de înăltare a sufletului. Stă în legătură cu Pastile si cu Pogorârea Duhului Sfânt, sărbători cu dată schimbătoare. De aceea nu începe la dată sorocită, ci tine când mai mult, când mai putin. Lăsăm sec insă totdeauna în Duminica Tuturor Sfintilor , seara, si postim până la 29 iunie, ziua Sfintilor Apostoli , care dacă va cădea Miercurea sau Vinerea, nu mâncăm de dulce.

În acest post nu mâncăm carne , ouă si brânză. Lunea, Miercurea si Vinerea nu mâncăm untdelemn si nu bem vin. Martea si Joia dezlegăm la untdelemn si avem voie la vin.

MÂNCĂM PESTE : Nasterea Sfântului Ioan Botezătorul -24 Iunie – chiar dacă aceasta ar cădea Miercurea sau Vinerea.

Dacă în zilele de Luni , Marti si Joi cade vre-un sfânt mai mare înse4mnat în calendar cu cruce neagră (+) , atunci mâncăm peste , iar de cade Miercurea sau Vinerea mâncăm numai untdelemn si bem vin. Intâmplându-se Miercurea sau Vinerea vre+un sfânt cu priveghere, sau hramul bisericii, dezlegăm la untdelemn , la vin si la peste.

3. Postul Sfintei Marii , sau al Sîntămăriei, numit si postul lui August, se tine în cinstea Născătoarei de Dumnezeu , care înainte de Adormire a petrecut în neîncetată rugăciune si ajunare.

Durează două săptămâni : de la 1 la 15 August.

Lăsăm sec la 31 iulie ; iar de va cădea această zi Miercurea sau Vinerea, lăsăm sec la 30 iulie. În acest post untdelemn si vin mâncăm numai Sâmbăta si Duminica .

MÂNCĂM PESTE : Schimbarea la Fata – 6 August.

De asemenea , dacă Adormirea Maicii Domnului cade în zi de post, mâncăm de dulce a doua zi, adică la 16 August , iar în ziua Adormirii mâncăm peste.

4. Postul Nasterii Domnului , sau al Crăciunului, iarăsi ne dă putinta curătirii trupesti si sufletesti. El închipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugăciune, asa se cuvine să astepte crestinii si să întâmpine prin ajunare pe ”Cuvântul lui Dumnezeu” născut din Fecioara Maria.

Acest post tine 40 de zile : de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie , lăsăm sec în seara sfântului Filip , la 14 Noiembrie. Dacă această zi cade Miercurea sau Vinerea, începem postul în seara zilei de 14 Noiembrie. Daca această zi cade Miercurea sau Vinerea, începem postul în seara zilei de 13 Noiembrie.

Postim de carne , ouă si brânză . Lunea , Miercurea si Vinerea mâncăm bucate fără unsoare (ulei) si fără vin. Martea si Joia se dezleagă la untdelemn si vin. Sâmbetele si duminicile ,până la 20 decembrie exclusiv , se dezleagă la untdelemn , vin si peste.

Dacă în zilele de Luni , Miercuri si Vineri prăznuim vre-un sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (+) , mâncăm untdelemn si bem vin; iar de va cădea hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce rosie (+) , atunci dezlegăm si la peste. Martea si joia mâncăm peste , untdelemn si bem vin , când cade în aceste zile : vreun sfânt mare, hramul sau sărbători cu rosu.

În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara si anume : grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină, căci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au închipuit – mai înainte – Nasterea lui Hristos. La Crăciun, în orice zi ar cădea mâncăm de dulce.

MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN la 16 , 22 , 23 , 24 , 25 si 30 Noiembrie, la 4 , 5 , 6 , 7, 9 , 12 , 13 , 17 si 20 Decembrie, dacă aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea – căci în aceste zile se prăznuiesc sfinti mai însemnati .

MÂNCĂM PESTE : Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – 24 noiembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea Miercurea sau Vinerea.
De asemenea mâncăm peste în Lunile , Miercurile si Vinerile acestui post , dacă în aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastră.
În sfârsit dezlegăm la peste în zilele cu sfinti însemnati, precum 16 , 22 , 23 , 24 , 25 si 30 Noiembrie, 4,5,6,7,9,12,13,17 Decembrie , dacă aceste zile cad Martea sau Joia. Cu atât mai mult, când Martea sau joia se întâmplă hramul bisericii.

