Despre Providenta Divina

                   Despre Providenta Divina

 

  Atotputernicul si Bunul Dumnezeu a creat lumea prin iubire, iar planul sau a avut ca scop fericirea, îndumnezeirea omului si sfintirea lumii întregi. Realitatea acestui plan nu era însa posibila fara grija constanta a Sa pentru fiecare faptura în parte. Aceasta permanenta purtare de grija a lui Dumnezeu fata de creatie poarta numele de providenta (pronie).

 Formele de manifestare a providentei sunt multiple. Una dintre ele se refera  la aspectul referitor  ca Dumnezeu conserva lumea, adica se îngrijeste ca nimic din ceea ce a creat sa nu se distruga, pentru a-si putea împlini scopul pentru care au fost create.
Un alt aspect conduce la existenta referitoare la Dumnezeu ce conduce lumea spre scopul final pentru care a fost creata (mântuirea).

  Totodata,aceasta spinoasa problema-Dumnezeu o realizeaza intr-o maniera total neinteleasa firii omenesti.Acesta este doar o simpla parere subiectiva,personala. Revenind,sunt incredintat ca si conducerea lumii se realizeaza prin conlucrarea lui Dumnezeu cu întreaga creatie pentru ca aceasta sa-si activeze fortele proprii conform legilor înscrise în ea. În actiunea proniatoare nu este implicat doar Dumnezeu ci si omul, care are un rol foarte important în realizarea binelui si lupta împotriva raului. Dumnezeu l-a înzestrat de la bun început pe om cu libertate, iar conlucrarea si conducerea omului de catre Dumnezeu nu-i anuleaza aceasta libertate.Însusirea de proniator se atribuie în special celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi- lui Dumnezeu Tatal, dar actiunea proniatoare este comuna tuturor persoanelor Sfintei Treimi.

Obiectia adusa providentei este din acest punct de vedere lipsita de vreun sens valabil,viabil menit a conferi vreun rezultat.Grija lui Dumnezeu pentru întreaga creatie a fost contestata pornind de la urmatoarele rationamente:Daca Dumnezeu ar purta de grija în |mod| constant întregii sale creatii, aceasta ar conduce la încalcarea sau anularea libertatii omului.

 Tot analizand si parcurgand diferite carti,materiale,documentare am observat ca parerile sunt variate. Dar totusi,demn de a fi luata in seama ramane pozitia si implicit raspunsul Bisericii: Libertatea este un dar de la Dumnezeu, liber cu adevarat este doar cel care iubeste pe Dumnezeu si pe semeni.

 

  Dovada faptului ca Dumnezeu nu se îngrijeste de întreaga creatie este existenta raului si a nedreptatii în lume.Oare sa fie cu adevarat asa ceva? Nu as  crede…
Raspunsul Bisericii Ortodoxe: Raul nu a fost creat de Dumnezeu ci a intrat în lume odata cu razvratirea îngerilor. Omul creat de Dumnezeu putea sa nu pacatuiasca însa el si-a folosit libertatea în sens gresit cedând ispitei celui rau.

 

 Dupa creatie, Dumnezeu S-a retras din lume, fara s-o mai influenteze (idee care constituie esenta conceptiei deiste)
Raspunsul Bisericii: Acceptarea conceptiei deiste ar însemna ca Dumnezeu se contrazice pe el însusi. El poarta continuu de grija întregii sale creatii si arata ca fara ajutorul lui, omul nu poate face nimic bun: ” Cel ce ramâne în mine si Eu în el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic” (Ioan:15:5).

                                                                                                                D.M

Despre Lumea Ingerilor (Partea I)

DESPRE LUMEA

ÎNGERILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Realizator Daniel Mihai

 

 

 

 

 

2008

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Cine sunt îngerii

 

 

      Cuvântul înger derivă din grecescul «angelos» care înseamnă mesager,trimis. După cum sugerează şi numele lor, îngerii au rolul de a intermedia relaţia omului cu Dumnezeu, transmiţând mesajele de la Divinitate către om şi invers, de la om către Dumnezeu. Dar ei nu sunt doar nişte simpli mesageri în înţelesul strict al cuvântului. Ei au sarcina şi de a ne ghida şi susţine pe lungul drum al vieţii pământeşti.

  Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi. Ei cunosc instantaneu consecinţele nenumărate ale unui principiu sau miile de faţete ale realităţii. Cunosc secretele naturii, stăpânesc legile care guvernează Universul, sunt păstrătorii unei ştiinţe foarte vaste şi a unei înţelepciuni infinite. Ei lucrează constant pentru binele omului, întotdeauna şi pretutindeni. Chiar dacă noi nu percepem prezenţa lor şi nu le acordăm nici un gând, îngerii veghează asupra noastră în orice clipă, ne ajută în momentele dificile şi ne apără de tot felul de pericole.

  Îngerii se află pretutindeni. Ei veghează asupra caselor, ne însoţesc în călătorii, sunt alături de persoanele care suferă şi care au nevoie de susţinere şi consolare în momentele de descurajare. Nefiind îngrădiţi de legile impuse de materie, ei se pot deplasa cu o viteză inimaginabilă pentru noi, care suntem constrânşi de legile spaţiului şi ale timpului . Este suficient să ne gândim la ei şi imediat sunt alături de noi, gata să ne ofere ajutorul lor preţios.

   Pe întreg Universul, fiecare înger are atribuţii precise. Galaxiile, planetele, stelele sau, dacă vorbim de lumea în care trăim, oceanele, râurile, oraşele, naţiunile, sunt încredinţate supravegherii îngerilor. Pentru a-şi îndeplini misiunea pe care o au pe Pământ, ei se consacră foarte mult pentru ghidarea şi protecţia oamenilor.

   Încă de la naştere, fiecare fiinţă umană este lăsată sub protecţia unui înger care are sarcina precisă de a o asista în orice moment al vieţii sale, fără s-o abandoneze niciodată. Fiecare persoană are deci propriul său înger păzitor, indiferent de rasă, cultură sau religia de care aparţine. Chiar şi persoanele care spun că sunt atee, materialiste convinse sau cele care refuză să creadă într-o altă dimensiune decât cea terestră, au un înger personal.

  Dar ce face mai precis îngerul nostru păzitor? Probabil că n-o să ştim niciodată cu precizie în cursul vieţii noastre terestre. Nu ştim niciodată exact cât de mult veghează şi câte fac pentru noi proprii părinţi pe care îi cunoaştem şi îi percepem fizic, cum am putea şti precis câte fac îngerii care nu sunt vizibili ochilor noştri fizici ? Dar, dintre numeroasele lucruri pe care le fac, putem enumera câteva dintre ele.

  Îngerul nostru personal ne fereşte de pericolele care ne pândesc fără ca noi măcar să le bănuim.  Ne îndeamnă să ne deschidem către ceea ce este bun şi să evităm răul.Totodată are sarcina de a transmite mai departe rugăciunile noastre şi intervine neobosit pentru ca noi să primim întotdeauna dragostea divină.

  În împrejurări particulare, îngerul păzitor se manifestă şi sub aparenţe perceptibile nouă, iar când este absolut necesar, poate lua formă umană pentru a disipa confuzia şi dezorientarea celui căruia i-a fost dat să-l vadă. Numeroase persoane care au intrat în contact cu îngerii îi descriu ca fiind creaturi înaripate, radiind de lumină şi schimbându-şi fără încetare culoarea şi forma. Relatările celor care spun că au întâlnit un înger într-un moment particular al vieţii lor sunt destul de diferite. Aceste persoane vorbesc în general despre fiinţe în carne şi oase care le-au ajutat în situaţii de urgenţă, pentru ca ulterior să dispară în mod misterios. Nimic nu ne împiedică să credem că persoanele întâlnite aparent întâmplător într-un moment al vieţii (poate chiar în circumstanţe banale) ar putea fi îngeri sau fiinţele cu care ne intersectăm în drumul nostru şi care, înainte de a pleca, au rostit cuvinte potrivite pentru a ne lumina şi a ne modifica profund viaţa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cartea lui Enoh

 

 

Cartea lui Enoh e inclusă în Evangheliile considerate “apocrife”, nume dat încă din vechime de către biserică scrierilor care provin din ambianţa iudaică, fiind legate de istoria originii creştinismului, dar care nu sunt incluse în canon. In vechime, cu trecerea timpului aceste scrieri au fost uitate sau chiar pierdute. Şi nu au fost redescoperite decât recent. O astfel, de lucrare este Cartea lui Enoh care a fost regăsită de abia la finalul secolului 18 în nişte manuscrise etiopiene.

Această carte este de o foarte mare importanţă pentru biserica creştină din timpul primelor secole, carte în care Noul Testament este supranumit «Scriptură sfântă”.

Această lucrare se ocupă de îngeri şi este o autentică mină de informaţii. Se poate spune că această carte prezintă o angeologie clar dezvoltată, o adevărată doctrină a îngerilor.

Chiar de la începutul cărţii autorul vorbeşte despre făpturi înaripate, mesageri divini, afirmând că ştie de existenţa lor atunci când scrie: «Acesta este cel pe care mi l-au arătat îngerii; am ascultat tot ce mi s-a spus şi am notat totul, nu pentru această generaţie, ci pentru cea care va să vină, generaţia viitoare.»

Dar capitolul cel mai important este capitolul şase, denumit şi Cartea celor vigilenţi aceasta fiind considerată una dintre cele mai vechi informaţii legate de existenţa îngerilor căzuţi. Iată câteva citate din acest text..Textul istoriseşte foarte explicit o realitate: «Şi s-a întâmplat că numărul oamenilor a crescut şi oamenii au avut fete foarte frumoase şi îngerii, fii ai cerului, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele. Şi şi-au spus unii altora: «veniţi, hai să ne luăm de soţii pe fetele oamenilor şi să avem copii cu ele.»

Aşa a spus Semeyaza, conducătorul lor: «Mă tem că voi nu sunteţi de acord cu aceasta şi că eu sunt cel care, prin atitudinea mea, vă trag spre păcat.» Dar toţi într-un glas i-au răspuns: «Jurăm, noi toţi cei de aici, că ne angajăm să nu ne abatem de la această propunere şi să o punem în fapte». Aşa că, au jurat cu toţii, căzând astfel în păcat toţi două sute

Din lunga listă cu îngeri căzuţi putem enumera pe Asael, Batraal, Anani, Ramuel, Ezeqeel şi mulţi alţii.

    Apoi textul Cărţii lui Enoch continuă:

«Şi şi-au luat de soţii pe fiicele oamenilor şi ele i-au învăţat incantaţii şi magie, le-au vorbit depre puterea plantelor şi a rădăcinilor lor. Ele au rămas însărcinate şi au născut nişte copii giganţi. Aceştia mâncau toate fructele pe care le cultivau oamenii, până când oamenii şi-au dat seama că nu mai pot să-i hrănească. Atunci, giganţii au început să păcătuiască împotriva păsărilor, animalelor, reptilelor, peştilor, mâncăndu-le carnea şi bându-le sângele. Pământul acuza de toate aceste atrocităţi pe nedoriţi.”

Un alt pasaj din Cartea lui Enoh spune: «Odată cu îngerii căzuţi a venit pe Pământ răul, aceştia învăţându-i pe oameni – citim în continuare în cartea lui Enoh – să fabrice arme şi paloşe, să cunoască valoarea aurului şi a pietrelor preţioase, să.practice magia şi astrologia, să se lupte. Pe femei, îngerii căzuţi le-au învăţat să se machieze, să poarte bijuterii, să se împopoţoneze. În consecinţă, prezenţa lor nu a condus la o dezvoltare a cunoaşterii, ci la apariţia păcatului, impurificării şi a războaielor.»

 

Cu multe referiri la prezenţa îngerilor este un alt text apocrif intitulat Cartea Giubileelor, numită şi «Mica Geneză» pentru că în ea sunt povestite evenimentele de la creaţia lumii până în momentul în care Moise a primit, pe muntele Sinai, de la Dumnezeu legile .

Deşi Vechiul Testament nu spune nimic despre momentul în care Dumnezeu a creat îngerii, Cartea Giubileelor spune clar că încă din prima zi a Genezei, Dumnezeu a creat îngerii şi spiritele naturii. În această carte este scris că de fapt angelus faciei, îngerul care se află întotdeauna alături de Dumnezeu este cel care i-a explicat lui Moise procesul Genezei: «Aici sunt scrise toate lucrurile creaţiei, modul în care Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi s-a odihnit în cea de-a şaptea, cum creaţia este sfântă pentru că este a lui Dumnezeu şi pentru că El şi-a lăsat semnătura asupra ei. Este scris cum în prima zi a creat atât cerul din înalturi cât şi pământul şi apele şi toate corurile îngereşti care trebuie să-l ajute la desăvârşirea creaţiei. Corurile îngereşti sunt formate din îngeri cu diferite funcţii; unii rămân întotdeauna alături de Dumnezeu, alţii sunt îngerii care sunt alături de sfinţi, ajutându-i în misiunea lor sau îngerii protectori ai oamenilor, sau îngerii care protejează natura şi spiritele naturii, ale focului, vântului, furtunii, a zăpezii şi grindinei, ai tunetelor şi trăznetelor, ai frigului sau ai căldurii, ai perioadelor ploioase sau ai primăverii, ai toamnei, îngeri protectori ai tuturor spiritelor care există în cer, pe pământ, pe culmi şi în abisuri, ai luminii şi ai întunericului, al zorilor şi al serii, toţi fiind ghidaţi de înţelepciunea inimii divine.»

