DESPRE LUMEA
ÎNGERILOR
Realizator Daniel Mihai
2008
Cine sunt îngerii
Cuvântul înger derivă din grecescul «angelos» care înseamnă mesager,trimis. După cum sugerează şi numele lor, îngerii au rolul de a intermedia relaţia omului cu Dumnezeu, transmiţând mesajele de la Divinitate către om şi invers, de la om către Dumnezeu. Dar ei nu sunt doar nişte simpli mesageri în înţelesul strict al cuvântului. Ei au sarcina şi de a ne ghida şi susţine pe lungul drum al vieţii pământeşti.
Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi. Ei cunosc instantaneu consecinţele nenumărate ale unui principiu sau miile de faţete ale realităţii. Cunosc secretele naturii, stăpânesc legile care guvernează Universul, sunt păstrătorii unei ştiinţe foarte vaste şi a unei înţelepciuni infinite. Ei lucrează constant pentru binele omului, întotdeauna şi pretutindeni. Chiar dacă noi nu percepem prezenţa lor şi nu le acordăm nici un gând, îngerii veghează asupra noastră în orice clipă, ne ajută în momentele dificile şi ne apără de tot felul de pericole.
Îngerii se află pretutindeni. Ei veghează asupra caselor, ne însoţesc în călătorii, sunt alături de persoanele care suferă şi care au nevoie de susţinere şi consolare în momentele de descurajare. Nefiind îngrădiţi de legile impuse de materie, ei se pot deplasa cu o viteză inimaginabilă pentru noi, care suntem constrânşi de legile spaţiului şi ale timpului . Este suficient să ne gândim la ei şi imediat sunt alături de noi, gata să ne ofere ajutorul lor preţios.
Pe întreg Universul, fiecare înger are atribuţii precise. Galaxiile, planetele, stelele sau, dacă vorbim de lumea în care trăim, oceanele, râurile, oraşele, naţiunile, sunt încredinţate supravegherii îngerilor. Pentru a-şi îndeplini misiunea pe care o au pe Pământ, ei se consacră foarte mult pentru ghidarea şi protecţia oamenilor.
Încă de la naştere, fiecare fiinţă umană este lăsată sub protecţia unui înger care are sarcina precisă de a o asista în orice moment al vieţii sale, fără s-o abandoneze niciodată. Fiecare persoană are deci propriul său înger păzitor, indiferent de rasă, cultură sau religia de care aparţine. Chiar şi persoanele care spun că sunt atee, materialiste convinse sau cele care refuză să creadă într-o altă dimensiune decât cea terestră, au un înger personal.
Dar ce face mai precis îngerul nostru păzitor? Probabil că n-o să ştim niciodată cu precizie în cursul vieţii noastre terestre. Nu ştim niciodată exact cât de mult veghează şi câte fac pentru noi proprii părinţi pe care îi cunoaştem şi îi percepem fizic, cum am putea şti precis câte fac îngerii care nu sunt vizibili ochilor noştri fizici ? Dar, dintre numeroasele lucruri pe care le fac, putem enumera câteva dintre ele.
Îngerul nostru personal ne fereşte de pericolele care ne pândesc fără ca noi măcar să le bănuim. Ne îndeamnă să ne deschidem către ceea ce este bun şi să evităm răul.Totodată are sarcina de a transmite mai departe rugăciunile noastre şi intervine neobosit pentru ca noi să primim întotdeauna dragostea divină.
În împrejurări particulare, îngerul păzitor se manifestă şi sub aparenţe perceptibile nouă, iar când este absolut necesar, poate lua formă umană pentru a disipa confuzia şi dezorientarea celui căruia i-a fost dat să-l vadă. Numeroase persoane care au intrat în contact cu îngerii îi descriu ca fiind creaturi înaripate, radiind de lumină şi schimbându-şi fără încetare culoarea şi forma. Relatările celor care spun că au întâlnit un înger într-un moment particular al vieţii lor sunt destul de diferite. Aceste persoane vorbesc în general despre fiinţe în carne şi oase care le-au ajutat în situaţii de urgenţă, pentru ca ulterior să dispară în mod misterios. Nimic nu ne împiedică să credem că persoanele întâlnite aparent întâmplător într-un moment al vieţii (poate chiar în circumstanţe banale) ar putea fi îngeri sau fiinţele cu care ne intersectăm în drumul nostru şi care, înainte de a pleca, au rostit cuvinte potrivite pentru a ne lumina şi a ne modifica profund viaţa.
Cartea lui Enoh
Cartea lui Enoh e inclusă în Evangheliile considerate “apocrife”, nume dat încă din vechime de către biserică scrierilor care provin din ambianţa iudaică, fiind legate de istoria originii creştinismului, dar care nu sunt incluse în canon. In vechime, cu trecerea timpului aceste scrieri au fost uitate sau chiar pierdute. Şi nu au fost redescoperite decât recent. O astfel, de lucrare este Cartea lui Enoh care a fost regăsită de abia la finalul secolului 18 în nişte manuscrise etiopiene.
Această carte este de o foarte mare importanţă pentru biserica creştină din timpul primelor secole, carte în care Noul Testament este supranumit «Scriptură sfântă”.
Această lucrare se ocupă de îngeri şi este o autentică mină de informaţii. Se poate spune că această carte prezintă o angeologie clar dezvoltată, o adevărată doctrină a îngerilor.
Chiar de la începutul cărţii autorul vorbeşte despre făpturi înaripate, mesageri divini, afirmând că ştie de existenţa lor atunci când scrie: «Acesta este cel pe care mi l-au arătat îngerii; am ascultat tot ce mi s-a spus şi am notat totul, nu pentru această generaţie, ci pentru cea care va să vină, generaţia viitoare.»
Dar capitolul cel mai important este capitolul şase, denumit şi Cartea celor vigilenţi aceasta fiind considerată una dintre cele mai vechi informaţii legate de existenţa îngerilor căzuţi. Iată câteva citate din acest text..Textul istoriseşte foarte explicit o realitate: «Şi s-a întâmplat că numărul oamenilor a crescut şi oamenii au avut fete foarte frumoase şi îngerii, fii ai cerului, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele. Şi şi-au spus unii altora: «veniţi, hai să ne luăm de soţii pe fetele oamenilor şi să avem copii cu ele.»
Aşa a spus Semeyaza, conducătorul lor: «Mă tem că voi nu sunteţi de acord cu aceasta şi că eu sunt cel care, prin atitudinea mea, vă trag spre păcat.» Dar toţi într-un glas i-au răspuns: «Jurăm, noi toţi cei de aici, că ne angajăm să nu ne abatem de la această propunere şi să o punem în fapte». Aşa că, au jurat cu toţii, căzând astfel în păcat toţi două sute
Din lunga listă cu îngeri căzuţi putem enumera pe Asael, Batraal, Anani, Ramuel, Ezeqeel şi mulţi alţii.
Apoi textul Cărţii lui Enoch continuă:
«Şi şi-au luat de soţii pe fiicele oamenilor şi ele i-au învăţat incantaţii şi magie, le-au vorbit depre puterea plantelor şi a rădăcinilor lor. Ele au rămas însărcinate şi au născut nişte copii giganţi. Aceştia mâncau toate fructele pe care le cultivau oamenii, până când oamenii şi-au dat seama că nu mai pot să-i hrănească. Atunci, giganţii au început să păcătuiască împotriva păsărilor, animalelor, reptilelor, peştilor, mâncăndu-le carnea şi bându-le sângele. Pământul acuza de toate aceste atrocităţi pe nedoriţi.”