 

ZILELE POSTURILOR ÎN CARE MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN

Din pricina asprimii posturilor si a slăbiciunii trupului omenesc , precum si pentru cinstireazilelor în care se săvârseste Sfânta Liturghie, canoanele bisericii îngăduiesc crestinilor dezlegare la vin si untdelemn în zilele arătate aici:

În Postul Mare : Sâmbăta si Duminica , în ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul , la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor .

În Postul Crăciunului : la 23 si 30 Noiembrie, la 4 , 5 , 6 , 9 , 16 si 20 Decembrie, dacă aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea + căci în aceste zile se prăznuiesc sfinti mai însemnati .

ZILELE POSTURILOR ÎN CARE MÂNCĂM PESTE

Însemnătatea unor praznice împărătesti si a unor sfinti este asa de mare încât Sfintii Părinti au dezlegat mâncarea de peste în posturile aspre. Arătăm aici aceste praznice si sfinti:

În Postul Mare : Buna-Vestire – 25 Martie si în Dumininica Floriilor.

În Postul Sfintilor Apostoli : Nasterea Sfântului Ioan Botezătorul -24 Iunie – chiar dacă aceasta ar cădea Miercurea sau Vinerea.

În Postul Sîntămăriei : Schimbarea la Fata – 6 August.

În Postul Crăciunului : Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – 24 noiembrie chiar dacă această sărbătoare ar cădea Miercurea sau Vinerea.
De asemenea mâncăm peste în Lunile , Miercurile si Vinerile acestui post , dacă în aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastră.
În sfârsit dezlegăm la peste în zilele cu sfinti însemnati, precum 23 si 30 Noiembrie, 4,5,6,9,16 si 20 Decembrie , dacă aceste zile cad Martea sau Joia. Cu atât mai mult, când Martea sau joia se întâmplă hramul bisericii.

 

Simbolul Europei: o c***a încălecată pe o fiară

 De asemenea,mulţi zei au fost reprezentaţi prin tauri. Baal este zeitatea ce simbolizează fertilitatea, furtuna, ploaia şi vegetaţia, fiind numit şi „taurul”.

 De asemeni, la Hittiţi, la Arameeni şi la Babilonieni zeii tauri sunt dominanţi în religia lor. Numeroşi tauri sunt asociaţi cultului zeului egiptean Horus. Cultul taurului este strîns împletit cu Mithra.

 În Babilon, zeii tauri păzesc intrările templelor. La Khorsabad, unde se găseşte palatul lui Sargon al II-lea, există tauri înaripaţi care au feţe umane. Pentru babilonieni, aceşti tauri erau consideraţi duhuri ce puteau să aducă oamenilor fericirea sau necazul.

În  Imperiul Roman se sacrificau tauri în Taurobolium, în onoarea lui Mithra.

  În mitologia greacă,mai precis in ultra-cunoscutele “Legende ale Olimpului”se povesteşte că Zeus s-a îndrăgostit de Europa, frumoasa fată a lui Agenor, regele Feniciei. Zeus s-a transformat într-un taur alb şi s-a amestecat prin turma lui Agenor, în timpul în care Europa culegea flori. Apoi Europa s-a apropiat de taurul alb, l-a mîngîiat cu blîndeţe şi a încălecat pe el. Profitînd de situaţie, Zeus a răpit-o pe Europa şi a purtat-o în valurile mării Mediterana, îndreptîndu-se spre Creta. Acolo şi-a recăpătat forma sa normală şi a avut trei fii cu Europa. În toate regiunile Mediteranei Orientale se pot găsi figurine reprezentînd o femeie aşezată pe un taur.

Mai este de mirare faptul că multe din simbolurile antice sunt astăzi reutilizate de către măreaţa Uniune Europeană?

Uniunea Europeană nu este altceva decît reînvierea Imperiului Roman iar simbolul femeii călărind taurul are în mod clar rădăcini cananeene şi babiloniene.