 

 

 

 

Îngerii în Noul Testament

 

 

În Noul Testament, intervenţia angelică este mult mai numeroasă decât în Vechiul Testament şi a inspirat o infinitate de opere artistice.

Prima experienţă angelică pe care o întâlnim în Noul Testament este cea relatată de Luca (cap. l, 11-12). Înţeleptul Zaharia, care deja era înaintat în vârstă, nu avea copii de la soţia sa Elisabeta, sterilă, şi ea fiind deja în vârstă. Şi iată că într-o zi, când slujea în templu, «i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi de frică a căzut peste e1.» Şi cum este scris, îngerul l-a anunţat pe Zaharia că soţia sa îi va naşte un fiu, şi că pe acesta să-l numească Ioan. Şi pentru că Zaharia s-a arătat neîncrezător, îngerul i-a luat glasul, rămânând mut până în momentul în care cele pe care el le-a spus s-au îndeplinit.

Dar cel mai cunoscut moment este acela în care arhanghelul Gabriel îi apare Fecioarei Maria şi o anunţă că va avea un fiu. Legat de aceasta Luca ne relatează (Cap. 1, 26): «În a şasea lună (de graviditate a lui Elisabeta) a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu , într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: «Bucură-te, cea care eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.» Şi aceasta a fost tulburată de un astfel de salut şi se întreba ce fel de închinăciune este aceasta. Şi îngerul i-a spus: «Nu te teme, Maria căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus… »

Evanghelistul Matei (cap. 1 , 19) relatează cum Maria după ce a rămas însărcinată cu Duhul Sfânt, când l-a anunţat pe logodnicul ei, acesta prima dată s-a hotărât să o părăsească: «Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând să o vădească, a voit să o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ceea ce a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. “» Şi îngerul i-a spus că astfel se vor împlini cele spuse de proorocul Isaia: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte un fiu…” Şi continuă: “Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa… “

Chiar şi momentul Naşterii Lui Iisus a fost anunţată păstorilor de către îngeri: «Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor . Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor… “ (Luca cap. 2,

 Şi când Iisus a fost circumscris, Luca vorbeşte din nou de apariţia unui înger: «Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, i-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger mai înainte de a fi zămislit … »(Luca cap.2. 21)

Sfântul apostol şi evanghelist Matei povesteşte cum imediat ce regele Irod a dat ordin să fie ucişi toţi pruncii, un înger îi apare în vis lui Iosif ca să-l prevină să fugă în Egipt: «Iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă … » (Matei cap. 2, 12) După moartea lui Irod, când pericolul a dispărut, îngerul revine, aşa cum a promis, şi-i spune lui Irod: «Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi pe pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.“» (Matei cap. 2, 20)

Când Iisus, înainte de a-şi începe misiunea spiri­tuală, a postit în deşert 40 de zile, după ce a rezistat ispitelor diavolului, este răsplătit de îngeri: «Atunci l-a lăsat diavolul şi iată ingerii, venind la el îl slujeau.» (Matei cap.2, 12)

Viaţa lui Iisus este tot timpul acompaniată de prezenţa îngerilor, Iisus făcând adesea referiri la ajutorul pe care i-l oferă în permanenţă îngerii. Citim, de exemplu, în sublima parabolă a grăuntelui de muştar: «Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei care fac fărădelegea, şi-i va arunca pe ei în cuptorul cu foc.” (Matei cap. 13, 41) Şi în continuare este scris: «Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia, după faptele sale.» (Matei cap.16, 27)

O altă referire legată de prezenţa îngerilor regăsim în parabolele cu oaia rătăcită şi cu drahma pierdută: «Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.» (Luca cap.15, 10)

În Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca (cap. 16, 22) se vorbeşte despre îngerii care conduc sufletul după moarte: «Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam… »Şi în Cap. 18, 10, Luca aminteşte despre îngerii din cer: «…Vă spun că îngerii din cer văd tot timpul faţa Tatălui meu, care stă în ceruri.»          .

Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este o adevărată apologie a îngerilor: «Şi iată, s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau, şi s-au făcut ca morţii. Iar îngerul, răspunzând a zis femeilor: “Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci s-a sculat precum a zis … ” (Matei cap.28, 2)

Tot legat de momentul dumnezeiesc al Învierii, Sfântul Apostol şi Evaghelist Marcu povesteşte despre aceeaşi apariţie îngerească: «Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat… »(Marcu Cap.16, 15) Legat tot de acelaşi eveniment, în Evanghelia după Luca se relatează: «Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrand, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare .»(Luca cap. 24, 2-4)

În Faptele Apostolilor (cap 1, 9-11 ) este relatată Înălţarea la Cer a Lui Iisus: «Şi acestea zicând, pe când priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: “Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.”»

Faptele Apostolilor conţin şi alte referiri legate de prezenţa îngerilor. De exemplu, apostolul Petru, care era întemniţat, este eliberat de către un înger: «Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: “Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: “Incinge-te şi încalţă-te cu sandalele.” Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: “Pune haina pe tine şi vino după mine.” Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.» (cap.12, 7-12)

Când Apostolul Filip porneşte să-i convertească pe etiopieni, un înger este cel care-l ghidează: «Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând:”Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalem spre Gaza …”» (Fapte cap. 8, 26)

Când Apostolul Petru se îndrepta spre Italia, poves­teşte celor care-l însoţesc viziunea pe care a avut-o: «Mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al lui Dumnezeu, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin, zicând: “Nu te teme, Petrule. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei care sunt în corabie cu tine.” De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus.» (Fapte Cap. 27, 23)

Şi Apostolul Pavel, în Epistola Întâi către Corinteni, într-una dintre cele mai minunate pasaje care au fost scrise vreodată despre iubire, pomeneşte despre îngeri astfel: «De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.»

Iar în final, în Apocalipsă se găseşte pasajul: «Şi eu, Ioan, sunt cel care a văzut şi auzit aceste lucruri. Şi când le-am văzut şi le-am auzit, m-am aşezat plin de veneraţie la picioarele îngerului care mi-a dezvăluit toate aceste 1ucruri.»De fapt, în Apocalipsă îngerul este cel care îi revelează lui Ioan imaginile pe care ni le descrie; şi pentru ca să-l convingă să scrie viziunile care i s-au oferit a fost trimis din nou un înger.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îngerii în Vechiul Testament

 

 

    În Vechiul Testament nu există o angelologie bine conturată, care să ne ofere un sistem legat de lumea ingerilor, informaţii asupra naturii lor şi a raportului lor cu Dumnezeu. Dar transpare ferm convingerea că Dumnezeu stabileşte legături cu oamenii prin intermediul mesagerilor săi.

  În Geneză regăsim adeseori prezenţa îngerilor. Prima lor apariţie este în capitolul 3,23-24: «De aceea, l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.»

  În capitolul al 18-lea,Avraam (Abraham) este vizitat de trei îngeri, care printre altele îl anunţă că soţia sa, Sara, care era sterilă şi foarte bătrână (peste 90 de ani) va avea un copil pe care trebuie să-L numească Isaac. Şi când Dumnezeu îl testează pe Abraham, cerându-i să-i jertfească pe unicul său fiu, din nou un înger apare şi-i spune: «Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, că acum cunosc că crezi în Dumnezeu şi că pentru El n-ai cruţa nici pe singurul fiu al tău.»(Geneză cap.22, 11)

  În continuare, regăsim tot în Vechiul Testament visul lui Iacob, legat de scara cerească:«Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.»(Geneză 28, 12) Un alt moment în care re găsim prezenţa îngerilor este lupta dintre Iacob şi înger (Geneză cap.32,25); sub forma unei «pare de foc» i se arată îngerul proorocului Moise:«I s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, care ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.» (Ieşire cap.3,4)

  Tot un înger îl ajută pe profetul Ilie în fuga sa prin deşert: «Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zidicând: ‘’Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei. “Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: “Scoală de mănâncă şi bea!” Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit din nou. Dar îngerul Domnului s-a întors a doua oară, l-a atins şi i-a spus: “Scoală de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea!” Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a băut şi, întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi…»(III Regi, cap. 19,4-8)

   În Cartea Proorocului Isaia (cap. 6, 1-7), este descrisă misiunea profetică a sa: «În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, cu două zburau. Şi strigau unul către altul, zicând: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: “Vai mie, sunt pierdut! Sunt om cu buzele spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul L-am văzut cu ochii mei!” Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată, s-a atins de buzele tale şi fărădelegile s-au curăţat.”» (Isaia, cap.6, 1-7)

  Un alt episod legat de existenţa îngerilor îl regăsim în cartea Proorocului Daniel. Trei tineri, care refuză să slujească zeilor regelui Nabucodonosor, sunt aruncaţi într-un cuptor, dar sunt protejaţi de Dumnezeu: «Regele … grăieşte sfetnicilor săi: “Oare, nu am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător?… Iată, eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar celui de-al patrulea, cu faţa unuia dintre fiii zeilor.” Regele dă ordin să se deschidă cuptorul, de unde tinerii ies vii şi nevătămaţi, fapt care-l determină pe rege să spună:«Binecuvântat să fie Dumnezeul lor, care a trimis pe îngerul său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.»(Daniel cap.3, 24-29)

   Regele Darius, cel care l-a urmat la tron pe regele Nabucodonosor, îl aruncă pe Daniel la groapa cu lei, unde rămâne toată noaptea; dis-de-dimineaţă se duce să vadă dacă Dumnezeul lui l-a ajutat să scape; după ce-l strigă, Daniel îi răspunde: «Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui…» (Daniel 6,22)

  În Cartea lui Daniel găsim pentru prima dată vorbindu-se de un înger care are un nume- Gabriel. El este cel care-i explică lui Daniel viziunea sa: «Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om. Am auzit un glas de om care striga şi spunea: “Gavrile, tâlcuieste celui de acolo vedenia!” Şi el a venit unde eram eu şi când se apropia m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ.» (Daniel cap. 8, 15-17)

 În continuare găsim şi numele Arhan­ghelului Mihail:«Şi mi-­am ridicat ochii şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele încinse cu aur curat şi de preţ, trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită si sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulţimi.» (Daniel cap. 10,5) «Şi el a spus: “Îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit şi m-a ajutat… Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor. “» (Daniel cap. 10, 12-14)

   Tânărul Tobia este acompaniat şi protejat de-a lungul periculoasei sale călătorii de Arhanghelul Rafael: “Şi s-a dus Tobia să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar Tobia nu ştia.» (Tobia cap. 5, 4) Îngerul îi spune că ştie drumurile şi poate să-l însoţească şi să-l ghideze de-a lungul întregului său drum. Înainte de a porni la drum el o consolează pe mama lui Tobia, care plângea, spunându-i să fie liniştită că fiul ei se va întoarce sănătos şi întreg pentru că un înger al lui Dumnezeu îl va însoţi tot drumul.

  În acest fel, în Vechiul Testament sunt prezenţi şi numiţi toţi cei trei Arhangheli: Mihail, Gabriel şi Rafael.

  Ca o mică observaţie reiese faptul că Sfinţii Îngerii din Vechiul Testament au aspect uman, mănâncă şi beau la fel ca oamenii şi nu au întotdeauna aripi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Învăţăm de la îngerul păzitor

 

 

 Umilinţa. Îngerul nostru păzitor ne respectă liberul arbitru, neintervenind niciodată peste voinţa noastră, deşi cunoaşte că anumite lucruri nu ne fac bine, dar ne lasă să învăţăm noi înşine din greşeli. Ne iubeşte şi ne acceptă aşa cum suntem,în funcţie de starea de spirit, uneori mai trişti, altădată mai orgolioşi, mai aroganţi, mai agresivi sau pesimişti.

Fidelitatea. Ne este fidel încă de la crearea noastră ca spirit şi va fi cu noi până ne vom desăvârşi evoluţia. Tot timpul ne călăuzeşte, ne îndrumă, ne protejează, altfel spus, veghează asupra noastră şi doar asupra noastră. «Grija» lui este să ne fie nouă bine, dar nu noţiunea de «bine» pe care-l înţelegem noi în mod curent. Este o mare (îndrăznesc a crede exact ca o taină), un bine al spiritului, ce implică fenomene pe care de multe ori nu se inteleg prea uşor. Dar cu ajutorul lui putem descifra aceste fenomene, care de fiecare dată se constituie în lecţii de viaţă.

Prietenia. Îngerul protector este cu noi şi la bine şi la greu, ne susţine, ne inspiră, ne mângâie, ne alină suferinţele. Este un prieten de încredere, pe care ne putem baza în orice moment, în orice conjunctură. Iar dacă problemele noastre îl depăşesc, apelează la îngerii care ne pot ajuta, în funcţie de experienţa pe care o traversăm. Face tot ce ţine de el pentru a ne ajuta, în orice moment. Restul totul depinde de noi.

Acceptarea. Îngerul păzitor ne acceptă aşa cum suntem, fără să ne judece, să ne critice sau să se supere pe noi. Ne înţelege că lucrăm cât putem la un moment dat. Deasemenea se străduie să ne ajute a face mai mult, să fim mai buni, mai iubitori, mai sănătoşi, pentru că astfel vom putea face alegeri mai bune în folosul nostru şi al celorlalţi.

Compasiunea. Manifesta compasiune faţă de noi atunci când facem alegeri greşite şi suferim. Caută să ne aline suferinţa şi să ne ajute să învăţăm din greşeli, astfel încât să nu le mai repetăm şi să ne creăm iarăşi motive pentru a suferi. Dacă am manifesta si noi aceeasi compasiune fata de lumea din jur, n-am mai avea conflicte interioare şi ne-am integra armonios în spectacolul fascinant al propriei existenţe.