Un alt pasaj din Cartea lui Enoh spune: «Odată cu îngerii căzuţi a venit pe Pământ răul, aceştia învăţându-i pe oameni - citim în continuare în cartea lui Enoh - să fabrice arme şi paloşe, să cunoască valoarea aurului şi a pietrelor preţioase, să.practice magia şi astrologia, să se lupte. Pe femei, îngerii căzuţi le-au învăţat să se machieze, să poarte bijuterii, să se împopoţoneze. În consecinţă, prezenţa lor nu a condus la o dezvoltare a cunoaşterii, ci la apariţia păcatului, impurificării şi a războaielor.»
Cu multe referiri la prezenţa îngerilor este un alt text apocrif intitulat Cartea Giubileelor, numită şi «Mica Geneză» pentru că în ea sunt povestite evenimentele de la creaţia lumii până în momentul în care Moise a primit, pe muntele Sinai, de la Dumnezeu legile .
Deşi Vechiul Testament nu spune nimic despre momentul în care Dumnezeu a creat îngerii, Cartea Giubileelor spune clar că încă din prima zi a Genezei, Dumnezeu a creat îngerii şi spiritele naturii. În această carte este scris că de fapt angelus faciei, îngerul care se află întotdeauna alături de Dumnezeu este cel care i-a explicat lui Moise procesul Genezei: «Aici sunt scrise toate lucrurile creaţiei, modul în care Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi s-a odihnit în cea de-a şaptea, cum creaţia este sfântă pentru că este a lui Dumnezeu şi pentru că El şi-a lăsat semnătura asupra ei. Este scris cum în prima zi a creat atât cerul din înalturi cât şi pământul şi apele şi toate corurile îngereşti care trebuie să-l ajute la desăvârşirea creaţiei. Corurile îngereşti sunt formate din îngeri cu diferite funcţii; unii rămân întotdeauna alături de Dumnezeu, alţii sunt îngerii care sunt alături de sfinţi, ajutându-i în misiunea lor sau îngerii protectori ai oamenilor, sau îngerii care protejează natura şi spiritele naturii, ale focului, vântului, furtunii, a zăpezii şi grindinei, ai tunetelor şi trăznetelor, ai frigului sau ai căldurii, ai perioadelor ploioase sau ai primăverii, ai toamnei, îngeri protectori ai tuturor spiritelor care există în cer, pe pământ, pe culmi şi în abisuri, ai luminii şi ai întunericului, al zorilor şi al serii, toţi fiind ghidaţi de înţelepciunea inimii divine.»
Îngerii în Noul Testament
În Noul Testament, intervenţia angelică este mult mai numeroasă decât în Vechiul Testament şi a inspirat o infinitate de opere artistice.
Prima experienţă angelică pe care o întâlnim în Noul Testament este cea relatată de Luca (cap. l, 11-12). Înţeleptul Zaharia, care deja era înaintat în vârstă, nu avea copii de la soţia sa Elisabeta, sterilă, şi ea fiind deja în vârstă. Şi iată că într-o zi, când slujea în templu, «i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi de frică a căzut peste e1.» Şi cum este scris, îngerul l-a anunţat pe Zaharia că soţia sa îi va naşte un fiu, şi că pe acesta să-l numească Ioan. Şi pentru că Zaharia s-a arătat neîncrezător, îngerul i-a luat glasul, rămânând mut până în momentul în care cele pe care el le-a spus s-au îndeplinit.
Dar cel mai cunoscut moment este acela în care arhanghelul Gabriel îi apare Fecioarei Maria şi o anunţă că va avea un fiu. Legat de aceasta Luca ne relatează (Cap. 1, 26): «În a şasea lună (de graviditate a lui Elisabeta) a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu , într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: «Bucură-te, cea care eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.» Şi aceasta a fost tulburată de un astfel de salut şi se întreba ce fel de închinăciune este aceasta. Şi îngerul i-a spus: «Nu te teme, Maria căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus… »
Evanghelistul Matei (cap. 1 , 19) relatează cum Maria după ce a rămas însărcinată cu Duhul Sfânt, când l-a anunţat pe logodnicul ei, acesta prima dată s-a hotărât să o părăsească: «Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând să o vădească, a voit să o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ceea ce a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. “» Şi îngerul i-a spus că astfel se vor împlini cele spuse de proorocul Isaia: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte un fiu…” Şi continuă: “Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa… “
Chiar şi momentul Naşterii Lui Iisus a fost anunţată păstorilor de către îngeri: «Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor . Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor… “ (Luca cap. 2, 
Şi când Iisus a fost circumscris, Luca vorbeşte din nou de apariţia unui înger: «Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, i-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger mai înainte de a fi zămislit … »(Luca cap.2. 21)
Sfântul apostol şi evanghelist Matei povesteşte cum imediat ce regele Irod a dat ordin să fie ucişi toţi pruncii, un înger îi apare în vis lui Iosif ca să-l prevină să fugă în Egipt: «Iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă … » (Matei cap. 2, 12) După moartea lui Irod, când pericolul a dispărut, îngerul revine, aşa cum a promis, şi-i spune lui Irod: «Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi pe pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.“» (Matei cap. 2, 20)
Când Iisus, înainte de a-şi începe misiunea spirituală, a postit în deşert 40 de zile, după ce a rezistat ispitelor diavolului, este răsplătit de îngeri: «Atunci l-a lăsat diavolul şi iată ingerii, venind la el îl slujeau.» (Matei cap.2, 12)
Viaţa lui Iisus este tot timpul acompaniată de prezenţa îngerilor, Iisus făcând adesea referiri la ajutorul pe care i-l oferă în permanenţă îngerii. Citim, de exemplu, în sublima parabolă a grăuntelui de muştar: «Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei care fac fărădelegea, şi-i va arunca pe ei în cuptorul cu foc.” (Matei cap. 13, 41) Şi în continuare este scris: «Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia, după faptele sale.» (Matei cap.16, 27)
O altă referire legată de prezenţa îngerilor regăsim în parabolele cu oaia rătăcită şi cu drahma pierdută: «Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.» (Luca cap.15, 10)
În Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca (cap. 16, 22) se vorbeşte despre îngerii care conduc sufletul după moarte: «Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam… »Şi în Cap. 18, 10, Luca aminteşte despre îngerii din cer: «…Vă spun că îngerii din cer văd tot timpul faţa Tatălui meu, care stă în ceruri.» .
Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este o adevărată apologie a îngerilor: «Şi iată, s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau, şi s-au făcut ca morţii. Iar îngerul, răspunzând a zis femeilor: “Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci s-a sculat precum a zis … ” (Matei cap.28, 2)
Tot legat de momentul dumnezeiesc al Învierii, Sfântul Apostol şi Evaghelist Marcu povesteşte despre aceeaşi apariţie îngerească: «Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat… »(Marcu Cap.16, 15) Legat tot de acelaşi eveniment, în Evanghelia după Luca se relatează: «Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrand, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare .»(Luca cap. 24, 2-4)
În Faptele Apostolilor (cap 1, 9-11 ) este relatată Înălţarea la Cer a Lui Iisus: «Şi acestea zicând, pe când priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: “Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.”»
Faptele Apostolilor conţin şi alte referiri legate de prezenţa îngerilor. De exemplu, apostolul Petru, care era întemniţat, este eliberat de către un înger: «Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: “Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: “Incinge-te şi încalţă-te cu sandalele.” Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: “Pune haina pe tine şi vino după mine.” Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.» (cap.12, 7-12)
Când Apostolul Filip porneşte să-i convertească pe etiopieni, un înger este cel care-l ghidează: «Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând:”Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalem spre Gaza …”» (Fapte cap. 8, 26)
Când Apostolul Petru se îndrepta spre Italia, povesteşte celor care-l însoţesc viziunea pe care a avut-o: «Mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al lui Dumnezeu, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin, zicând: “Nu te teme, Petrule. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei care sunt în corabie cu tine.” De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus.» (Fapte Cap. 27, 23)
Şi Apostolul Pavel, în Epistola Întâi către Corinteni, într-una dintre cele mai minunate pasaje care au fost scrise vreodată despre iubire, pomeneşte despre îngeri astfel: «De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.»