  De exemplu,ca “fapt divers” exista o “reusita”sculptură care se află în faţa Consiliului Europei de la Bruxelles, reprezentînd Europa călare pe taur, de fapt “femeia şezînd pe o fiară” despre care se vorbeşte în Apocalipsa…

 La final,cu toate ca nu se vrea ca si o concluzie,am sa termin prin a cita din Sfantul Apostol Ioan din scrierea ce suscita vii si puternice comentarii-Apocalipsa, cap. 17: 1- 5 următoarele:

Apoi unul din cei şapte îngeri, cari ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pămîntului; şi locuitorii pămîntului s’au îmbătat de vinul curviei ei!” Şi m’a dus, în Duhul, într’o pustie. Şi am văzut o femeie, şezînd pe o fiară de coloare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mînă un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pămîntului.”

 

   Fara sa exagerez,si ca urmare alecturarii mai multor brosuri si carti scrise de diversi oameni ce inca gandesc am descoperit lucruri extrem de interesante. De exemplu,in curînd, cine nu va avea implantat cipul, semnul fiarei, nu va mai putea cumpăra şi nu va mai putea vinde, pentru că moneda Imperiului pe care este gravată imaginea curvei încălecată pe taur nu va fi a creştinilor, ci a apostaţilor.

 

Monedă Euro, cu însemnele fiarei încălecate de c***a cea mare

D.M

Despre Postul cel Mare

“….Tu cand postesti unge fata ta si o spala ca sa nu te arati oamenilor ca postesti si Tatal tau care sta intr-ascuns iti va rasplati tie…” (Ev.Matei,cap 6,6)

Postul cel Mare sau Sfantul si Marele Post este un prilej de INNOIRE SPIRITUALA,DE CURATIRE TRUPEASCA SI MAI ALES DE INDUHOVNICIRE.

Acest moment este prefatat de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Este un prilej de a reflecta la importanta si insemnatatea acestei jertfiri la care suntem invitati si chemati.Porunca neascultarii ce s-a  petrecut in Gradina de vis a Edenului ce era legata in exclusivitate de oprirea de la gustarea din anumite poame,fructe ce apartineau Copacului Cunostintei Binelui si Raului,pe langa faptul ca a fost nesocotita,prin jertfa suprema a Mantuitorului a fost absolvita. Totodata si prin porunca iubirii si a iertarii,Postul  cel Mare trebuie inteles in complexitate,atat pe dimensiunea sa fizica,cat mai ales ,cea  inalta,spirituala deoarece numai prin infranare si oprirea de la orice prilej posibil putem birui. Aceasta alternativa ne este expusa si ne este prezentata de catre Sfintii Parinti ai Ortodoxiei,care au preluat,la randul lor exemplul Mantuitorului nostru IISUS HRISTOS.

Deoarece postul,dupa umila mea parere reprezinta in primul rand o jertfa ce ar trebui sa fie una bine-placuta ce o vom aduce fiecare Divinitatii (atat in scop terapeutic cat mai ales de induhovnicire),nu ar trebui totusi sa fie privit ca o apasare,ca o piedica de netrecut. Crestinul adevarat invoca printre altele si AJUTORUL CELEI DE-A TREIA PERSOANE A SFINTEI TREIMI-SFANTUL DUH, pentru care ar trebui sa se roage fervent spre a fi…vrednic de a-l primi si de a fi astfel in permanenta conexiune,legatura intima si directa cu Dumnezeu.

Am ferma convingere,datorata si vizionarii de documentare si vizualizarii de sfinte icoane ca cel ce posteste este altfel,in sensul ca el este imbracat in “haina de Lumina”.Prin rugaciune si post ajungem oare sa parcurgem treptele unei apropieri,unei (asa-zise) desavarsiri,biruind toata superficialitatea tripului? Daca este adevarat,fiecare din noi isi va gasi raspunsul numai si numai experimantand deoarece astfel intariti si..”caliti” vom avea bucuria de a primi Lumina si Invierea Domnului nostru IIsus Hristos! 

                                                                                                   D.M
 

 

Despre un anumit fel de a privi lucrurile…

„După cum ciorchinele, dacă îl tai din vită, se strică, putrezeste si nu se mai coace, tot astfel si dragostea, dacă o desparti de taina nuntii, prin care se hrăneste din harul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu se va strica, se va denatura într-un fel sau altul“. (Părintele Paisie Aghioritul)

Intr-adevar ceea ce am scris este poate o parte un anumit fel de avedea lucrurile,dintr-un anumit punct de vedere.Dar oare cei ce imi aceseaza aceasta pagina si-au adresat (mai mult decat sigur) unele intrebari si unele remarci:”ce anume are ..respectivul?” sau “de ce oare scrie el pe asemenea subiecte,el,un mare…looser sau fraier…?” Sper ca acestea,chiar daca nu vreti a le recunoaste,si a va imputa sau a va indigna peste masura sa nu…fi fost adevarate!