Dăruirea. Îngerul păzitor este la dispoziţia noastră tot timpul, iar tot ceea ce face, chiar rostul lui de a fi, este spre binele si evoluţia celui căruia i-a fost dat să-l vegheze. Ca fiinţe umane, niciodată nu ni se cere să dam mai mult decât avem, dar de multe ori nu ştim cât avem, şi nici nu vom afla dacă nu dăruim.

 Bucuria. Este mereu plin de vioiciune.Fiecare dintre noi ar trebui să ne bucurăm împreună cu îngerul nostru păzitor de viaţă, de libertate, de pace, de un zâmbet, de un gest tandru, de frumuseţea unei flori … Sunt atât de minunate creaţiile Lui Dumnezeu şi darurile pe care ni le face prin cei din jur, încât mereu avem motive să fim bucuroşi, chiar dacă ne luăm viaţă în serios.

 Iubirea necondiţionată. Ne iubeşte şi ne ajută chiar şi atunci când nu credem în el, când uităm de prezenţa lui, când nu-I acordăm atenţie şi toate acestea fără a cere de la noi nimic în schimb, iubindu-ne pur şi simplu. Iubirea necondiţionată este o iubire matură şi profundă, care se învaţă prin trăire şi experienţă, cu un astfel de ghid, prieten şi model.

 

 

 

 

 

 

 

                                                         

 

 

 

 

Cum intrăm în contact cu îngerul păzitor

 

 Îngerul nostru păzitor petrece mult timp cu noi. Cel mai adesea, nu putem să-l vedem şi chiar avem dificultăţi în a-i percepe prezenţa. Dar credinţa în prezenţa sa alături de noi ne conferă deja o stare de siguranţă. Altfel spus, nu suntem niciodată singuri, chiar în momentele cele mai dificile. Cu noi se află tot timpul cel care ne iubeşte profund şi necondiţionat, chiar dacă noi considerăm că nu merităm (conform standardelor umane) şi suntem perfect conştienţi de greşelile noastre. Îngerul păzitor este totdeauna cu noi, gata să ne ierte, să ne încurajeze, să ne ajute să ne transformăm.

Dar cum să facem să intrăm în contact cu el? Cum să ne exprimăm dorinţele şi cum să-i ascultăm sfaturile preţioase? Dacă fiinţele umane şi îngerii trăiesc în două realităţi diferite, cum este posibil să stabilim un dialog?

Există mai multe modalităţi de a comunica cu îngerii şi oricare dintre ele poate fi eficientă; important este ca cererile să le fie adresate cu dragoste şi cu inima încrezătoare. Contactul cu îngerii poate avea loc chiar şi în timpul somnului, deci într-un mod total inconştient. Unii oameni preferă să mediteze, alţii să comunice în scris sau prin intermediul viselor. Depinde de structura proprie şi de disponibilităţile fiecăruia. Nu e nevoie să foloseşti tehnici speciale, important e să fii cât mai relaxat şi deschis pentru a-i primi în inima ta. Poţi chema un înger în gând: «Înger drag, am nevoie de ajutorul tău» şi el răspunde întotdeauna. Dacă eşti deschis spre vibraţia lui, îi vei simţi prezenţa.

A recurge la ajutorul îngerilor presupune un mod de viaţă «natural».Sunt de acord că nu trebuie a ne gândi că ar fi necesar să ducem o viaţă plină de… misticism. Atunci când căutăm comuniunea cu îngerii nu facem altceva decât să acceptăm să ne rezervăm un spatiu de meditaţie şi linişte, îndepărtându-ne astfel de vacarmul vieţii cotidiene pentru a ne consacra regăsirii păcii interioare. Dar toate acestea nu se obţin într-o zi: prin paşi mici putem parcurge un drum lung, iar atunci când suntem dispuşi să privim înapoi, vom constata că viaţa noastră într-adevăr s-a schimbat.

 A comunica cu îngerul păzitor înseamnă să stabileşti un dialog, să asculţi un sfat, să găseşti răspunsuri sau să fii inspirat. Nimic rău nu poate să apară prin acest demers; atunci când o cerere sau o problemă sunt prezentate îngerului, ele vor deveni obiectul atenţiei sale iubitoare. Îngerii sunt întotdeauna gata să ne primească rugăciunile, cu condiţia ca ele să nu fie dictate de intenţii egoiste sau din interes. Ei sunt în măsură să recunoască adevăratele noastre intenţii şi să prevadă consecinţele unei situaţii; nu acordă niciodată ajutorul pentru o acţiune care ar putea fi în contradicţie cu binele celorlalţi. Prin urmare, atunci când dorim să-l apelăm pe îngerul păzitor pentru a ne rezolva o probemă, este important să ne lăsăm la o parte egoismul şi să adresăm un gând de iubire şi de înţelegere faţă de toţi cei care trăiesc o situaţie similară cu a noastră. Rugăciunea noastră îmbracă astfel o semnificaţie mai amplă şi, cuprinzând mai multe persoane, ne ajută să nu rămânem izolaţi în preocupările noastre, oricât ar fi ele de mari sau mici.

  A intra în comuniune cu îngerii este mai uşor decât pare. Acordaţi-vă puţin timp, chiar şi numai un sfert de oră, şi faceţi în aşa fel încât nimeni să nu vă deranjeze. Închideţi ochii şi respiraţi profund. Urmaţi timp de câteva minute ritmul propriei respiraţii şi încercaţi să vizualizaţi un mare spaţiu albastru. Apoi rostiţi o mică rugăciune, cum ar fi «Înger, îngeraşul meu», după care îl rugaţi să vă ajute în problema pe care o aveţi. Formulaţi-vă clar solicitarea şi apoi declaraţi-vă gata să primiţi cu încredere răspunsul care vă va parveni. Pregătiţi-vă să acceptaţi cu detaşare sfaturile, căci, pe moment, s-ar putea ca acestea să vă bulverseze. Amintiţi-vă că îngerul păzitor se adresează direct sufletului şi spiritului vostru. Concentraţi-vă şi căutaţi să percepeţi vocea sa în voi înşivă. Dacă vă temeţi să nu pierdeţi elemente importante ale răspunsului, puteţi să vă pregătiţi un creion şi o foaie de hârtie pe care să vă puteţi nota tot ceea ce primiţi. Când conversaţia a luat sfârşit, mulţumiţi-i îngerului păzitor pentru intervenţia sa: “Îţi mulţumesc, drag înger, pentru sfaturile tale înţelepte şi pentru intervenţia ta”. Mai rămâneţi câteva minute cu ochii închişi, căutând să înţelegeţi sensul profund a ceea ce aţi perceput. Este bine să vă mai acordaţi puţin timp şi să analizaţi calm răspunsul primit. Amintiţi-vă că deciziile depind doar de voi înşivă. Îngerul ne inspiră o soluţie, ne sugerează un drum de urmat, ne dojeneşte pentru greşelile noastre, dar nu intervine niciodată peste voinţa noastră.

 Este posibil ca primul contact cu îngerul păzitor să nu se stabilească prea uşor, dar treptat, momentele de comunicare vor deveni aproape naturale. De asemenea, veţi constata că vă simţiţi mai puternici, mai armonioşi şi senini, şi veţi observa că chiar şi relaţiile cu ceilalţi au tendinţa să se schimbe, ca şi modul vostru de a privi evenimentele vieţii şi lumea care vă înconjoară.

 Ţinerea unui jurnal intim poate fi utilă pentru a obiectiva mai bine progresele realizate pe parcursul vieţii. Reluând conţinutului său şi reflectând la evenimentele trecute, vom acorda mai multă importanţă unor fapte aparent nesemnificative, dar care, printr-o analiză ulterioară, pot revela transformări de care nu eram cu adevărat conştienţi. Este suficient să luaţi un caiet sau o agendă şi să notaţi tot ceea ce vi se pare semnificativ, ca într-un rezumat, o sinteză a informaţiilor, inspiraţiilor şi răspunsurilor pe care le veţi obţine atunci când intraţi în contact cu îngerii. Nu uitaţi să puneţi data pe fiecare adnotare pentru a avea un punct de reper.

 

 

 

 

 

 

                                                           

 

 

                                         Crearea îngerilor

 Dumnezeu Creatorul a facut mai intai lumea ingerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm 103,5), ca sa slujeasca voii Sale Dumnezeiesti Prea Sfinte. Toti ingerii au fost creati de Dumnezeu in acelasi timp.

Scopurile principale pentru care au fost creati ingerii care formeaza lumea nevazuta sunt: pentru a-L slavi pe Dumnezeu (Is. 6,3; Lc. 2,14); pentru a implini voia lui Dumnezeu cea Sfanta (Mt. 4,11; 25,31; 1 Tim. 3,16); pentru a vesti oamenilor tainele si voia lui Dumnezeu (Mt. 1,20; 2,13; 28,2; Lc. 1,26); pentru a-i ajuta pe oameni sa se mantuiasca (Ev. 1,14); pentru a ajuta sufletele oamenilor dupa moartea trupeasca si a le duce in Rai (Lc. .16,22).

Sfanta Scriptura ne spune ca sunt noua cete ingeresti si trei ceruri (II Cor. 12,4), conform cu descoperirea avuta de Sfantul Apostol Pavel. Sfantul Dionisie Areopagitul, in cartea sa “Despre ierarhia cereasca” spune ca cetele ingeresti se impart in trei grupe triadice.Prima grupă triadică îngerească include: Serafimii, Heruvimii şi Tronurile

 Cea de-a doua grupă triadică îngerească sunt Domniile, Stăpâniile şi Puterile. A treia grupă triadică îngerească e compusă din ceata de Îngeri, Arhangheli şi Începătorii.

 Dumnezeu isi descopera vointa Sa la ingerii din ceata superioara, iar acestia, la randul lor, o comunica celorlalti ingeri. In felul acesta, tainele si puterile lui Dumnezeu urmeaza in ordine descendenta, de la serafim la inger si fiecare ierarhie ulterioara este consacrata numai cu acele cunostinte, pe care este capabila sa le cuprinda la nivelul respectiv al dezvoltarii spirituale.

Cuvantul “inger” inseamna sol sau trimis. Ingerii au capatat acest nume datorita slujirii lor, indreptata de la Atotmilostivul Dumnezeu catre mantuirea oamenilor. Sfantul Apostol Pavel ne spune: “Ingerii nu sunt, oare, toti duhuri slujitoare, trimise sa slujeasca pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” (Evrei 1,14). Sfantul Grigorie Teologul precizeaza: “Îngerii, fiind slujitori ai vointei dumnezeiesti, ei nu numai prin facultatea fireasca, dar si in virtutea harului imbelsugat se deplaseaza ca gandul peste tot. Si, pretutindeni, sunt alaturi de fiecare, atat datorita iutimii cu care isi indeplinesc slujirea, cat si datorita subtilitatii esentei lor. Crearea ingerilor a precedat crearea lumii materiale a omului” (Iov 38,7). Sfantul Ierarh Dimitrie al Rostovului scrie: “Ingerii au fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, asa cum a fost creat mai tarziu omul”. Iar Sfantul Ignatie Brianceaninov ne asigura ca: “Chipul dumnezeiesc la ingeri si la om, consta in intelegerea din care emana duhul, ce ajuta gandul si-l insufleteste. Acest chip este asemenea prototipului si este nevazut, asa cum nevazut este si la oameni. El conduce intreaga faptura a ingerului si a omului. Ingerii sunt, deci, fiinte vii, rationale, imateriale, nemuritoare, capabile sa slaveasca in imnuri pe Dumnezeu, fapturi limitate in timp si in spatiu si ca urmare au o infatisare proprie”.

Sfantul Apostol Pavel ne limpezeste scopul creatiei: “Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El” (1 Coloseni 1,16). Din Apocalipsa aflam ca nu putem cunoaste exact numarul ingerilor: “Si era numarul ingerilor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii” (Apocalipsa 5,11).

Fara a cunoste exact firea ingerilor, putem insa sa fim siguri ca, ingerii nu au trup material ca oamenii, ci sunt duhuri de lumina, care raspandesc stralucirea dumnezeiasca. Cand, insa, primesc porunca de la Dumnezeu, ei se pot arata si trupeste, pentru a fi perceputi de oameni, pastrandu-si insusirile suprafiresti.

 

 

 

 

1.2. Când au apărut diavolii?

 

Lucifer, fiind înger de lumină si căpetenia celei de a doua trepte îngeresti, în loc să progreseze în sfintenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfânt si astfel s-a transformat în diavol (Le.10,18). Impreună cu el au căzut si îngerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supusi Satanei (Efes. 6,12).

Domnul nostru Iisus Hristos ne arată căderea îngerilor: “Am văzut pe satana, căzând ca un fulger din Cer…” (Luca 10,18). Sfântul Apostol Pavel scrie că îngerii răzvrătiti au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu si trimisi în Iad, până în ziua în care vor fi judecati pentru păcatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: “Dumnezeu, n-a crutat pe îngerii care au păcătuit, ci legându-i cu legăturile întunericului în Iad, i-a dat să fie păziti, până la judecată” (2 Ptr. 2,4). Sfântul Apostol Iuda ne spune că răzvrătirea acestor îngeri care nu au vrut să rămână în starea lor, ci au dorit să fie în locul lui Dumnezeu, a fost pedepsită astfel: “pe îngerii care nu si-au păzit vrednicia, ci au părăsit locasul lor,i-a pus la păstrare, în întuneric, în lanturile vesnice, spre ziua judecătii celei mari” (Iuda 6).