Iar în final, în Apocalipsă se găseşte pasajul: «Şi eu, Ioan, sunt cel care a văzut şi auzit aceste lucruri. Şi când le-am văzut şi le-am auzit, m-am aşezat plin de veneraţie la picioarele îngerului care mi-a dezvăluit toate aceste 1ucruri.»De fapt, în Apocalipsă îngerul este cel care îi revelează lui Ioan imaginile pe care ni le descrie; şi pentru ca să-l convingă să scrie viziunile care i s-au oferit a fost trimis din nou un înger.
Îngerii în Vechiul Testament
În Vechiul Testament nu există o angelologie bine conturată, care să ne ofere un sistem legat de lumea ingerilor, informaţii asupra naturii lor şi a raportului lor cu Dumnezeu. Dar transpare ferm convingerea că Dumnezeu stabileşte legături cu oamenii prin intermediul mesagerilor săi.
În Geneză regăsim adeseori prezenţa îngerilor. Prima lor apariţie este în capitolul 3,23-24: «De aceea, l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.»
În capitolul al 18-lea,Avraam (Abraham) este vizitat de trei îngeri, care printre altele îl anunţă că soţia sa, Sara, care era sterilă şi foarte bătrână (peste 90 de ani) va avea un copil pe care trebuie să-L numească Isaac. Şi când Dumnezeu îl testează pe Abraham, cerându-i să-i jertfească pe unicul său fiu, din nou un înger apare şi-i spune: «Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, că acum cunosc că crezi în Dumnezeu şi că pentru El n-ai cruţa nici pe singurul fiu al tău.»(Geneză cap.22, 11)
În continuare, regăsim tot în Vechiul Testament visul lui Iacob, legat de scara cerească:«Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.»(Geneză 28, 12) Un alt moment în care re găsim prezenţa îngerilor este lupta dintre Iacob şi înger (Geneză cap.32,25); sub forma unei «pare de foc» i se arată îngerul proorocului Moise:«I s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, care ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.» (Ieşire cap.3,4)
Tot un înger îl ajută pe profetul Ilie în fuga sa prin deşert: «Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zidicând: ‘’Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei. “Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: “Scoală de mănâncă şi bea!” Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit din nou. Dar îngerul Domnului s-a întors a doua oară, l-a atins şi i-a spus: “Scoală de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea!” Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a băut şi, întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi…»(III Regi, cap. 19,4-8)
În Cartea Proorocului Isaia (cap. 6, 1-7), este descrisă misiunea profetică a sa: «În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, cu două zburau. Şi strigau unul către altul, zicând: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: “Vai mie, sunt pierdut! Sunt om cu buzele spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul L-am văzut cu ochii mei!” Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată, s-a atins de buzele tale şi fărădelegile s-au curăţat.”» (Isaia, cap.6, 1-7)
Un alt episod legat de existenţa îngerilor îl regăsim în cartea Proorocului Daniel. Trei tineri, care refuză să slujească zeilor regelui Nabucodonosor, sunt aruncaţi într-un cuptor, dar sunt protejaţi de Dumnezeu: «Regele … grăieşte sfetnicilor săi: “Oare, nu am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător?… Iată, eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar celui de-al patrulea, cu faţa unuia dintre fiii zeilor.” Regele dă ordin să se deschidă cuptorul, de unde tinerii ies vii şi nevătămaţi, fapt care-l determină pe rege să spună:«Binecuvântat să fie Dumnezeul lor, care a trimis pe îngerul său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.»(Daniel cap.3, 24-29)
Regele Darius, cel care l-a urmat la tron pe regele Nabucodonosor, îl aruncă pe Daniel la groapa cu lei, unde rămâne toată noaptea; dis-de-dimineaţă se duce să vadă dacă Dumnezeul lui l-a ajutat să scape; după ce-l strigă, Daniel îi răspunde: «Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui…» (Daniel 6,22)
În Cartea lui Daniel găsim pentru prima dată vorbindu-se de un înger care are un nume- Gabriel. El este cel care-i explică lui Daniel viziunea sa: «Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om. Am auzit un glas de om care striga şi spunea: “Gavrile, tâlcuieste celui de acolo vedenia!” Şi el a venit unde eram eu şi când se apropia m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ.» (Daniel cap. 8, 15-17)
În continuare găsim şi numele Arhanghelului Mihail:«Şi mi-am ridicat ochii şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele încinse cu aur curat şi de preţ, trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită si sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulţimi.» (Daniel cap. 10,5) «Şi el a spus: “Îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit şi m-a ajutat… Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor. “» (Daniel cap. 10, 12-14)
Tânărul Tobia este acompaniat şi protejat de-a lungul periculoasei sale călătorii de Arhanghelul Rafael: “Şi s-a dus Tobia să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar Tobia nu ştia.» (Tobia cap. 5, 4) Îngerul îi spune că ştie drumurile şi poate să-l însoţească şi să-l ghideze de-a lungul întregului său drum. Înainte de a porni la drum el o consolează pe mama lui Tobia, care plângea, spunându-i să fie liniştită că fiul ei se va întoarce sănătos şi întreg pentru că un înger al lui Dumnezeu îl va însoţi tot drumul.
În acest fel, în Vechiul Testament sunt prezenţi şi numiţi toţi cei trei Arhangheli: Mihail, Gabriel şi Rafael.
Ca o mică observaţie reiese faptul că Sfinţii Îngerii din Vechiul Testament au aspect uman, mănâncă şi beau la fel ca oamenii şi nu au întotdeauna aripi.
Învăţăm de la îngerul păzitor
Umilinţa. Îngerul nostru păzitor ne respectă liberul arbitru, neintervenind niciodată peste voinţa noastră, deşi cunoaşte că anumite lucruri nu ne fac bine, dar ne lasă să învăţăm noi înşine din greşeli. Ne iubeşte şi ne acceptă aşa cum suntem,în funcţie de starea de spirit, uneori mai trişti, altădată mai orgolioşi, mai aroganţi, mai agresivi sau pesimişti.
Fidelitatea. Ne este fidel încă de la crearea noastră ca spirit şi va fi cu noi până ne vom desăvârşi evoluţia. Tot timpul ne călăuzeşte, ne îndrumă, ne protejează, altfel spus, veghează asupra noastră şi doar asupra noastră. «Grija» lui este să ne fie nouă bine, dar nu noţiunea de «bine» pe care-l înţelegem noi în mod curent. Este o mare (îndrăznesc a crede exact ca o taină), un bine al spiritului, ce implică fenomene pe care de multe ori nu se inteleg prea uşor. Dar cu ajutorul lui putem descifra aceste fenomene, care de fiecare dată se constituie în lecţii de viaţă.
Prietenia. Îngerul protector este cu noi şi la bine şi la greu, ne susţine, ne inspiră, ne mângâie, ne alină suferinţele. Este un prieten de încredere, pe care ne putem baza în orice moment, în orice conjunctură. Iar dacă problemele noastre îl depăşesc, apelează la îngerii care ne pot ajuta, în funcţie de experienţa pe care o traversăm. Face tot ce ţine de el pentru a ne ajuta, în orice moment. Restul totul depinde de noi.