Acest fragment de scurt eseu este rodul unei inspiratiidupa ce am lecturat din multele  fragmente din cartea Marii iniţiati ai Indiei şi părintele Paisie - Dyonisye Farasiotis.

In acest fragment,se expune intr-o maniera ce m-a impresionat despre ceea ce poate reprezinta un lucru nobil si frumos,sincer si tot atata de profund si…adevarat-Dragostea.”Vedeam trupurile celor doi oameni ca pe două sfere albe, despărtite. Diafane, pline de o energie anume, fiind constituite dintr-o anumită substantă. Când făceau dragoste, li se pierdea învelisul si se uneau. Deveneau o singură sferă mare. A rezultat o fiintă nouă. Cele două au devenit una. După toate celelalte elemente – compozitie, substantă, energie – nu exista nici o diferentă între sfera mare si cele două mici care o compuneau. Elementul nou era unirea. Cele două deveniseră una.“

In continuare,fara a devia de la subiect,acest sfant exteriorizandu-si iubirea fata de Creator prezinta intr-o maniera sentimentala si totodata extrem de directa depre “dragostea de Dumnezeu”. După aceasta a văzut si trupul culcat al unui oarecare ascet, care trăise neînsurat. Ceva ca niste sfinte moaste. Exista ceva deosebit în aspectul lor. Compozitia lor, calitatea suferise o transformare radicală. Era mai densă, mai tare, extrem de consistentă… inalterabilă . Trupul îsi schimbase calitatea. Se petrecuse o transformare a substantei. A rezultat ceva cu totul nou, inalterabil, nestricăcios, care depăsea sfera existentei omenesti obisnuite.

Pentru prima parte a vedeniei utilizeaza un verst edificator: si se va lipi de femeia sa si vor fi amândoi un trup (Matei 19, 5). În unirea cuplului, celor doi nu li se schimbă firea. Omul se uneste cu om. Pur si simplu, cele două entităti distincte se adună într-una. Elementul nou este unirea. O unire ce poate fi explicată prin apel la criterii de ordin corporal, sentimental si psihologic. Nimic duhovnicesc, nimic dumnezeiesc nu există în ea. Altfel spus, actul erotic este un eveniment pur trupesc, care nu-1 sfinteste pe om. Si, ca fapt strict trupesc, contine prin natura sa elementele alterabilitătii si ale descompunerii. Nu posedă caracteristicile inalterabile ale vietii vesnice pe care le conferă unirea cu Duhul Sfânt.

Pentru cea de-a doua parte utilizeaza un alt verst antologic: cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). în cazul ascetului, se unesc două firi. Trupul, pe de-o parte, si harul lui Dumnezeu de cealaltă; omul cu Dumnezeu. Se preschimbă firea omenească, primeste ceva nou, inalterabil; dobândeste si ea calitătile Sfantului Duh. Se săvârseste astfel îndumnezeirea prin har a omului, în Duhul Sfânt: părtasi dumnezeiestii firi, dumnezei prin har, …veti fi ca Dumnezeu. Iată câteva din expresiile Sfintei Scripturi care descriu această realitate. Asa încât potentialitatea firii omenesti este îndumnezeirea.

Nimic mai putin! Orice altceva este nedemn de om. Ce cutremurătoare revelatie… Si cuplul poate dobândi această îndumnezeire, poate accede la acest nivel al fiintării, la această inalterabilitate, si astfel unirea, reprezentată prin noua sferă mare, se poate si ea înduhovnici. Aceasta se întâmplă însă atunci când cuplul se conectează la „canalele“ harului dumnezeiesc, anume atunci când, deplin constient si de bună voie, începe să participe nemijlocit la Tainele Bisericii (Cununia, Spovedania, Dumnezeiasca împărtăsanie) si să se străduiască a se lipi de Domnul, pentru a deveni un duh cu El!

D.M