Diavolii au însusirile îngerilor, cu diferenta că, desi au fost creati de Dumnezeu buni si sfinti, ei n-au rămas în starea lor de sfintenie si bunătate, ci au căzut fără de întoarcere, în întunericul mândriei si vicleniei. Asadar, întâiul vinovat de păcat si întemeietor al răutătilor este diavolul: “…pentru că, de la început diavolul păcătuieste” (1 loan 3,8). El a păcătuit, nu pentru că asa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinatia spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de Dumnezeu bun, el însusi, prin propria vointă, s-a făcut diavol, adică clevetitor, vrăjmas, mincinos si defăimător.

Sfântul prooroc Iezechiel spune:”…tu erai pecetea desăvârsirii, deplinătatea întelepciunii si cununa frumusetii. Tu te-ai aflat în Eden, în grădina lui Dumnezeu”; “fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale si până s-a încuibat în tine nelegiuirea” (Iezec. 28,15).

Decisiv, răul nu ti-a fost dat tie din afară, ci tu însuti l-ai zămislit. Sfântul Antonie cel Mare ne învată scopul principal al lucrării diavolesti pe pământ: “Diavolii se numesc asa, nu pentru că asa s-au făcut sau pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din întelepciunea cerească, (mândrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, încercând să împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei”.

Oamenii, având trup si suflet, pot să treacă de la plăcerea trupească la cea sufletească. Diavolii însă sunt lipsiti de această posibilitate, pentru că în ei binele firesc a fost nimicit prin căderea si pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu răul, dar la demoni, precumpăneste si actionează numai răul.

Păcatul lor cel mai mare este ura neînfricată fată de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea fată de Dumnezeu, firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire si într-o vrajbă neîncetată. De aceea, căderea lor este fără de întoarcere.

Ei îsi găsesc plăcerea în tot felul de păcate, se complac mereu în rele, trecând de la un păcat la altul. Neputând săvârsi păcate trupesti, ei păcătuiesc cu imaginatia si cu simturile. Si-au obisnuit esenta lor cu viciile firesti ale cărnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult decât la oameni.

 

 

 

Demonii nu pot face nimic rău Creatorului, Care fiind Dumnezeu Atotputernic, este inaccesibil oricăror influente de afară, din partea făpturilor. De aceea, demonii si-au îndreptat toată răutatea lor, împotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura mâinilor Sale. Demonii, stiind că Dumnezeu îsi iubeste făptura sa, caută să dăuneze cât mai mult obiectului iubirii Sale. Duhurile necurate, având în sine principiul tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni, să-i facă robii lor, pentru a-i duce le pierzarea vesnică răzbunându-se astfel, împotriva lui Dumnezeu. Diavolul este duhul cel rău care desparte pe om de Dumnezeu si inspiră ură, perfidie si minciună între oameni. Ispititor (Matei 4,3), stăpânitor al acestei lumi (Ioan 12,31; 14,30; 16, 11).

   În Vechiul Testament, diavolul este duhul răutătii, de a cărui fiintă tine însăsi păcatul, zavistia si minciuna. Pentru că El, de la început a fost ucigător de oameni si nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. “Când grăieste minciuna, grăieste dintru ale sale, căci este mincinos si tată al minciunii” (Ioan 8,44).

Sfintii Părinti ai Bisericii Ortodoxe spun că locul diavolilor căzuti din ceata a doua îngerească se va completa cu sfinti, preoti si călugări, după care lumea se va sfârsi, datorită păcatelor oamenilor.

Libertatea vrăjmasilor nostri depinde de sufletele omenesti care se mântuiesc si, de aceea, îi atacă pe oameni asa de tare, ca să tragă cât mai multe suflete în Iad.

Dacă sufletul omului, după moartea trupului, ajunge în Rai, diavolul care l-a ispitit, va fi trimis la Satana în Iad, deoarece nu si-a îndeplinit misiunea încredintată. Dacă sufletul omului ajunge în Iad, diavolul care l-a ispitit va fi trimis de satana la alt om, ca să-l ispitească. 0 altă cauză pentru care diavolul luptă asa de tare pe oameni este si dorinta de răzbunare împotriva lui Dumnezeu, Care i-a blestemat si acest lucru îl poate realiza, prin osândirea cât mai multor suflete în Iad.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

    Aspiratia lui Lucifer–
“Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor , fiu al  zorilor!
“Cum ai fost doborit la pamint, tu, biruitorul neamurilor!
“Tu ziceai in inima ta: imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu;  voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miaza-noaptei.”
Isaia 14:12,13

 

 

 

 

 

Arhanghelul Gabriel

 

 

 

Arhanghelul Gabriel este reprezentat, în general, tinând în mâna un crin, simbol al puritatii si al adevarului. El este cel care raspândeste Cuvântul Domnului. De asemenea, ajuta oamenii sa exprime adevarul deschis si sincer, sa-si respecte propria individualitate, sa-si asculte vocea interioara si sa-si urmeze intuitia.

 

În mod traditional, Gabriel este mesagerul Cuvântului lui Dumnezeu. Numele sau înseamna: “Dumnezeu este puterea mea”. El vesteste tuturor sufletelor misterul încarnarii înainte de a se naste si ne face constienti de talentele si misiunile noastre pe pamânt. El este si protectorul copiilor mici si se îngrijeste plin de iubire si pentru copilul din fiecare dintre noi atunci când acesta este ranit sau uitat. El ne calauzeste cu cuvinte pline de dragoste si tandrete pentru a elibera si vindeca acest copil interior. Mâna sa protectoare este în permanenta deasupra noastra pentru a proteja naturaletea si puritatea din noi.

Toate religiile îl preamaresc pe Gabriel ca mesager divin. Neobosit, el împarte cuvântul lui Dumnezeu acelora care îsi doresc sa îl asculte.. Este cunoscut ca fiind cel mai mare ambasador al divinitatii pentru omenire, înger al revelatiei, purtatorul vestilor bune, mesager al legilor divine si al compasiunii. El este îngerul bucuriei si spiritul adevarului.

Cu ajutorul Arhanghelului Gabriel ne putem descoperi propria întelepciune si realitatea noastra individuala. El manifesta un respect absolut pentru individualitatea fiecaruia dintre noi si ne ajuta sa avem încredere în propriile capacitatile. Ne încurajeaza, de asemenea, sa ne folosim de cunoasterea intuitiva, ca si de celelalte daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu. Prin sustinerea lui, descoperim cele mai bune modalitati de a ne exprima potentialul interior.

Cea mai importanta misiune a Arhangelului Gabriel este aceea de a ne sustine sa fim puternici si sa avem convingerea ca noi aducem o pretioasa contributie la dezvoltarea spirituala a umanitatii fiind pur si simplu ceea ce suntem. De asemenea, Gabriel ne permite sa discernem adevarul în situatiile în care avem mai multe optiuni care par sa fie la fel de juste. Ne rugam Arhanghelului Gabriel sa ne lumineze drumul pe calea adevarului si a bucuriei.

Întreaga mea fiinta transmite mesajul iubirii, al fraternitatii si al libertatii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhanghelul Jophiel

 

Arhanghelul Jophiel este îngerul conştiinţei divine, al iluminării şi al înţelepciunii. Numele său semnifică “frumuseţea lui Dumnezeu”. El ne învaţă că înţelepciunea este conştiinţa în acţiune; gândirea şi acţiunea fără conştiinţă ruinează sufletul. Ne învaţă să fim conştienţi de faptele noastre, să ne ascultăm gândurile, sentimentele, să ne analizăm convingerile, intenţiile, gesturile. Înţelepciunea înseamnă să avem conştiinţa prezentă în ceea ce facem.

 

Arhanghelul Jophiel este considerat înger al esenţei, al luminii, al înţelegerii, al nemuririi, al evoluţiei spirituale. Bucuria şi iluminarea sunt inseparabile şi fac parte din înţelepciune. Arhanghelul Jophiel ne îndeamnă să punem bucuria în inimă, înţelepciunea în minte şi să ascultăm copilul interior care vrea să se manifeste. Să fim în pace cu noi înşine şi astfel vom şti ceea ce suntem: fiinţe de lumină, fiinţe de iubire.

 

Înţelepciunea nu se poate manifesta decât printr-o iubire totală faţă de toate celulele corpului, pentru că înţelepciunea, asemenea tuturor calităţilor divine, începe din interiorul fiinţei. Deseori oamenii au tendinţa să spună un lucru, să gândească un altul şi să facă cu totul altul. Cu cât ne punem mai mult în acord gândurile, emoţiile, dorinţele şi faptele cu divinitatea interioară, cu atât devenim mai centraţi şi creştem în înţelepciune. Arhanghelul Jophiel ne îndeamnă să facem ceea ce ne place, dar conştient, analizând dacă ceea ce facem este impregnat de iubire, respect, libertate şi se integrează în planul divin.

 

Să-l rugăm pe arhanghelul Jophiel să ne ajute să ştim ce să facem înspre binele nostru, să avem puterea de a ne exprima şi de a vorbi drept. Nimeni nu ar putea evolua în singurătate, fără a avea în faţă o persoană care să o ajute în procesul de cunoaştere. Ni se spune “iubiţi-vă duşmanii”; de fapt, nu avem duşmani, ci doar fiinţe care au ales să joace temporar rolul duşmanilor pentru a ne ajuta să creştem în înţelepciune. Jophiel ne ajută să privim dincolo de aparenţe şi să recunoaştem pretutindeni iubirea profundă şi înţelepciunea divină.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhanghelul Metatron

 

 

 Metatron este singurul înger al sferelor celeste care a cunoscut conditia umana. Sub numele de Enoh, a fost al saptelea patriarh dupa Adam. Sufletul sau a fost toata viata plin de credinta, de iubire pentru oameni si foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea ca numai acela care învata permanent din ceea ce se petrece în el si în afara lui este capabil sa-si ajute cu adevarat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunatatii inimii. Dupa moartea sa, a fost ridicat la Cer , unde Dumnezeu l-a investit ca arhanghel.

 

Arhanghelul Metatron ne ajuta sa descoperim valoarea faptelor noastre; este martorul binelui pe care îl facem si al iubirii pe care o daruim; ne permite sa ne concretizam capacitatea de a iubi si de a fi iubiti.

Metatron este considerat Arhivarul Cerului, pentru ca este însarcinat sa înregistreze toate faptele noastre în Cartea Vietii, dar si sa-si aduca sprijinul la împlinirea proiectelor oamenilor. El ne îndeamna sa învatam din fiecare experienta a vietii, sa acceptam tot ceea ce ni se ofera, sa cautam sa întelegem sensul profund al fiecarui lucru. Metatron este un fel de punte între Dumnezeu si om, care poate sa-i ceara sprijinul în cunoasterea valorii faptelor sale. El ne ajuta sa pastram echilibrul între ceea ce dam si ceea ce pastram pentru noi însine, pentru a ne defini mai bine limitele si pentru a întelege adevaratul sens al propriei fiinte. Pentru aceasta, este necesar mai întâi sa constientizam ca fiecare om vine pe Pamânt cu un rost, fiecare are ceva de împlinit, iar acest “ceva” este în acord deplin cu fiinta lui si cu vointa divina. Ne asista în descoperirea potentialitatilor fiintei noastre si ne creeaza oportunitati prin care sa ni le punem în valoare. Ne ajuta sa întelegem ca, atunci când ne simtim goi, apatici, tristi sau furiosi, iar problemele se tin lant de noi, nu suntem pe drumul cel bun. Atunci e momentul sa ne oprim si sa-l rugam pe Arhanghelul Metatron sa ne inspire si sa ne ghideze în gasirea drumului potrivit pentru noi însine. Pentru ca nu exista un drum mai bun sau mai putin bun, mai greu sau mai usor, ci doar drumul potrivit fiecaruia. Si nu-l vom gasi cautând modele în stânga si-n dreapta, ci numai în noi însine. Ne ajuta sa ne împlinim menirea în bucurie si sa întelegem ca starea de împlinire a oricarei fiinte umane este strâns legata de împlinirea menirii.

Metatron ne învata sa gasim masura corecta în iubire, munca, creatie, aducând în viata noastra echilibru, sanatate, armonie si seninatate. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste. Nimeni altul în afara lui nu a stocat evenimente, fapte si întâmplari în memoria Universului (care este, de fapt, Memoria Divina) asa cum a facut el, astfel încât, ori de câte ori ne este greu, prin rugaciune si prin credinta, noi sa primim de acolo starea sufleteasca sau ideea care sa ne salveze.

Este alaturi de noi atunci când trebuie sa depunem eforturi importante, în cele mai diverse situatii: relatii afective, împlinirea unor aspiratii, renuntarea la obiceiuri nocive, aplanarea conflictelor prin întelegerea cauzelor etc.

Ne rugam Arhanghelului Metatron sa ne încurajeze în întreprinderile noastre si sa ne acorde o viziune justa asupra a ceea ce avem de îndeplinit. În apelarile noastre sa-i cerem sa ne faca sa stim daca eforturile noastre sunt suficiente sau daca, dimpotriva, trebuie sa ne intensificam energiile pentru noi însine sau pentru ceilalti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhanghelul Mihail

 

 Mihail este luptatorul care face ca lumina sa triumfe, dispersând umbrele negativitatii. El ne ajuta sa fim puternici în momente de grea cumpana, sa ne dizolvam tendintele negative si sa regasim forta necesara atunci când ne simtim singuri sau abandonati.

Numele lui Mihail semnifica în ebraica: “Cel care este asemenea lui Dumnezeu”. Este arhanghelul pe care noi îl invocam sa ne ajute în lupta cu pulsiunile noastre negative si sa descoperim lumina din noi însine. Din punct de vedere istoric el este privit ca protectorul lui Israel si al bisericii catolice. Este considerat îngerul protector al politistilor, soldatilor si al copiilor mici, precum si al pelerinilor si calatorilor. El este razboinicul ceresc, comandantul ostilor îngeresti, care lupta pentru dreptate si ordine, ghidându-i pe toti cei care se afla în dificultate. Mihail este considerat si aducatorul de noroc si rabdare.