Acceptarea. Îngerul păzitor ne acceptă aşa cum suntem, fără să ne judece, să ne critice sau să se supere pe noi. Ne înţelege că lucrăm cât putem la un moment dat. Deasemenea se străduie să ne ajute a face mai mult, să fim mai buni, mai iubitori, mai sănătoşi, pentru că astfel vom putea face alegeri mai bune în folosul nostru şi al celorlalţi.
Compasiunea. Manifesta compasiune faţă de noi atunci când facem alegeri greşite şi suferim. Caută să ne aline suferinţa şi să ne ajute să învăţăm din greşeli, astfel încât să nu le mai repetăm şi să ne creăm iarăşi motive pentru a suferi. Dacă am manifesta si noi aceeasi compasiune fata de lumea din jur, n-am mai avea conflicte interioare şi ne-am integra armonios în spectacolul fascinant al propriei existenţe.
Dăruirea. Îngerul păzitor este la dispoziţia noastră tot timpul, iar tot ceea ce face, chiar rostul lui de a fi, este spre binele si evoluţia celui căruia i-a fost dat să-l vegheze. Ca fiinţe umane, niciodată nu ni se cere să dam mai mult decât avem, dar de multe ori nu ştim cât avem, şi nici nu vom afla dacă nu dăruim.
Bucuria. Este mereu plin de vioiciune.Fiecare dintre noi ar trebui să ne bucurăm împreună cu îngerul nostru păzitor de viaţă, de libertate, de pace, de un zâmbet, de un gest tandru, de frumuseţea unei flori … Sunt atât de minunate creaţiile Lui Dumnezeu şi darurile pe care ni le face prin cei din jur, încât mereu avem motive să fim bucuroşi, chiar dacă ne luăm viaţă în serios.
Iubirea necondiţionată. Ne iubeşte şi ne ajută chiar şi atunci când nu credem în el, când uităm de prezenţa lui, când nu-I acordăm atenţie şi toate acestea fără a cere de la noi nimic în schimb, iubindu-ne pur şi simplu. Iubirea necondiţionată este o iubire matură şi profundă, care se învaţă prin trăire şi experienţă, cu un astfel de ghid, prieten şi model.
Cum intrăm în contact cu îngerul păzitor
Îngerul nostru păzitor petrece mult timp cu noi. Cel mai adesea, nu putem să-l vedem şi chiar avem dificultăţi în a-i percepe prezenţa. Dar credinţa în prezenţa sa alături de noi ne conferă deja o stare de siguranţă. Altfel spus, nu suntem niciodată singuri, chiar în momentele cele mai dificile. Cu noi se află tot timpul cel care ne iubeşte profund şi necondiţionat, chiar dacă noi considerăm că nu merităm (conform standardelor umane) şi suntem perfect conştienţi de greşelile noastre. Îngerul păzitor este totdeauna cu noi, gata să ne ierte, să ne încurajeze, să ne ajute să ne transformăm.
Dar cum să facem să intrăm în contact cu el? Cum să ne exprimăm dorinţele şi cum să-i ascultăm sfaturile preţioase? Dacă fiinţele umane şi îngerii trăiesc în două realităţi diferite, cum este posibil să stabilim un dialog?
Există mai multe modalităţi de a comunica cu îngerii şi oricare dintre ele poate fi eficientă; important este ca cererile să le fie adresate cu dragoste şi cu inima încrezătoare. Contactul cu îngerii poate avea loc chiar şi în timpul somnului, deci într-un mod total inconştient. Unii oameni preferă să mediteze, alţii să comunice în scris sau prin intermediul viselor. Depinde de structura proprie şi de disponibilităţile fiecăruia. Nu e nevoie să foloseşti tehnici speciale, important e să fii cât mai relaxat şi deschis pentru a-i primi în inima ta. Poţi chema un înger în gând: «Înger drag, am nevoie de ajutorul tău» şi el răspunde întotdeauna. Dacă eşti deschis spre vibraţia lui, îi vei simţi prezenţa.
A recurge la ajutorul îngerilor presupune un mod de viaţă «natural».Sunt de acord că nu trebuie a ne gândi că ar fi necesar să ducem o viaţă plină de… misticism. Atunci când căutăm comuniunea cu îngerii nu facem altceva decât să acceptăm să ne rezervăm un spatiu de meditaţie şi linişte, îndepărtându-ne astfel de vacarmul vieţii cotidiene pentru a ne consacra regăsirii păcii interioare. Dar toate acestea nu se obţin într-o zi: prin paşi mici putem parcurge un drum lung, iar atunci când suntem dispuşi să privim înapoi, vom constata că viaţa noastră într-adevăr s-a schimbat.
A comunica cu îngerul păzitor înseamnă să stabileşti un dialog, să asculţi un sfat, să găseşti răspunsuri sau să fii inspirat. Nimic rău nu poate să apară prin acest demers; atunci când o cerere sau o problemă sunt prezentate îngerului, ele vor deveni obiectul atenţiei sale iubitoare. Îngerii sunt întotdeauna gata să ne primească rugăciunile, cu condiţia ca ele să nu fie dictate de intenţii egoiste sau din interes. Ei sunt în măsură să recunoască adevăratele noastre intenţii şi să prevadă consecinţele unei situaţii; nu acordă niciodată ajutorul pentru o acţiune care ar putea fi în contradicţie cu binele celorlalţi. Prin urmare, atunci când dorim să-l apelăm pe îngerul păzitor pentru a ne rezolva o probemă, este important să ne lăsăm la o parte egoismul şi să adresăm un gând de iubire şi de înţelegere faţă de toţi cei care trăiesc o situaţie similară cu a noastră. Rugăciunea noastră îmbracă astfel o semnificaţie mai amplă şi, cuprinzând mai multe persoane, ne ajută să nu rămânem izolaţi în preocupările noastre, oricât ar fi ele de mari sau mici.
A intra în comuniune cu îngerii este mai uşor decât pare. Acordaţi-vă puţin timp, chiar şi numai un sfert de oră, şi faceţi în aşa fel încât nimeni să nu vă deranjeze. Închideţi ochii şi respiraţi profund. Urmaţi timp de câteva minute ritmul propriei respiraţii şi încercaţi să vizualizaţi un mare spaţiu albastru. Apoi rostiţi o mică rugăciune, cum ar fi «Înger, îngeraşul meu», după care îl rugaţi să vă ajute în problema pe care o aveţi. Formulaţi-vă clar solicitarea şi apoi declaraţi-vă gata să primiţi cu încredere răspunsul care vă va parveni. Pregătiţi-vă să acceptaţi cu detaşare sfaturile, căci, pe moment, s-ar putea ca acestea să vă bulverseze. Amintiţi-vă că îngerul păzitor se adresează direct sufletului şi spiritului vostru. Concentraţi-vă şi căutaţi să percepeţi vocea sa în voi înşivă. Dacă vă temeţi să nu pierdeţi elemente importante ale răspunsului, puteţi să vă pregătiţi un creion şi o foaie de hârtie pe care să vă puteţi nota tot ceea ce primiţi. Când conversaţia a luat sfârşit, mulţumiţi-i îngerului păzitor pentru intervenţia sa: “Îţi mulţumesc, drag înger, pentru sfaturile tale înţelepte şi pentru intervenţia ta”. Mai rămâneţi câteva minute cu ochii închişi, căutând să înţelegeţi sensul profund a ceea ce aţi perceput. Este bine să vă mai acordaţi puţin timp şi să analizaţi calm răspunsul primit. Amintiţi-vă că deciziile depind doar de voi înşivă. Îngerul ne inspiră o soluţie, ne sugerează un drum de urmat, ne dojeneşte pentru greşelile noastre, dar nu intervine niciodată peste voinţa noastră.