Este asociat cu elementul foc, care simbolizeaza arderea a tot ceea ce este trecator, pentru a face loc luminii pure si esentiale. Uneori, se vorbeste despre el ca fiind binevoitorul Înger al Mortii, care ne conduce catre eliberare si nemurire. El este si Îngerul Justitiei, cel care “cântareste sufletele”.

În religiile ebraice, crestine si islamice, Mihail este recunoscut ca fiind cel mai mare dintre îngeri. Este cunoscut sub diferite nume: Pazitorul cheii Paradisului, Comandantul Arhanghelilor, Ambasador al Prezentei Divine, Înger al Caintei, al Dreptatii, al Îndurarii si Sfintirii, Îngerul calauzitor a lui Israel , protectorul lui Iacob. Este neobosit în lupta pentru bine si îi apara pe cei slabi. Mihail îi însoteste si pe luptatorii solitari, deschizând calea catre aplanarea luptelor si a conflictelor de orice fel.

Ne rugam Arhanghelului Mihail sa ne ajute în lupta cu propria noastra negativitate. De fiecare data când ne simtim prabusiti, el ne ajuta sa dobândim o noua viziune asupra existentei. Mihail ne ghideaza si ne protejeaza împotriva nedreptatii, ajutându-ne sa ne deschidem spre ceea ce este etern sau, cel putin, durabil. Putem sa-1 rugam sa ne ajute în toate situatiile în care ne simtim coplesiti de adversitati, izolati si adandonati.

 

 

Arhanghelul Rafael

 

 

 

  Arhanghelul Rafael ne aduce darul tamaduirii si ne arata cum sa ne vindecam noi însine prin iubire si bucurie; el ne permite sa gasim vindecarea în natura si în energiile universale.

Numele sau semnifica “vindecatorul divin” sau “Dumnezeu vindeca”. De la el porneste orice vindecare si, fiind mesager al Divinei Providente, tot el îi ghideaza pe cei aflati în cautarea unitatii. El confera vindecarea esentiala si definitiva a raului de orice fel, altfel spus, el e revenirea la sursa divina. Rafael intervine pentru a ne salva corpul, mintea si inima, el ne alina suferintele. Ne conduce spre terapeutii autentici care pot face ceva pentru noi. Si, atunci când ne asumam cu adevarat propria vindecare, el încurajeaza pe vindecatorul potential din noi care stie intuitiv ce e mai bine pentru sanatatea si vitalitatea noastra.

Arhanghelul Rafael are în grija vindecarea Pamântului si a locuitorilor lui. El e cel care a vegheat asupra însanatosirii lui Abraham dupa circumcizie si tot el i-a încredintat lui Moise ierbarul care îi permitea sa vindece toate bolile. Cartea lui Tobit, din Vechiul Testament, povesteste cum Rafael i-a redat vederea tatalui lui Tobias, gratie unui unguent fabricat din vezica biliara a unui peste urias. Rafael este citat ca fiind protectorul vânturilor de seara, pazitorul Copacului Vietii din Gradina Edenului, înger al caintei, al rugaciunii, al iubirii, al bucuriei si luminii. Dar el e mai ales îngerul vindecarii, al stiintei, al cunoasterii si gratiei, care vegheaza asupra întregii umanitati.

Rafael ne învata ca sanatatea perfecta este atunci când dragostea inunda total inima, mintea, întregul corp. O persoana care este plina de dragoste nu este niciodata bolnava. Daca este încercata de boala, acesta este un semn de lipsa de iubire datorita unei tristeti, furii, gelozii, ranchiuna sau un sentiment negativ care trebuie identificat, înteles si înlocuit cu iubire.

Pentru a obtine vindecarea dragostea este suficienta. Atunci când doua sau mai multe inimi se unesc în aceeasi dorinta, Dumnezeu actioneaza mult mai mult si nu poate decât sa împlineasca acea dorinta. Dragostea este mult mai puternica decât teama, dar este mai greu de cladit în fiecare atom al fiintei noastre. Câteodata, oamenii se tem chiar de dragoste. Atunci când dorim ceva, sa fim convinsi ca acest lucru deja s-a realizat, sa ne raportam la el ca si cum deja s-a împlinit. Aceasta denota încrederea totala în alegerea pe care am facut-o, în transformarea personala si, astfel, nimic nu poate opri împlinirea dorintei. Daca mnifestam încredere constanta si iubire, totul este posibil, cu conditia sa avem discernamântul necesar în selectarea dorintelor si necesitatilor noastre.

În cautarea noastra plina de speranta si dorinta de vindecare, chiar asa, cu mintile si inimile noastre ranite, ne apropiem de aripile luminoase ale lui Rafael si putem accede la bunatatea divina. Rafael va cauta în permanenta sa ne conduca spre o mai mare unitate si armonie. Ne este de ajuns sa-l rugam din toata inima sa ne îndrepte spre singurul medic adevarat, Dumnezeu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhanghelul Samuel

 

  Arhanghelul Samuel este îngerul iubirii divine, iar numele sau semnifica “cel care-L vede pe Dumnezeu”. El ne învaţă că iubirea este o stare de bucurie fără sfârşit, o stare de certitudine, de linişte lăuntrică şi că fiecare fiinţa vie reprezintă o formă distinctă de manifestare a iubirii. Este un înger al iubirii, al toleranţei, al armoniei, al adoraţiei, al încântării, al comuniunii afective, al sentimentelor, al unităţii divine. Iubirea pură leagă tot ceea ce palpită în acest Univers, părţi din Dumnezeu, totul emanând din El. Dacă unele din aceste părţi se îndepărtează de Dumnezeu, iubirea e cea care le reintegrează, vindecându-le şi armonizându-le. Pentru că iubirea nu critică, nu judecă, nu pune bariere; ea înţelege şi acceptă.

 

Iubirea este continuă; este tot ceea ce este creat în Univers, este tot ceea ce se creează încă. Ea este şi nu poate niciodată să dispară. Starea de dragoste este o stare de plenitudine inexplicabilă, pentru ca este legată de infinit, de Dumnezeu.

 

Iubirea este singura energie care ne poate transforma şi vindeca complet. Dar, pentru aceasta, este necesar să reaprindem, atât în inimă, cât şi în fiecare din celulele noastre, această flacără a iubirii. Suntem creaţi prin iubire şi din iubire, natura noastră profundă este iubire. Daca ne privim cât mai profund în inimă, vom găsi acolo un copil al lui Dumnezeu, învăluit permanent, cu tandreţe de iubirea Tatălui.

 

Să-l rugăm pe arhanghelul Samuel să ne ajute să îndepărtăm gândurile de teamă, abandon, respingere, ideile preconcepute, interdicţiile şi să ne simţim întotdeauna iubiţi. Să ne ajute să ne deschidem inima, aşa cum o floare se deschide primind lumina şi, în acelaşi timp, dăruieşte toată frumuseţea sa, parfumul său, pentru că ea ştie că, în plenitudinea sa, este iubită şi purtătoare a frumuseţii creaţiei.

 

Arhanghelul Samuel răspândeşte razele sale iubitoare în întreg Universul, arătând astfel şi inimilor noastre drumul către iubirea celestă.  Ne îndrumă să păşim printre oameni cu realizarea deplină a faptului că existăm pentru a împărtăşi oricărui suflet lumina iubirii; acesta este, în realitate, cel mai mare privilegiu. Căci, dacă noi revarsăm această nelimitată iubire a lui Dumnezeu asupra oricărui suflet, atunci sufletele noastre vibrează cu Spiritul Divin şi simţim iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhanghelul Uriel

 

 

 Arhanghelul Uriel raspândeste lumina cunoasterii lui Dumnezeu. El ne ajuta sa descoperim lumina din fiecare din noi, sa dobândim cunoasterea care sustine si vindeca, sa descifram si sa interpretam mesajele vocii noastre interioare.

Arhanghelul Uriel, al carui nume semnifica în ebraica ” lumina lui Dumnezeu”, aduce omenirii cunoasterea si întelegerea divinului. El este cel mai radios, cel mai luminos dintre îngeri, adeseori reprezentat coborând din cer într-un car fabulos tras de cai albi. Mai este numit si Flacara a lui Dumnezeu, Îngerul Prezentei sau al Mântuirii. Este cunoscut, de asemenea, ca fiind Printul Luminii si interpretul profetiilor.

Tot Uriel a fost îngerul pe care Dumnezeu l-a trimis la Noe ca sa-1 previna de potop. Biblia povesteste ca Uriel a coborât pe o raza de soare pâna în gradina Edenului pentru a pazi intrarea, cu o sabie de foc în mâna. Înger al Caintei, ne ajuta sa întelegem legile karmei, care presupun ca noi întotdeauna culegem ceea ce am semanat. Uriel ne ajuta sa întelegem compasiunea divina si ne face sa devenim constienti ca Dumnezeu ne iubeste foarte mult pe fiecare dintre noi.

El este îngerul care ne ajuta sa ne amplificam inteligenta. Este reprezentat adesea cu Flacara Cunoasterii în palma deschisa, flacara la care oamenii pot avea acces pentru a putea obtine sanatate si bunastare. Atunci când cunoasterea oferita nu este utilizata în scopuri benefice, Uriel este însarcinat sa ne faca sa platim pretul divin. El ne dezvaluie sensul lucrurilor si ne ajuta sa avem încredere în planul divin al lui Dumnezeu, astfel încât, atunci când nu pare sa ne mearga bine, sa descoperim ca totul e spre binele si fericirea noastra.

Uriel ne arata cum sa interpretam mesajele vocii noastre intrerioare si ale viselor noastre. Gratie lui reusim sa întelegem mai bine natura noastra profunda si chiar putem îndrazni sa ne asumam mai multe responsabilitati în aceasta viata. Putem astfel sa ne exploatam mai bine potentialitatile noastre latente. Uriel ne face sa descoperim în noi lumina interioara si sa devenim la fel de stralucitori ca soarele, exprimând iubirea si frumusetea care anima profunzimile fiintei noastre.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhanghelul Zadkiel

 

 

 Zadkiel face ca flacăra iertării şi a libertăţii să strălucească în inima tuturor sufletelor care-şi  doresc elevarea spirituală. Este îngerul transmutării, al justiţiei, al bunăvoinţei şi compasiunii. Numele său semnifică ”dreptatea lui Dumnezeu”.

Arhanghelul Zadkiel ne ajută să transmutăm toate blocajele limitatoare pe care le-am dobândit în decursul timpului, ducând o viaţă plină de restricţii. Aceste blocaje se manifestă acum prin dorinţele şi tendinţele pe care le avem, prin propria noastră voinţă. Transmutarea este un proces de schimbare de stare: a stării de a fi, a stării de spirit, a stării emoţionale, până la starea materiei, a celulelor. Contemplarea poate poate fi utilizată  pentru a crea o unitate vibratorie, după care, concentrarea permite transmutarea în energie a formei contemplate. Fiinţa umană are o mare putere de transformare, ea culminând în trasformarea sa în fiinţă de lumină, care, de altfel, este şi propria sa natură.

Îl rugăm pe arhanghelul Zadkiel ca, prin procesul de transmutare, să ne schimbăm profund structura interioară. Tot ceea ce ne compune: organele vitale, oasele, nervii, sângele, la fel şi sentimentele, gândurile, emoţiile, toate să fie purificate, echilibrate şi armonizate, favorizând astfel propria vindecare. Atunci când este apelat, Zadkiel aprinde în inimă flacăra spirituală care face să erupă calităţile divine ale compasiunii, iertării, transformării, libertăţii şi justiţiei divine.

Acest arhanghel ne poate ajuta să ne redobândim libertatea individuală. Să ne eliberăm de dogme, de ataşamentul faţă de persoane, să fim liberi în vorbire şi gândire, să fim liberi să facem ceea ce inima ne îndeamnă.

Zadkiel este un înger al dezvoltării şi evoluţiei, al transformării, protecţiei şi iertării. Îl putem ruga să ne înconjoare cu lumina sa protectoare, familiară şi transformatoare. Cu ajutorul său putem transforma toată energia negativă a fiinţei, de orice natură, în energie pozitivă, redând corpului nostru fizic şi emotional, spiritului şi sufletului nostru puritatea originală. Problemele psihologice şi emoţionale vor fi astfel dizolvate, vom avea un mai mare grad de libertate şi evoluţia noastră va fi mai rapidă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rugăciune pentru vindecarea relaţiei dintre părinte şi copil

 

  Doamne Dumnezeule, Te rog să ne ajuţi, pe copilul meu şi pe mine, să avem o relaţie armonioasă. Te rog să ne ajuţi să vindecăm orice temeri care ne împiedică pe copilul meu şi pe mine să ne manifestăm dragostea unul faţă de celelălt. Te rog, ajută-l pe copilul meu să se concentreze şi să fie fericit. Te rog, ajută-l pe copilul meu să mă accepte pe mine şi felul meu de a fi. Îţi cer ţie şi îngerilor Tăi să-l ajutaţi pe copilul meu să se elibereze de orice neiertare şi de orice resentiment. Te rugăm, ajută-ne să avem o relaţie apropiată şi plină de iubire. Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rugăciune pentru vindecarea unei relaţii de iubire existente

 

 

  Doamne Dumnezeule,

Te rog pe Tine şi pe îngerii Tăi să mă ajutaţi să-mi vindec iubirea. Doresc să mă eliberez de orice neiertare faţă de mine şi faţă de persoana iubită şi-i rog pe îngeri să mă cureţe de orice mânie sau resentiment chiar acum. Vă rog să-l ajutaţi pe iubitul/a meu/a şi pe mine să ne vedem unul pe altul cu ochii iubirii. Vă rog să faceţi astfel încât toate efectele greşelilor noastre trecute, prezente şi viitoare să fie anulate. Vă rog să faceţi astfel încât să putem avea armonie, farmec, prietenie, respect, onestitate şi să fim marea iubire unul pentru celălalt. Vă rog să ne reînnoiţi dragostea. Multumesc.

 

 

Rugăciune pentru vindecarea relaţiilor de familie

 

   Doamne Dumnezeule,

Ştiu că celălalt membru al familiei mele şi eu avem amândoi îngeri păzitori. Îi rog pe aceşti îngeri păzitori să ne ajute să ne vindecăm problemele şi neînţelegerile. Vă rog, ajutaţi-ne să ne eliberăm de orice mânie sau neiertare. Fie ca toate efectele greşelilor noastre să se risipească şi să fie uitate de oricare dintre cei implicaţi. Te rog, ajută-mă să las deoparte orice judecată faţă de mine sau faţă de alţii. Te rugăm ca îngerii noştri păzitori să ne dea cât se poate de limpede îndrumările Tale, ştiind că voia Ta pentru noi e pace. Mulţumesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

                   Rugăciune pentru un membru al familiei

 

Doamne Dumnezeule,

Te rog să-l ajuţi pe acest membru al familiei mele să aibă un sentiment de pace şi fericire chiar acum. Te rog să-i mai trimiţi şi alţi îngeri să-l însufleţească. Te rog, înconjoară întreaga noastră familie cu încă o dovadă a iubirii Tale divine. Ajută-ne să ne eliberăm şi să avem credinţă şi încredere. Te rog, dă-ne un semn al iubirii Tale pentru ca astfel să ne eliberăm de temerile noastre. Mulţumesc pentru toată dragostea Ta vindecătoare.

 

 

 

 

Rugăciune pentru sănătate şi vindecare

 

  Doamne Dumnezeule,

Ştiu că Tu m-ai creat în perfecţiune după chipul şi asemănarea Ta. Vă rog, pe Tine, pe Sfântul Duh şi pe Arhanghelul Rafael, să mă ajutaţi să cunosc şi să trăiesc această stare de sănătate în trupul meu material. Doresc să elimin orice gânduri şi comportament care au creat iluzia de boală şi durere. Ştiu că tu eşti omniprezent, deci Tu exişti în fiecare celulă a trupului meu. Te rog, ajută-mă să simt iubirea Ta în trupul meu material, ca să ca să pot şti că mă legeni chiar acum în sfintele tale braţe. Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rugăciune pentru vindecarea efectelor unei agresiuni psihice

(pentru noi sau altă persoană)

 

 

Arhanghele Rafael, te rog pătrunde în trupul (meu sau numele persoanei) şi vindecă orice dezechilibru sau impurităţi ce ar putea proveni din gânduri de furie sau teamă. Arhanghele Mihail, te rog înlătură pe oricine din lumea spiritelor sau lumea materială care nu acţionează pentru binele suprem al lui (numele persoanei pe care doreşti să o purifici) . Îngeri păzitori ai persoanei sau persoanelor care l-au atacat psihic pe ( numele persoanei pe care doreşti să o purifici) vă cer să ajutaţi să readuceţi armonia şi pacea în această situaţie şi să înlocuiţi toată suferinţa cu pace. Cer ca toate efectele greşelilor care au fost făcute în toate timpurile să fie anulate de către şi pentru toţi cei implicaţi. Vă mulţumesc. Amin.

 

 

 

 

 

Rugăciune către Arhanghelul Mihail

 

 

Arhanghele Mihail, te rog să vii alaturi de (numele persoanei) şi să trăieşti împreună cu el. Te rog să-i stai alături şi să îi dai lui (numele persoanei) mai mult curaj, credinţă şi protecţie. Te rog să-l îndrumi foarte limpede şi în toate situaţiile pe (numele persoanei), astfel încât gândurile lui să fie aliniate la iubirea Divină. Îţi mulţumesc. Amin.

 

 

 

 

 

Rugăciune pentru vindecarea unei neînţelegeri

 

 

 Dragi îngeri păzitori ai lui (numele) am inima grea de suferinţă, supărare şi vinovăţie. Vreau să fiu sigur că mă port bine cu ei şi mă rog la voi pentru ajutor şi îndrumare. Vă rog să vorbiţi cu (numele) şi să-l/s-o ajutaţi pe (numele) să mă înţeleagă mai bine. Vă rog să ne ajutaţi să trecem peste mândria şi orgoliile noastre şi să ne expimăm adevărata iubire reciprocă. Vă cer ajutorul pentru a aduce pace în acestă situaţie. Vă mulţumesc. Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rugăciune pentru vindecarea de dependenţă

 

 

 

 

 

Arhanghele Uriel, te rog să intri în gândurile şi emoţiile copiilor mei şi să-i ajuţi să-şi piardă teama de iubire. Aş vrea ca toate urmările greşelilor făcute în relaţii anterioare să fie desfăcute în toate privinţele posibile. Te rog să-i ajuţi pe copiii mei să se dezbare de toată furia sau încrâncenarea pe care o păstrează în inimă. Acum îmi imaginez un glob enorm de lumină strălucitoare, care îi umple pe copiii mei. Ştiu că acum copiii mei sunt plini de lumina şi iubirea lui Dumnezeu şi că în ei nu mai există nici un gol. Copiii mei sunt împliniţi, mulţumiţi cu bogăţiile interioare ale iubirii. Îţi mulţumesc. Amin.

 

 

 

 

Rugăciune pentru vindecarea de hiperactivitate

 

 

Arhanghele Uriel, tu ai puterea de a linişti mările şi de a reda stabilitatea pământului, ştiu că ai puterea de a-i calma şi linişti şi pe copiii mei. Te rog să-i ajuţi să se simtă liniştiţi în sinea lor şi să se manifeste paşnic în afară. Te rog să aduci pacea lui Dumnezeu în inima copiilor mei. Te rog să mă ajuţi să am răbdare şi înţelegere faţă de copiii mei şi faţă de mine. Amin.

 

 

 

 

 

               Rugăciune pentru a deveni mai organizat

 

 

 Îi chem acum pe îngerii organizării. Vă rog să-mi ajutaţi copiii să poată să se concentreze mai bine. Vă cer îndrumarea pentru a reduce haosul şi dezordinea din vieţile noastre. Vă rog să-mi sfătuiţi copiii asupra importanţei de a fi conştienţi şi organizaţi şi vă rog să-i ajutaţi să-şi creeze un sistem de organizare pe măsura personalităţii lor. Vă rog să-mi daţi îndrumări clare despre cum îmi pot ajuta copiii să devină şi să rămână concentraţi şi organizaţi. Ajutaţi-mi copiii să-şi ducă lucrările la bun sfârşit şi să le predea la timp. Vă mulţumesc. Amin.

 

 

 

Rugăciune pentru Pacea şi Fericirea familiei

 

 

Arhanghele Uriel, sunt îngrijorat pentru că familia mea pare nefericită. Poţi, te rog, să ne vii în ajutor, de îndată? Întrucât acestă situaţie ne afectează pe toţi cei din casă, te rog să intri în inima fiecăruia dintre noi şi să îndepărtezi resturile de teamă. Te rog elimină greşelile noastre de gândire şi elimină efectele acelor greşeli. Ajută-ne să ne eliberăm de încrâncenare şi să renunţăm la învinovăţiri şi resentimente. Cer intervenţia îngerilor păzitori ai fiecărei persoane din această casă, ca să aducă pace şi iubire în căminul nostru. Îţi mulţumesc. Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rugaciune pentru atragerea de noi prieteni

 

Doamne Dumnezeule,

Ma vad acum înconjurat de prieteni iubitori cu care am multe lucruri in comun. Pot sa simt prezenţa unor noi prietenii cu suflete care au acelaşi tipar mintal, şi Te rog sa-i ajuţi sa manifeste aceasta perspectiva. Calauzeşte-ma, Te rog, sa întâlnesc oameni noi, care sa fie desavârşiţi, de înalta spiritualitate, cu conştiinţa sanatoasa şi veseli. Te rog, ajuta-ma sa ştiu ca merit dragostea şi atenţia acestor noi prieteni. Mulţumesc foarte mult.

 

 

 

 

 

 

 

 

Rugăciune pentru conceperea unui copil

 

 

 

 Doamne Dumnezeule, avem atâta dragoste de daruit, iar sotia mea si eu dorim sa împartaşim dragostea noastra unui copil. Te rugam pe Tine şi pe îngerii Tai sa ne ajutaţi sa concepem un copil. Va rugam trimiteţi unul dintre cele mai stralucitoare şi mai fericite suflete în viaţa noastra şi lasaţi-l sa devina copilaşul nostru. Mulţumim.

 

 

 

 

 

 

Rugăciune pentru a primi mai multă energie

 

Arhanghele Mihail, vă rog pe tine şi pe îngerii care te ajută să veniţi acum la mine. Vă rog să tăiaţi şi să înlăturaţi tot ceea ce îmi secătuieşte energia. Ajutaţi-mă să-mi refac energia până la nivelul ei firesc de vitalitate. Mulţumesc.

 

 

 

 

Îngerii, cristalele si plantele

 

   Cristalele reprezinta mult mai mult decat niste ornamente frumoase. Ele sunt puternici conductori de energie si culorile, formele si incluziile lor frumoase influenteaza fiecare felul in care isi manifesta energia specifica. Inca din timpurile Lemuriei si Atlantidei, cristalele au fost folosite in procesul de vindecare. Cristalele amplifica energia printr-un proces numit piezoelectricitate si in zilele noastre spitalele folosesc cristalele si senzorii piezoelectrici in diagnosticarea si tratarea bolilor. Mai gasim cristale in ceasuri, radio si alte aparate electronice. Si sa nu uitam ca alimentele pe care le mancam si implicit corpul nostru au un continut inalt de minerale, ceea ce face din cristale un partener de viata. Daca acceptam ideea ca Dumnezeu este omniprezent, atunci Creatorul nostru se afla si in cristale.

   Terapia cu ajutorul cristalelor este un mod subtil si intuitiv de a obtine efecte vindecatoare variate. Cand vom lucra cu cristalele vom invoca energia si indrumarea ingerilor. Dupa ce vom purifica cristalul tinandu-l patru ore in lumina soarelui sau a lunii, vom invoca energia Divina intai in corpul nostru, apoi o vom transfera cristalului si, folosindu-l ca pe un tranzistor, vom trimite energia vindecatoare asupra noastra, a altei persoane sau asupra plantelor si animalelor. Prin procesul deja demonstrat de fizica, numit rezonanta, fiecare piatra atrage si propaga o anumita calitate a energiei Divine, in functie de culoarea, forma si inclusiunea sa (prezenta altor elemente constitutive de alta natura decat cea a cristalului). Prin acelasi proces, energia specifica fiecarui cristal  rezoneaza cu energia specifica unui inger, cristalul functionand ca un adjuvant si amplificator in procesul de comuniune si comunicare cu lumea fiintelor angelice. Acest lucru se poate realiza practic in felul urmator:

        Dupa ce a fost purificat, vom tine cristalul în mâna stângă sau în mâna cu care de obicei scriem şi vom cere ajutorul şi sfatul îngerilor:

         Lumina şi iubire Divina a Creatiei si voi ingeri vindecatori, va invoc acum. Va rog sa ma ajutati, sa ma indrumati si sa ma protejati in (vom mentiona ceea ce dorim sa obtinem sau sa realizam cu ajutorul cristalului). Va rog sa trimiteti prin mine intelepciunea, iubirea si lumina voastra in acest cristal si fie ca ele sa fie amplificate pentru a obtine vindecarea sau sa fie folosite in scopurile cele mai nobile. Va multumesc!”

           Vom putea folosi cristalele si pentru a comunica cu Arhanghelii cu care simtim o anumita afinitate, cristalele ajutandu-ne astfel sa fim mai deschisi si receptivi la energia plina de iubire a acestor fiinte de lumina si sa receptam mult mai usor mesajele pe care acestia vor sa ni le transmită.

 

 

 

Îngerii armoniei

 

 Îngerii armoniei aduc armonie în sufletele noastre. Ei ne ajuta sa traim o viata armonioasa, sa cautam oameni si locuri armonioase si sa ne exprimam într-un mod cât mai placut.

Îngerii armonie ne binecuvânteaza chiar din clipa în care ne hotarâm sa ducem o viata armonioasa. A trai în armonie presupune un mediu care sa ne convina, o stare emotionala care sa ne satisfaca, un anumit grad de deschidere, de onestitate si integritate. Pentru început, trebuie sa ne recunoastem dependenta fata de Pamânt, care ne-a vazut nascându-ne si care ne hraneste. Trebuie sa-i multumim cu umilinta si recunostinta, în loc sa ne credem stapâni absoluti.

Apoi, trebuie sa onoram darurile pe care le-am primit, dând din noi ce e mai bun si împartasindu-le cu ceilalti, fara a-i dispretui si nici ignora pe cei care nu au înteles înca natura darurilor cu care au fost înzestrati.

Pentru a trai în armonie trebuie sa ne punem în acord cu Universul, cu mediul ce ne înconjoara, cu apropiatii nostri. Sa retinem aspectul pozitiv al experientelor ce ne încearca. Dar mai trebuie sa renuntam la abuzurile nocive pentru corpul nostru, sa facem pauze regulate (sa ne odihnim regulat), într-un cuvânt, sa ducem o viata sanatoasa si echilibrata.