Este posibil ca primul contact cu îngerul păzitor să nu se stabilească prea uşor, dar treptat, momentele de comunicare vor deveni aproape naturale. De asemenea, veţi constata că vă simţiţi mai puternici, mai armonioşi şi senini, şi veţi observa că chiar şi relaţiile cu ceilalţi au tendinţa să se schimbe, ca şi modul vostru de a privi evenimentele vieţii şi lumea care vă înconjoară.
Ţinerea unui jurnal intim poate fi utilă pentru a obiectiva mai bine progresele realizate pe parcursul vieţii. Reluând conţinutului său şi reflectând la evenimentele trecute, vom acorda mai multă importanţă unor fapte aparent nesemnificative, dar care, printr-o analiză ulterioară, pot revela transformări de care nu eram cu adevărat conştienţi. Este suficient să luaţi un caiet sau o agendă şi să notaţi tot ceea ce vi se pare semnificativ, ca într-un rezumat, o sinteză a informaţiilor, inspiraţiilor şi răspunsurilor pe care le veţi obţine atunci când intraţi în contact cu îngerii. Nu uitaţi să puneţi data pe fiecare adnotare pentru a avea un punct de reper.
Crearea îngerilor
Dumnezeu Creatorul a facut mai intai lumea ingerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm 103,5), ca sa slujeasca voii Sale Dumnezeiesti Prea Sfinte. Toti ingerii au fost creati de Dumnezeu in acelasi timp.
Scopurile principale pentru care au fost creati ingerii care formeaza lumea nevazuta sunt: pentru a-L slavi pe Dumnezeu (Is. 6,3; Lc. 2,14); pentru a implini voia lui Dumnezeu cea Sfanta (Mt. 4,11; 25,31; 1 Tim. 3,16); pentru a vesti oamenilor tainele si voia lui Dumnezeu (Mt. 1,20; 2,13; 28,2; Lc. 1,26); pentru a-i ajuta pe oameni sa se mantuiasca (Ev. 1,14); pentru a ajuta sufletele oamenilor dupa moartea trupeasca si a le duce in Rai (Lc. .16,22).
Sfanta Scriptura ne spune ca sunt noua cete ingeresti si trei ceruri (II Cor. 12,4), conform cu descoperirea avuta de Sfantul Apostol Pavel. Sfantul Dionisie Areopagitul, in cartea sa “Despre ierarhia cereasca” spune ca cetele ingeresti se impart in trei grupe triadice.Prima grupă triadică îngerească include: Serafimii, Heruvimii şi Tronurile
Cea de-a doua grupă triadică îngerească sunt Domniile, Stăpâniile şi Puterile. A treia grupă triadică îngerească e compusă din ceata de Îngeri, Arhangheli şi Începătorii.
Dumnezeu isi descopera vointa Sa la ingerii din ceata superioara, iar acestia, la randul lor, o comunica celorlalti ingeri. In felul acesta, tainele si puterile lui Dumnezeu urmeaza in ordine descendenta, de la serafim la inger si fiecare ierarhie ulterioara este consacrata numai cu acele cunostinte, pe care este capabila sa le cuprinda la nivelul respectiv al dezvoltarii spirituale.
Cuvantul “inger” inseamna sol sau trimis. Ingerii au capatat acest nume datorita slujirii lor, indreptata de la Atotmilostivul Dumnezeu catre mantuirea oamenilor. Sfantul Apostol Pavel ne spune: “Ingerii nu sunt, oare, toti duhuri slujitoare, trimise sa slujeasca pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” (Evrei 1,14). Sfantul Grigorie Teologul precizeaza: “Îngerii, fiind slujitori ai vointei dumnezeiesti, ei nu numai prin facultatea fireasca, dar si in virtutea harului imbelsugat se deplaseaza ca gandul peste tot. Si, pretutindeni, sunt alaturi de fiecare, atat datorita iutimii cu care isi indeplinesc slujirea, cat si datorita subtilitatii esentei lor. Crearea ingerilor a precedat crearea lumii materiale a omului” (Iov 38,7). Sfantul Ierarh Dimitrie al Rostovului scrie: “Ingerii au fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, asa cum a fost creat mai tarziu omul”. Iar Sfantul Ignatie Brianceaninov ne asigura ca: “Chipul dumnezeiesc la ingeri si la om, consta in intelegerea din care emana duhul, ce ajuta gandul si-l insufleteste. Acest chip este asemenea prototipului si este nevazut, asa cum nevazut este si la oameni. El conduce intreaga faptura a ingerului si a omului. Ingerii sunt, deci, fiinte vii, rationale, imateriale, nemuritoare, capabile sa slaveasca in imnuri pe Dumnezeu, fapturi limitate in timp si in spatiu si ca urmare au o infatisare proprie”.
Sfantul Apostol Pavel ne limpezeste scopul creatiei: “Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El” (1 Coloseni 1,16). Din Apocalipsa aflam ca nu putem cunoaste exact numarul ingerilor: “Si era numarul ingerilor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii” (Apocalipsa 5,11).
Fara a cunoste exact firea ingerilor, putem insa sa fim siguri ca, ingerii nu au trup material ca oamenii, ci sunt duhuri de lumina, care raspandesc stralucirea dumnezeiasca. Cand, insa, primesc porunca de la Dumnezeu, ei se pot arata si trupeste, pentru a fi perceputi de oameni, pastrandu-si insusirile suprafiresti.
1.2. Când au apărut diavolii?
Lucifer, fiind înger de lumină si căpetenia celei de a doua trepte îngeresti, în loc să progreseze în sfintenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfânt si astfel s-a transformat în diavol (Le.10,18). Impreună cu el au căzut si îngerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supusi Satanei (Efes. 6,12).
Domnul nostru Iisus Hristos ne arată căderea îngerilor: “Am văzut pe satana, căzând ca un fulger din Cer…” (Luca 10,18). Sfântul Apostol Pavel scrie că îngerii răzvrătiti au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu si trimisi în Iad, până în ziua în care vor fi judecati pentru păcatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: “Dumnezeu, n-a crutat pe îngerii care au păcătuit, ci legându-i cu legăturile întunericului în Iad, i-a dat să fie păziti, până la judecată” (2 Ptr. 2,4). Sfântul Apostol Iuda ne spune că răzvrătirea acestor îngeri care nu au vrut să rămână în starea lor, ci au dorit să fie în locul lui Dumnezeu, a fost pedepsită astfel: “pe îngerii care nu si-au păzit vrednicia, ci au părăsit locasul lor,i-a pus la păstrare, în întuneric, în lanturile vesnice, spre ziua judecătii celei mari” (Iuda 6).
Diavolii au însusirile îngerilor, cu diferenta că, desi au fost creati de Dumnezeu buni si sfinti, ei n-au rămas în starea lor de sfintenie si bunătate, ci au căzut fără de întoarcere, în întunericul mândriei si vicleniei. Asadar, întâiul vinovat de păcat si întemeietor al răutătilor este diavolul: “…pentru că, de la început diavolul păcătuieste” (1 loan 3,8). El a păcătuit, nu pentru că asa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinatia spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de Dumnezeu bun, el însusi, prin propria vointă, s-a făcut diavol, adică clevetitor, vrăjmas, mincinos si defăimător.
Sfântul prooroc Iezechiel spune:”…tu erai pecetea desăvârsirii, deplinătatea întelepciunii si cununa frumusetii. Tu te-ai aflat în Eden, în grădina lui Dumnezeu”; “fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale si până s-a încuibat în tine nelegiuirea” (Iezec. 28,15).
Decisiv, răul nu ti-a fost dat tie din afară, ci tu însuti l-ai zămislit. Sfântul Antonie cel Mare ne învată scopul principal al lucrării diavolesti pe pământ: “Diavolii se numesc asa, nu pentru că asa s-au făcut sau pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din întelepciunea cerească, (mândrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, încercând să împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei”.
Oamenii, având trup si suflet, pot să treacă de la plăcerea trupească la cea sufletească. Diavolii însă sunt lipsiti de această posibilitate, pentru că în ei binele firesc a fost nimicit prin căderea si pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu răul, dar la demoni, precumpăneste si actionează numai răul.
Păcatul lor cel mai mare este ura neînfricată fată de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea fată de Dumnezeu, firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire si într-o vrajbă neîncetată. De aceea, căderea lor este fără de întoarcere.
Ei îsi găsesc plăcerea în tot felul de păcate, se complac mereu în rele, trecând de la un păcat la altul. Neputând săvârsi păcate trupesti, ei păcătuiesc cu imaginatia si cu simturile. Si-au obisnuit esenta lor cu viciile firesti ale cărnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult decât la oameni.
Demonii nu pot face nimic rău Creatorului, Care fiind Dumnezeu Atotputernic, este inaccesibil oricăror influente de afară, din partea făpturilor. De aceea, demonii si-au îndreptat toată răutatea lor, împotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura mâinilor Sale. Demonii, stiind că Dumnezeu îsi iubeste făptura sa, caută să dăuneze cât mai mult obiectului iubirii Sale. Duhurile necurate, având în sine principiul tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni, să-i facă robii lor, pentru a-i duce le pierzarea vesnică răzbunându-se astfel, împotriva lui Dumnezeu. Diavolul este duhul cel rău care desparte pe om de Dumnezeu si inspiră ură, perfidie si minciună între oameni. Ispititor (Matei 4,3), stăpânitor al acestei lumi (Ioan 12,31; 14,30; 16, 11).
În Vechiul Testament, diavolul este duhul răutătii, de a cărui fiintă tine însăsi păcatul, zavistia si minciuna. Pentru că El, de la început a fost ucigător de oameni si nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. “Când grăieste minciuna, grăieste dintru ale sale, căci este mincinos si tată al minciunii” (Ioan 8,44).
Sfintii Părinti ai Bisericii Ortodoxe spun că locul diavolilor căzuti din ceata a doua îngerească se va completa cu sfinti, preoti si călugări, după care lumea se va sfârsi, datorită păcatelor oamenilor.
Libertatea vrăjmasilor nostri depinde de sufletele omenesti care se mântuiesc si, de aceea, îi atacă pe oameni asa de tare, ca să tragă cât mai multe suflete în Iad.
Dacă sufletul omului, după moartea trupului, ajunge în Rai, diavolul care l-a ispitit, va fi trimis la Satana în Iad, deoarece nu si-a îndeplinit misiunea încredintată. Dacă sufletul omului ajunge în Iad, diavolul care l-a ispitit va fi trimis de satana la alt om, ca să-l ispitească. 0 altă cauză pentru care diavolul luptă asa de tare pe oameni este si dorinta de răzbunare împotriva lui Dumnezeu, Care i-a blestemat si acest lucru îl poate realiza, prin osândirea cât mai multor suflete în Iad.
Aspiratia lui Lucifer–
“Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor , fiu al zorilor!
“Cum ai fost doborit la pamint, tu, biruitorul neamurilor!
“Tu ziceai in inima ta: imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miaza-noaptei.”
Isaia 14:12,13
Arhanghelul Gabriel
Arhanghelul Gabriel este reprezentat, în general, tinând în mâna un crin, simbol al puritatii si al adevarului. El este cel care raspândeste Cuvântul Domnului. De asemenea, ajuta oamenii sa exprime adevarul deschis si sincer, sa-si respecte propria individualitate, sa-si asculte vocea interioara si sa-si urmeze intuitia.
În mod traditional, Gabriel este mesagerul Cuvântului lui Dumnezeu. Numele sau înseamna: “Dumnezeu este puterea mea”. El vesteste tuturor sufletelor misterul încarnarii înainte de a se naste si ne face constienti de talentele si misiunile noastre pe pamânt. El este si protectorul copiilor mici si se îngrijeste plin de iubire si pentru copilul din fiecare dintre noi atunci când acesta este ranit sau uitat. El ne calauzeste cu cuvinte pline de dragoste si tandrete pentru a elibera si vindeca acest copil interior. Mâna sa protectoare este în permanenta deasupra noastra pentru a proteja naturaletea si puritatea din noi.
Toate religiile îl preamaresc pe Gabriel ca mesager divin. Neobosit, el împarte cuvântul lui Dumnezeu acelora care îsi doresc sa îl asculte.. Este cunoscut ca fiind cel mai mare ambasador al divinitatii pentru omenire, înger al revelatiei, purtatorul vestilor bune, mesager al legilor divine si al compasiunii. El este îngerul bucuriei si spiritul adevarului.
Cu ajutorul Arhanghelului Gabriel ne putem descoperi propria întelepciune si realitatea noastra individuala. El manifesta un respect absolut pentru individualitatea fiecaruia dintre noi si ne ajuta sa avem încredere în propriile capacitatile. Ne încurajeaza, de asemenea, sa ne folosim de cunoasterea intuitiva, ca si de celelalte daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu. Prin sustinerea lui, descoperim cele mai bune modalitati de a ne exprima potentialul interior.
Cea mai importanta misiune a Arhangelului Gabriel este aceea de a ne sustine sa fim puternici si sa avem convingerea ca noi aducem o pretioasa contributie la dezvoltarea spirituala a umanitatii fiind pur si simplu ceea ce suntem. De asemenea, Gabriel ne permite sa discernem adevarul în situatiile în care avem mai multe optiuni care par sa fie la fel de juste. Ne rugam Arhanghelului Gabriel sa ne lumineze drumul pe calea adevarului si a bucuriei.
Întreaga mea fiinta transmite mesajul iubirii, al fraternitatii si al libertatii
Arhanghelul Jophiel
Arhanghelul Jophiel este îngerul conştiinţei divine, al iluminării şi al înţelepciunii. Numele său semnifică “frumuseţea lui Dumnezeu”. El ne învaţă că înţelepciunea este conştiinţa în acţiune; gândirea şi acţiunea fără conştiinţă ruinează sufletul. Ne învaţă să fim conştienţi de faptele noastre, să ne ascultăm gândurile, sentimentele, să ne analizăm convingerile, intenţiile, gesturile. Înţelepciunea înseamnă să avem conştiinţa prezentă în ceea ce facem.
Arhanghelul Jophiel este considerat înger al esenţei, al luminii, al înţelegerii, al nemuririi, al evoluţiei spirituale. Bucuria şi iluminarea sunt inseparabile şi fac parte din înţelepciune. Arhanghelul Jophiel ne îndeamnă să punem bucuria în inimă, înţelepciunea în minte şi să ascultăm copilul interior care vrea să se manifeste. Să fim în pace cu noi înşine şi astfel vom şti ceea ce suntem: fiinţe de lumină, fiinţe de iubire.
Înţelepciunea nu se poate manifesta decât printr-o iubire totală faţă de toate celulele corpului, pentru că înţelepciunea, asemenea tuturor calităţilor divine, începe din interiorul fiinţei. Deseori oamenii au tendinţa să spună un lucru, să gândească un altul şi să facă cu totul altul. Cu cât ne punem mai mult în acord gândurile, emoţiile, dorinţele şi faptele cu divinitatea interioară, cu atât devenim mai centraţi şi creştem în înţelepciune. Arhanghelul Jophiel ne îndeamnă să facem ceea ce ne place, dar conştient, analizând dacă ceea ce facem este impregnat de iubire, respect, libertate şi se integrează în planul divin.