A fi în armonie cu natura noastra profunda mai înseamna si sa fim în acord cu adevarurile universale afirmate în cadrul religiilor si acceptate în toate timpurile si de toate popoarele. Ele sunt baza tuturor codurilor etice, respecta demnitatea individului si îi dau locul pe care îl merita în comunitatea umana.

În sfârsit, pentru a trai în armonie cu noi însine si cu ceilalti, trebuie sa ne vindecam de trecut si sa încetam orice negativitate. Nu putem pretinde seninatate daca suntem în conflict cu propriul puls, daca nu ne-am abandonat supararile sau regretele, daca abordam evenimentele din prezent cu un spirit razbunator.

Sa îi rugam pe îngerii armonie sa ne însoteasca în cautarile noastre si sa vegheze la propria noastra unificare. Sa le aratam recunostinta pentru armonia pe care o aduc în viata noastra si în Univers.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îngerii bucuriei

 

 Îngerii bucuriei ne învaţă că Universul este bucurie, că lumina este bucurie, că viaţa este bucurie. Ei ne ajută să trăim cât mai mult posibil în această conştiinţă a bucuriei, astfel ca toate gândurile, sentimentele şi acţiunile noastre să fie inundate de bucurie.

 

Bucuria este lumina inimii, ea ne dă forţă, ne împrospătează viaţa, îndepărtează tristeţea şi teama. Lumea este mai frumoasă şi mai bună atunci când te bucuri. Când trăieşti în bucurie, eşti comunicativ şi te simţi legat de tot ce este viu în jur. Nu te mai deranjează lucrurile care nu sunt în regulă, iar momentele dificile le treci mai uşor.

 

Bucuria noastră nu poate fi niciodată totală dacă conştiinţa este fragmentată. De multe ori alegem să ne fixăm privirea pe ceea ce este ireal şi negăm ceea ce este real. Uneori râdem, alteori suntem surprinşi de emoţii plăcute care ne încântă. Dar adevărata bucurie pe care o căutăm este legată de acea realitate care nu se schimbă niciodată. Când ajungem să trăim în această realitate, putem fi în orice loc, putem face orice alegem să facem, fără să ne îndepărtăm de această bucurie. Inima noastră se concentrează atunci pe ceea ce este real în interiorul fiinţei şi nu pe ceea ce este efemer. Astfel nu mai suntem afectaţi de iluzie şi binecuvântăm tot ceea ce atingem, pentru că trăim adevărul din inima noastră. Spre acestă bucurie extatică ne conduc îngerii; este bucuria unirii cu divinitatea, este bucuria regăsirii. Tot ce ne încântă sufletul, ce ne face plăcere, dându-ne sentimentul de fericire, entuziasm sau tot ceea ce definim noi ca fiind bucuria, constituie paşi pe drumul către această stare.

 

Să-i rugăm pe îngerii bucuriei să ne ajute să îndepărtăm din mintea noastră toate gândurile de tristeţe, de teamă, de îndoială ; să gândim neîncetat că viaţa e frumoasă şi încântătoare şi că suntem fericiţi. Ei ştiu că am fost creaţi pentru a putea trăi permanent în bucurie şi ne ajută să îndepărtăm vălul care ne separă de acea realitate inefabilă a eternităţii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îngerii compasiunii

 

 Aceşti îngeri aduc speranţa şi ajutor celor care lupta, ne reînnoieste încrederea în Dumnezeu si în bunatatea Lui infinita. Ei aduc compasiune în viata noastra si ne ajuta sa întelegem ca dragostea lui Dumnezeu se revarsa în orice moment asupra noastra, sa constientizam faptul ca suntem în permanenta protejati si îndrumati. De asemenea, ne îndeamna sa ne manifestam recunostinta pentru toate binefacerile pe care le primim.

Îngerii compasiunii sunt intermediari între Dumnezeu si oameni: ei intervin în favoarea noastra si obtin pentru noi gratia compasiunii divine atunci când suferim sau când ne simtim abandonati si uitati de Dumnezeu.

Aceasta compasiune poate fi traita în nenumarate moduri, de multe ori fara sa ne dam seama. Ea se poate manifesta fie prin interventia unui prieten într-un moment de disperare, printr-un surplus de energie atunci când ne simtim abatuti, fie printr-o schimbare de atitudine a celor apropiati noua, printr-o situatie profesionala oportuna sau chiar printr-o întâlnire care ne poate transforma existenta. Situatiile cele mai dificile se rezolva atunci, caci descoperim solutii imediate la problemele noastre chiar si în momentele cele mai critice. În ignoranta noastra punem aceste evenimente pe seama întâmplarii, când ele sunt de fapt inspirate de îngerii compasiunii care lucreaza fara încetare înspre binele nostru.

Constientizarea faptului ca aceste interventii sunt de origine divina ne determina sa ne pastram speranta chiar si atunci când nu ne merge bine. Într-un moment sau altul lumina va straluci în întuneric, iar obstacolele de care ne loveam tot timpul se vor aplana de la sine. Niciodata nu trebuie sa încetam sa avem încredere în compasiunea divina.

Ne rugam îngerilor compasiunii sa fie tot timpul alaturi de noi. Sa nu cautam sa controlam evenimentele, ci sa le acceptam ca binefaceri permanente de la Dumnezeu. Sa fim mai generosi si mai toleranti cu ceilalti si cu noi însine.

De vreme ce Dumnezeu nu ne condamna iremediabil si ne acorda Gratia Sa, sa stim si noi la rândul nostru sa primim cainta celuilalt si sa-l iertam cu toata inima.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îngerii credinţei

 

 Îngerii credintei învie în noi credinta în Dumnezeu si în îngerii Sai. Ei ne ajuta sa ne regasim credinta, sa o manifestam si sa o lasam sa ne îndrume pe cararile vietii.

Când greutatile vietii apasa prea greu pe umerii nostri, trebuie sa ne pastram convingerea ca totul merge în sensul cel mai bun pentru noi. Credinta ne sustine pe timp de furtuna si ne ajuta sa depasim îndoiala sau deznadejdea atunci când suntem tentati sa renuntam.

Credinta înseamna sa crezi în iubirea lui Dumnezeu si în adevarul ca ceea ce noi îi cerem Lui este pe cale sa se realizeze. Ea ne ajuta sa suportam nesiguranta si sa acceptam suferintele pentru ca, chiar daca întelesul planului divin ne scapa, ramânem totusi încredintati ca nimic nu e întamplator sau fara sens.

Atunci când toate ne merg din plin nu mai avem prilejul sa apelam la credinta. Trebuie sa se produca o criza majora pentru a ne aminti ca exista în Univers o forta superioara careia putem sa ne încredintam. Nu exista nici un “mod de întrebuintare”, nici o reteta pentru asta. Altii ne pot împartasi din experientele lor, dar numai noi însine putem descoperi în strafundurile propriei fiinte aceasta conexiune cu Dumnezeu.

Viata e mult mai simpla atunci când e sustinuta de credinta. Astfel, putem sa ne urmam impulsurile inimii si sa traim o viata plina, cu convingerea ca mergem pe o linie bine definita. Sa depasim granitele concretului si ale micii noastre lumi, spre a putea asculta Universul, ca parte din marea Creatie Divina.

Credinta ne ajuta sa suportam acele evenimente pe care tindem sa le consideram nedreptati. Ea ne da rabdarea de a astepta venirea luminii chiar si din cel mai adânc întuneric. A crede ca tot ceea ce vine e dorit si e bun pentru noi, ne face sa ne simtim iubiti, ghidati, protejati. Sa ne încredintam acestei iubiri pentru ca existenta noastra sa se împlineasca.

 Ne rugăm îngerilor credinţei sa ne sustina în orice împrejurare. Sa savârseasca un pod între noi si Cer, spre a putea primi neîncetat  binecuvântarea lui Dumnezeu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îngerii cunoaşterii

 Îngerii cunoaşterii ofera umanitatii darul adevaratei cunoasteri. Ei ne ajuta sa ne cunoastem propria natura, sa ne ancoram constiinta în profunzimile adevaratei cunoasteri, sa ne amintim ca noi stim, din eternitate, unde sa gasim ceea ce este mai bine pentru noi si pentru ceilalti.

Îngerii cunoasterii ne ajuta sa gasim si sa ascultam acea parte din noi însine care stie totul si care este sursa puterii si unitatii noastre. Dar nu ratiunea limitata e cea care ne conduce într-acolo, ci mai degraba constiinta noastra profunda, care vibreaza în armonie cu întreg Universul. Cu ajutorul acestor îngeri putem sa ne depasim structurile mentale obisnuite si opiniile eronate asupra realitatii, sa ne controlam emotiile si sa renuntam la atitudinile negative din viata noastra. Cunoasterea la care accedem atunci reprezinta certitudinea absoluta a ceea ce suntem noi de fapt; ea se poate exprima prin imagini, voci interioare sau pur si simplu prin senzatii, fiind independenta de conditiile exterioare sau de puterea mintii. Ea e mesajul cel mai puternic care ne e dat sa-l primim, pentru ca se adreseaza direct fiintei noastre profunde.

Acest tip de cunoastere ne permite sa ne realizam obiectivele, sa ne împlinim misiunea pe care o avem aici, pe Pamânt chiar într-o lume plina de conflicte, având însa convingerea ferma ca Universul acesta magnific este locul celor mai înalte aspiratii.

Ne rugam îngerilor cunoasterii sa ne îndrume si sa ne ajute sa descifram mesajele vocii noastre interioare, sa ne elibereze de atitudinile nesanatoase si distructive, orientate atât înspre noi însine, cât si spre cei din jur. De asemenea, îi rugam sa ne lumineze cu flacara cunoasterii si sa ne binecuvânteze cu iubirea lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îngerii dăruirii

 

 

 

 Acesti îngeri îi binecuvânteaza pe toti cei care se daruiesc celorlalti si îsi consacra existenta pentru ajutorarea semenilor. Toti cei care îsi ofera plini de daruire serviciile pentru ca aceasta planeta sa devina mai fericita, iar viata sa fie mai buna sunt puternic impulsionati si mereu ocrotiti de acesti îngeri.

Îngerii daruirii ne învata devotamentul si daruirea de sine. De asemenea, ne încurajeaza sa daruim si fac în asa fel ca si noi sa fim ajutati; ne permit sa descoperim dimensiunea spirituala a ajutorului oferit celorlalti.

Acesti îngeri ofera protectie tuturor celor care fac bine oricarei fiinte. Ei îi îndruma pe toti cei care manifesta dorinta profunda de a aduce pace si prosperitate pe acest Pamânt, ca si pe cei care cred sincer în necesitatea de a îmbunatati conditiile de viata ale fiecaruia dintre noi. Ei le insufla energie, inspiratie si mijloacele de a împlini cât mai bine sarcina pe care si-au asumat-o.

Multi dintre noi am avut ocazia sa simtim ajutorul acestor îngeri si am remarcat ca, atunci când dorim din toata inima sa ne ajutam semenii si sa facem ceva pentru ceilalti, suntem mult mai intens sustinuti, iar calea ne e netezita mai usor decât atunci când lucram doar pentru noi însine.

Actul daruiri se poate manifesta foarte clar în munca celor implicati în viata politica si sociala. De asemenea, el poate fi evident si în cazul fiintelor care, având mai multe posibilitati decât ceilalti, ajuta dezinteresat pe toti cei care au nevoie. Tot aici pot fi inclusi vindecatorii si terapeutii altruisti, ca si orice alta fiinta care ajuta oamenii, fara sa aiba vreun interes personal. Acesti oameni sunt binecuvântati, deoarece îsi pun viata în slujba altora. Lumea nu ar fi atât de minunata fara ajutorul celor care au daruit din energia, timpul si resursele lor pentru a schimba în bine viata celorlalti.

Rugam îngerii daruiri sa ne ajute sa gasim resursele interioare si exterioare care sa ne permita sa ne îndeplinim cât mai bine misiunea. Prin ajutorul daruit în mod neconditionat, devenim parte activa a lumii în care traim si ne integram în armonia vietii universale. Fiecare trebuie sa participe la viata comunitatii umane si sa-si aduca contributia la bunastarea generala, în functie de posibilitatile pe care le are.

Ne rugam acestor îngeri sa-i binecuvânteze pe toti aceia care, în orice colt din aceasta lume, fac ca viata noastra sa fie din ce în ce mai buna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îngerii discernământului

 

  Îngerii discernamântului se afla deasupra norilor confuziei si ignorantei. Ei ofera discernamânt celor care merg spre lumina., ne ajuta sa gasim drumul bun, sa alegem ceea ce este mai potrivit pentru noi.

Îngerii discernamântului ne învata sa ne ascultam vocea inimii. Atunci când ne aflam într-o situatie dificila, cu consecinte riscante pentru evolutia noastra spirituala, ei sunt cei care ne ajuta sa nu ne înselam. Ei ne îndruma întotdeauna spre dezvoltarea capacitatilor si fortelor proprii, ne sprijina sa crestem spiritual. De asemenea, ne ajuta sa îndepartam de si din noi ceea ce este negativ, inutil si distructiv.