Să-l rugăm pe arhanghelul Jophiel să ne ajute să ştim ce să facem înspre binele nostru, să avem puterea de a ne exprima şi de a vorbi drept. Nimeni nu ar putea evolua în singurătate, fără a avea în faţă o persoană care să o ajute în procesul de cunoaştere. Ni se spune “iubiţi-vă duşmanii”; de fapt, nu avem duşmani, ci doar fiinţe care au ales să joace temporar rolul duşmanilor pentru a ne ajuta să creştem în înţelepciune. Jophiel ne ajută să privim dincolo de aparenţe şi să recunoaştem pretutindeni iubirea profundă şi înţelepciunea divină.
Arhanghelul Metatron
Metatron este singurul înger al sferelor celeste care a cunoscut conditia umana. Sub numele de Enoh, a fost al saptelea patriarh dupa Adam. Sufletul sau a fost toata viata plin de credinta, de iubire pentru oameni si foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea ca numai acela care învata permanent din ceea ce se petrece în el si în afara lui este capabil sa-si ajute cu adevarat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunatatii inimii. Dupa moartea sa, a fost ridicat la Cer , unde Dumnezeu l-a investit ca arhanghel.
Arhanghelul Metatron ne ajuta sa descoperim valoarea faptelor noastre; este martorul binelui pe care îl facem si al iubirii pe care o daruim; ne permite sa ne concretizam capacitatea de a iubi si de a fi iubiti.
Metatron este considerat Arhivarul Cerului, pentru ca este însarcinat sa înregistreze toate faptele noastre în Cartea Vietii, dar si sa-si aduca sprijinul la împlinirea proiectelor oamenilor. El ne îndeamna sa învatam din fiecare experienta a vietii, sa acceptam tot ceea ce ni se ofera, sa cautam sa întelegem sensul profund al fiecarui lucru. Metatron este un fel de punte între Dumnezeu si om, care poate sa-i ceara sprijinul în cunoasterea valorii faptelor sale. El ne ajuta sa pastram echilibrul între ceea ce dam si ceea ce pastram pentru noi însine, pentru a ne defini mai bine limitele si pentru a întelege adevaratul sens al propriei fiinte. Pentru aceasta, este necesar mai întâi sa constientizam ca fiecare om vine pe Pamânt cu un rost, fiecare are ceva de împlinit, iar acest “ceva” este în acord deplin cu fiinta lui si cu vointa divina. Ne asista în descoperirea potentialitatilor fiintei noastre si ne creeaza oportunitati prin care sa ni le punem în valoare. Ne ajuta sa întelegem ca, atunci când ne simtim goi, apatici, tristi sau furiosi, iar problemele se tin lant de noi, nu suntem pe drumul cel bun. Atunci e momentul sa ne oprim si sa-l rugam pe Arhanghelul Metatron sa ne inspire si sa ne ghideze în gasirea drumului potrivit pentru noi însine. Pentru ca nu exista un drum mai bun sau mai putin bun, mai greu sau mai usor, ci doar drumul potrivit fiecaruia. Si nu-l vom gasi cautând modele în stânga si-n dreapta, ci numai în noi însine. Ne ajuta sa ne împlinim menirea în bucurie si sa întelegem ca starea de împlinire a oricarei fiinte umane este strâns legata de împlinirea menirii.
Metatron ne învata sa gasim masura corecta în iubire, munca, creatie, aducând în viata noastra echilibru, sanatate, armonie si seninatate. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste. Nimeni altul în afara lui nu a stocat evenimente, fapte si întâmplari în memoria Universului (care este, de fapt, Memoria Divina) asa cum a facut el, astfel încât, ori de câte ori ne este greu, prin rugaciune si prin credinta, noi sa primim de acolo starea sufleteasca sau ideea care sa ne salveze.
Este alaturi de noi atunci când trebuie sa depunem eforturi importante, în cele mai diverse situatii: relatii afective, împlinirea unor aspiratii, renuntarea la obiceiuri nocive, aplanarea conflictelor prin întelegerea cauzelor etc.
Ne rugam Arhanghelului Metatron sa ne încurajeze în întreprinderile noastre si sa ne acorde o viziune justa asupra a ceea ce avem de îndeplinit. În apelarile noastre sa-i cerem sa ne faca sa stim daca eforturile noastre sunt suficiente sau daca, dimpotriva, trebuie sa ne intensificam energiile pentru noi însine sau pentru ceilalti.
Arhanghelul Mihail
Mihail este luptatorul care face ca lumina sa triumfe, dispersând umbrele negativitatii. El ne ajuta sa fim puternici în momente de grea cumpana, sa ne dizolvam tendintele negative si sa regasim forta necesara atunci când ne simtim singuri sau abandonati.
Numele lui Mihail semnifica în ebraica: “Cel care este asemenea lui Dumnezeu”. Este arhanghelul pe care noi îl invocam sa ne ajute în lupta cu pulsiunile noastre negative si sa descoperim lumina din noi însine. Din punct de vedere istoric el este privit ca protectorul lui Israel si al bisericii catolice. Este considerat îngerul protector al politistilor, soldatilor si al copiilor mici, precum si al pelerinilor si calatorilor. El este razboinicul ceresc, comandantul ostilor îngeresti, care lupta pentru dreptate si ordine, ghidându-i pe toti cei care se afla în dificultate. Mihail este considerat si aducatorul de noroc si rabdare.
Este asociat cu elementul foc, care simbolizeaza arderea a tot ceea ce este trecator, pentru a face loc luminii pure si esentiale. Uneori, se vorbeste despre el ca fiind binevoitorul Înger al Mortii, care ne conduce catre eliberare si nemurire. El este si Îngerul Justitiei, cel care “cântareste sufletele”.
În religiile ebraice, crestine si islamice, Mihail este recunoscut ca fiind cel mai mare dintre îngeri. Este cunoscut sub diferite nume: Pazitorul cheii Paradisului, Comandantul Arhanghelilor, Ambasador al Prezentei Divine, Înger al Caintei, al Dreptatii, al Îndurarii si Sfintirii, Îngerul calauzitor a lui Israel , protectorul lui Iacob. Este neobosit în lupta pentru bine si îi apara pe cei slabi. Mihail îi însoteste si pe luptatorii solitari, deschizând calea catre aplanarea luptelor si a conflictelor de orice fel.
Ne rugam Arhanghelului Mihail sa ne ajute în lupta cu propria noastra negativitate. De fiecare data când ne simtim prabusiti, el ne ajuta sa dobândim o noua viziune asupra existentei. Mihail ne ghideaza si ne protejeaza împotriva nedreptatii, ajutându-ne sa ne deschidem spre ceea ce este etern sau, cel putin, durabil. Putem sa-1 rugam sa ne ajute în toate situatiile în care ne simtim coplesiti de adversitati, izolati si adandonati.
Arhanghelul Rafael
Arhanghelul Rafael ne aduce darul tamaduirii si ne arata cum sa ne vindecam noi însine prin iubire si bucurie; el ne permite sa gasim vindecarea în natura si în energiile universale.
Numele sau semnifica “vindecatorul divin” sau “Dumnezeu vindeca”. De la el porneste orice vindecare si, fiind mesager al Divinei Providente, tot el îi ghideaza pe cei aflati în cautarea unitatii. El confera vindecarea esentiala si definitiva a raului de orice fel, altfel spus, el e revenirea la sursa divina. Rafael intervine pentru a ne salva corpul, mintea si inima, el ne alina suferintele. Ne conduce spre terapeutii autentici care pot face ceva pentru noi. Si, atunci când ne asumam cu adevarat propria vindecare, el încurajeaza pe vindecatorul potential din noi care stie intuitiv ce e mai bine pentru sanatatea si vitalitatea noastra.
Arhanghelul Rafael are în grija vindecarea Pamântului si a locuitorilor lui. El e cel care a vegheat asupra însanatosirii lui Abraham dupa circumcizie si tot el i-a încredintat lui Moise ierbarul care îi permitea sa vindece toate bolile. Cartea lui Tobit, din Vechiul Testament, povesteste cum Rafael i-a redat vederea tatalui lui Tobias, gratie unui unguent fabricat din vezica biliara a unui peste urias. Rafael este citat ca fiind protectorul vânturilor de seara, pazitorul Copacului Vietii din Gradina Edenului, înger al caintei, al rugaciunii, al iubirii, al bucuriei si luminii. Dar el e mai ales îngerul vindecarii, al stiintei, al cunoasterii si gratiei, care vegheaza asupra întregii umanitati.
Rafael ne învata ca sanatatea perfecta este atunci când dragostea inunda total inima, mintea, întregul corp. O persoana care este plina de dragoste nu este niciodata bolnava. Daca este încercata de boala, acesta este un semn de lipsa de iubire datorita unei tristeti, furii, gelozii, ranchiuna sau un sentiment negativ care trebuie identificat, înteles si înlocuit cu iubire.
Pentru a obtine vindecarea dragostea este suficienta. Atunci când doua sau mai multe inimi se unesc în aceeasi dorinta, Dumnezeu actioneaza mult mai mult si nu poate decât sa împlineasca acea dorinta. Dragostea este mult mai puternica decât teama, dar este mai greu de cladit în fiecare atom al fiintei noastre. Câteodata, oamenii se tem chiar de dragoste. Atunci când dorim ceva, sa fim convinsi ca acest lucru deja s-a realizat, sa ne raportam la el ca si cum deja s-a împlinit. Aceasta denota încrederea totala în alegerea pe care am facut-o, în transformarea personala si, astfel, nimic nu poate opri împlinirea dorintei. Daca mnifestam încredere constanta si iubire, totul este posibil, cu conditia sa avem discernamântul necesar în selectarea dorintelor si necesitatilor noastre.
În cautarea noastra plina de speranta si dorinta de vindecare, chiar asa, cu mintile si inimile noastre ranite, ne apropiem de aripile luminoase ale lui Rafael si putem accede la bunatatea divina. Rafael va cauta în permanenta sa ne conduca spre o mai mare unitate si armonie. Ne este de ajuns sa-l rugam din toata inima sa ne îndrepte spre singurul medic adevarat, Dumnezeu.
Arhanghelul Samuel
Arhanghelul Samuel este îngerul iubirii divine, iar numele sau semnifica “cel care-L vede pe Dumnezeu”. El ne învaţă că iubirea este o stare de bucurie fără sfârşit, o stare de certitudine, de linişte lăuntrică şi că fiecare fiinţa vie reprezintă o formă distinctă de manifestare a iubirii. Este un înger al iubirii, al toleranţei, al armoniei, al adoraţiei, al încântării, al comuniunii afective, al sentimentelor, al unităţii divine. Iubirea pură leagă tot ceea ce palpită în acest Univers, părţi din Dumnezeu, totul emanând din El. Dacă unele din aceste părţi se îndepărtează de Dumnezeu, iubirea e cea care le reintegrează, vindecându-le şi armonizându-le. Pentru că iubirea nu critică, nu judecă, nu pune bariere; ea înţelege şi acceptă.
Iubirea este continuă; este tot ceea ce este creat în Univers, este tot ceea ce se creează încă. Ea este şi nu poate niciodată să dispară. Starea de dragoste este o stare de plenitudine inexplicabilă, pentru ca este legată de infinit, de Dumnezeu.
Iubirea este singura energie care ne poate transforma şi vindeca complet. Dar, pentru aceasta, este necesar să reaprindem, atât în inimă, cât şi în fiecare din celulele noastre, această flacără a iubirii. Suntem creaţi prin iubire şi din iubire, natura noastră profundă este iubire. Daca ne privim cât mai profund în inimă, vom găsi acolo un copil al lui Dumnezeu, învăluit permanent, cu tandreţe de iubirea Tatălui.
Să-l rugăm pe arhanghelul Samuel să ne ajute să îndepărtăm gândurile de teamă, abandon, respingere, ideile preconcepute, interdicţiile şi să ne simţim întotdeauna iubiţi. Să ne ajute să ne deschidem inima, aşa cum o floare se deschide primind lumina şi, în acelaşi timp, dăruieşte toată frumuseţea sa, parfumul său, pentru că ea ştie că, în plenitudinea sa, este iubită şi purtătoare a frumuseţii creaţiei.
Arhanghelul Samuel răspândeşte razele sale iubitoare în întreg Universul, arătând astfel şi inimilor noastre drumul către iubirea celestă. Ne îndrumă să păşim printre oameni cu realizarea deplină a faptului că existăm pentru a împărtăşi oricărui suflet lumina iubirii; acesta este, în realitate, cel mai mare privilegiu. Căci, dacă noi revarsăm această nelimitată iubire a lui Dumnezeu asupra oricărui suflet, atunci sufletele noastre vibrează cu Spiritul Divin şi simţim iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.
Arhanghelul Uriel
Arhanghelul Uriel raspândeste lumina cunoasterii lui Dumnezeu. El ne ajuta sa descoperim lumina din fiecare din noi, sa dobândim cunoasterea care sustine si vindeca, sa descifram si sa interpretam mesajele vocii noastre interioare.
Arhanghelul Uriel, al carui nume semnifica în ebraica ” lumina lui Dumnezeu”, aduce omenirii cunoasterea si întelegerea divinului. El este cel mai radios, cel mai luminos dintre îngeri, adeseori reprezentat coborând din cer într-un car fabulos tras de cai albi. Mai este numit si Flacara a lui Dumnezeu, Îngerul Prezentei sau al Mântuirii. Este cunoscut, de asemenea, ca fiind Printul Luminii si interpretul profetiilor.
Tot Uriel a fost îngerul pe care Dumnezeu l-a trimis la Noe ca sa-1 previna de potop. Biblia povesteste ca Uriel a coborât pe o raza de soare pâna în gradina Edenului pentru a pazi intrarea, cu o sabie de foc în mâna. Înger al Caintei, ne ajuta sa întelegem legile karmei, care presupun ca noi întotdeauna culegem ceea ce am semanat. Uriel ne ajuta sa întelegem compasiunea divina si ne face sa devenim constienti ca Dumnezeu ne iubeste foarte mult pe fiecare dintre noi.
El este îngerul care ne ajuta sa ne amplificam inteligenta. Este reprezentat adesea cu Flacara Cunoasterii în palma deschisa, flacara la care oamenii pot avea acces pentru a putea obtine sanatate si bunastare. Atunci când cunoasterea oferita nu este utilizata în scopuri benefice, Uriel este însarcinat sa ne faca sa platim pretul divin. El ne dezvaluie sensul lucrurilor si ne ajuta sa avem încredere în planul divin al lui Dumnezeu, astfel încât, atunci când nu pare sa ne mearga bine, sa descoperim ca totul e spre binele si fericirea noastra.
Uriel ne arata cum sa interpretam mesajele vocii noastre intrerioare si ale viselor noastre. Gratie lui reusim sa întelegem mai bine natura noastra profunda si chiar putem îndrazni sa ne asumam mai multe responsabilitati în aceasta viata. Putem astfel sa ne exploatam mai bine potentialitatile noastre latente. Uriel ne face sa descoperim în noi lumina interioara si sa devenim la fel de stralucitori ca soarele, exprimând iubirea si frumusetea care anima profunzimile fiintei noastre.