Discernamântul este capacitatea de a recunoaste ce e mai potrivit pentru noi la un moment dat, într-o anumita situatie, problema sau conjunctura de viata. Nu e întotdeauna o cale usoara, însa îngerii ne ghideaza pasii spre alegerile cele mai întelepte. Dicernamântul înseamna sa stim cu inima, dar si cu mintea, daca ceva sau cineva ni se potriveste. Multe fiinte se încumeta sa îndrepte anumite situatii, se agata chiar de oameni fara a se întreba cel putin daca e bine sa faca asa. Îngerii discernamântului ne ajuta sa apreciem clar lucrurile, sa ne depasim frica si îndoiala, pentru ca noi sa putem lucra eficient si contructiv.

Ne rugam îngerilor discernamântului sa ne învete sa ascultam vocea interioara. Le vom putea auzi atunci sfaturile de a urma cea mai buna alegere. Vom avea acces la bogatiile cunoasterii profunde, pe care îngerii le dezvaluie celor capabili sa le primeasca. Discernamântul protejeaza sensibilitatea noastra cea mai profunda si ne ajuta sa nu ne expunem în mod inutil suferintelor cauzate de ignorarea primejdiilor.

Despre Lumea Ingerilor (Partea II)

 

  DESPRE LUMEA

ÎNGERILOR

 

                                                                 

 

                                                               

 

                                                                   Partea a II-a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                                  Realizator Daniel Mihai

                                                          

 

 

 

 

 

2008

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îngerii Estului

 

 Acesti îngeri guverneaza elementul Apa si, la oameni, sentimentele. Ei ne ajuta sa ne exprimam sentimentele si sa ne controlam emotiile. De asemenea, ne ajuta sa ne deschidem inimile, sa ne asumam sentimentele cele mai intime si sa le exprimam fara a ne simti vulnerabili.

Sentimentele noastre sunt adevarate forte care, daca nu au posibilitatea de a se exprima, pot provoca dezastre considerabile asupra echilibrului nostru emotional si psihologic. Dimpotriva, atunci când sunt luate în considerare si asumate în mod deschis, sentimentele ne permit sa traim în armonie cu noi însine si sa ne depasim.

Mânia ascunsa, tristetea tacuta, nelinistea nemarturisita ne rod inevitabil, inhibându-ne personalitatea si stânjenind chiar si elementele pozitive ale vietii noastre. Ne traim atunci evenimentele ca niste victime ale unui destin orb, în loc sa le analizam, sa le îmbunatatim sau sa recunoastem ca noi suntem în mare parte raspunzatori pentru ele.

Îngerii Estului ne ghideaza în “padurea” propriilor emotii si ne învata sa le controlam cu discernamânt. Ne ajuta sa ne transformam sentimentele negative în energii creatoare, în asa fel încât sa le canalizam fluxul spre diferite expresii artistice.

Ne rugam îngerilor Estului sa linisteasca furtunile emotionale care ar putea sa ne afecteze grav. Îi invocam ca sa îndeparteze de noi sentimentele care nu ne-ar onora, dar sa ne permita sa ne exprimam fara jena sensibilitatea si pornirile inimii. Sa ne acorde forta de a fi întotdeauna noi-însine, fara nici o masca.

 

 

 

                Îngerii fiintei

 

Acesti ingeri ne ajuta sa atingem profunzimile fiintei noastre, sa fim co-creatori ai universului si sa ne dezvoltam simtul trairii.

Îngerii fiintei fac din noi oglinzile iubirii divine. Ei ne ajuta sa ne transformam viziunea asupra realitatii, spre a ne simti iubiti si ghidati. Ne ajuta sa ne luminam constiinta si ne reveleaza ca suntem o parte vitala a Creatiei de care nu ne putem separa si care ne sorteste iubirii, respectului si prosperitatii. De asemenea, ne ajuta sa ne cunoastem pe noi si sa întelegem ca, în fiinta noastra cea mai profunda, suntem reflectarea Sursei divine. Ei ne îndruma spre o existenta terestra simpla si înfloritoare, în care domnesc bucuria de a trai, iubirea si sanatatea.

Îngerii fiintei ne învata sa ne acceptam si sa ne iubim. Ne arata ce e bun în noi si lucreaza neîntrerupt pentru ca profunzimile fiintei noastre sa fie integrate în bine si adevar. Colaborând cu ei, putem si noi sa devenim ceea ce suntem cu adevarat: oglindiri ale Fiintei Supreme.

Sa rugam îngerii fiintei sa ne ajute sa ne bucuram de ceea ce suntem. Sa le cerem gratia de a descoperi adevarata noastra natura si, odata cu ea, esenta noastra divina. Trebuie sa ne detasam de câstigurile cu care ne identificam ca sa ne afirmam personalitatea, care nu depinde de factori externi, ci de simplul fapt ca existam. Noi suntem expresii unice ale Fiintei Supreme, care ne iubeste pentru ceea ce suntem, neconditionat.

 

 

 

 

Îngerii fraternităţii

 

 

 Indiferent carei familii, institutii, organizatii, rase sau religii apartinem, cu totii facem parte din aceeasi mare familie umana, iar membrii acestei familii sunt cu totii frati. Sentimentul de fratie este cel care conduce la recrearea unitatii.

Constiinta umanitatii include constiinta oricarui apartinator al ei, fie ca e om de afaceri, politician sau cersetor, musulman sau crestin, negru sau alb, femeie sau barbat. Iar unitatea acestei constiinte apare atunci când toti membrii sai “trag” în aceeasi directie. Însa directia nu e stabilita de niciun guvern sau putere politica, nu e reglementata de nicio lege. Ea este data de binele cel mai înalt al fiecaruia, care niciodata nu contravine binelui cel mai înalt al celorlalti, ci contribuie la fericirea si armonia tuturor. Fiecare are “datoria” umana sa serveasca acestui bine al sau, sa-si asume acest lucru si sa-l duca pâna la capat. Servind propriului sau bine, fiecare fiinta serveste întreaga umanitate, acest lucru fiind valabil în ambele sensuri. Cu cât sunt mai multi oameni care realizeaza aceasta, cu atat mai usor le va fi si celorlalti sa reuseasca. Nu e necesar sa criticam si, mai ales, sa judecam neputinta oamenilor, ci mai degraba sa-i sustinem si sa-i încurajam cu compasiune si iubire.

Fraternitatea este o atitudine interioara si nu o legatura care sa creeze dependente. Atunci când esti tu însuti, liber si plin de viata, ai vrea sa îmbratisezi orice om pe care îl întâlnesti, fie ca este cunoscut sau nu, pentru ca viata si iubirea inimii tale recunosc viata si iubirea oricarei inimi.

Ne rugam îngerilor fraternitatii sa ne ajute sa apreciem corect relatiile umane, sa putem vedea bucuria sau suferinta fratelui nostru, neputinta sau deznadejdea lui, si sa fim inspirati în a-l sustine, astfel încât sa nu cream conflicte. Sa ne ajute sa ne integram armonios în grupurile carora apartinem si sa gasim echilibrul între necesitatile individuale si cele ale grupului.

 Sa-i rugam sa ne îndrume sa descoperim mereu binele cel mai înalt în orice lucru pe care îl facem si sa nu uitaam ca atunci când daruim ceva unui om, starea de daruire umple si înalta sufletul omenirii, iar bucuria celui care primeste “hraneste” bucuria tuturor. Si nu este om pe planeta care sa nu poarte un dar pe care sa doreasca a-l împartasi cu cei din jurul sau.

 

 

 

 

 

                                         Arhanghelul Mihail

 

 

 Aura Arhanghelului Mihail este de culoare albastra amestecata cu purpuriu regal. Cand se afla langa noi, putem zari stelute de lumina albastru cobalt.

Cristalul numit sugilit rezoneaza cu energia Arhanghelului Mihail. Daca purtam asupra noastra bijuterii cu sugilit, putem primi mesaje profunde si pline de dragoste de la Mihail. Putem folosi terapia cu cristale pentru a-i cere Arhanghelului Mihail sa ne elibereze de orice temeri care ne blocheaza sa ne bucuram deplin de calitatile si talentele noastre. Cea mai simpla metoda este aceea de a pune la capul patului in timpul somnului o piatra de sugilit pentru ca energia cristalului si a lui Mihail sa ne ajute in timpul somnului sa ne eliberam de frica si blocaje. Putem de asemenea sa curatam cu ajutorul cristalului de sugilit casa, biroul sau chiar masina de energii impure.

Aroma de salvie si parfumul inviorator al uleiului de eucalipt ofera vibratii care ne pot inlesni comunicarea cu Arhanghelul Mihail si ne vor oferi protectie.

 

 

 

 

 

 

 

                           

                                 

 

 

 

 

                           Arhanghelul Gabriel

 

 

 Fiind ingerul mesager, Gabriel este primul care ne ajuta sa ne exprimam mesajele de iubire, in orice forma creatoare ne simtim atrasi sa o facem: scris, radio, televiziune.

Arhanghelul Gabriel ne aminteste ca avem mereu alaturi de noi si in noi puterea lui Dumnezeu si ne ajuta sa accesam aceasta putere.

Aura lui Gabriel este de culoarea cuprului, la fel ca si trompeta sa. Cand purtam asupra noastra citrin sau metalul cupru suntem conectati la energia lui. Putem folosi terapia cu cristalele pentru a amplifica ajutorul lui Gabriel in special in problemele legate de conceperea, nasterea sau adoptia unui copil. Parintii pot invoca ajutorul Arhanghelului pentru a-i ajuta in toate situatiile privind educatia si cresterea copiilor.

Aroma amaruie a uleiului de cedru si parfumul garoafelor ne pun in legatura cu forta acestui arhanghel, ne ajuta sa acumulam energie si ne ofera un sentiment de pace.

 

 

 

 

 

 

 

                              

 

                                Arhanghelul Metatron

 

 

Metatron este unul dintre arhanghelii care au pasit vreodata pe Pamant ca oameni. Fostul profet si scrib, Enoch, a fost ridicat la ceruri si i s-a acordat aceasta gratie datorita vietii sale exemplare. El isi continua munca de scrib in ceruri, fiind ingerul care tine cartea vietii fiecarui muritor. Metatron vindeca dificultatile legate de procesul de invatare si toate problemele legate de copii.

El este pazitorul noilor copii indigo si de cristal. Aura lui Metatron este de un violet superb cu striatii de culoarea spumei marii. Cristalul specific energiei lui Metatron este turmalinul de culoare verde si roz. Putem folosi terapia cu cristale, cerandu-i Arhanghelului Metatron sa ne ajute sa ne purificam chakrele si sa eliminam toxinele din corp. Daca va simtiti atrasi de munca cu copiii rugati-l pe Metatron sa va ajute sa va valorificati talentele si calitatile in acesta directie.

Nici un alt parfum nu are un asemenea efect rezonator cu energia lui Metatron ca cel de violete si trandafiri. Vibratiile fine, delicate ale acestora linistesc si vindeca. Ele ne trezesc sensibilitatea fata de expresia iubirii, frumusetii si armoniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                               

 

                Arhanghelul Rafael

 

Putem sa ii cerem Arhanghelului Raphael sa inconjoare tot ceea ce dorim cu aura sa de culoare verde smarald.

Cristalele care sunt legate de energia vindecatoare a lui Rafael sunt smaraldul si malachitul. Putem folosi terapia cu cristalele specifice acestui inger pentru a ne pastra trupul mereu sanatos. Deseori, Rafael ne inspira prin vise, idei, ganduri, intuitie felurile in care putem sa ne pastram o excelenta stare de sanatate. Daca suntem bolnavi vom tine in mana piatra specifica lui si ii vom cere sa isi reverse ajutorul asupra noastra sub forma luminii sale verzi vindecatoare.

De asemenea, putem sa il rugam pe Rafael sa ne inspire in alegerea unui doctor sau alimentatii care sa ne ajute sa ne redobandim sanatatea.

Parfumul inviorator al mentei ne pune in rezonanta cu energia regeneratoare a lui Rafael si ne ajuta sa ne pastram tineretea. Prin parfumul floral fin al iasomiei, sufletul ni se deschide pentru a recepta imagini si viziuni care poarta mesajele vindecatoare ale Arhanghelului Rafael.

 

                                 Arhanghelul Uriel

 

 

Energia Arhanghelului Uriel este de culoare galben pal, ca lumina unei lumanari. De cate ori suntem in pana de idei sau avem nevoie de indrumare intelectuala, il putem apela pe Uriel.

Energia sa este aliniata cristalului de ambra. Arhanghelul Uriel este cunoscut pentru abilitatea de a ne ilumina mintea cu inspiratie Divina. Putem folosi energia cristalului ambra ori de cate ori avem nevoie de raspunsuri sau de o viziune mai profunda asupra lucrurilor. Ajutorul Arhanghelului Uriel poate veni foarte rapid cand ne aflam in situatii de criza, care necesita o rezolvare imediata (examen, sedinte, procese, intalniri importante). Uriel ne ajuta sa clarificam situatiile confuze, pas cu pas, inspirandu-ne pe drumul vietii.

Rezonant cu Uriel, uleiul de lavanda are un efect calmant si ne ajuta sa solutionam emotiile negative. Vibratiile uleiului de rozmarin si de bergamota ne trezesc pofta de viata, ne intaresc energiile vitale si ne confera incredere in sine si siguranta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                             Arhanghelul Jophiel

 

 

Aura Arhanghelului Jophiel este de un roz profund ca cele mai frumoase petale de trandafir, simbolizand natura sa frumoasa, protectoare si plina de dragoste. Cristalele de culoare roz inchis, ca rubinul sau topazul roz, sunt asociate cu energia lui Jophiel. De cate ori suntem implicati in activitati artistice sau ne renovam locuinta, il putem ruga pe Jophiel sa ne ajute sa realizam lucruri frumoase. E ca si cum am avea mereu langa noi un specialist in design interior sau in feng shui. Putem apela acest inger prin terapia cu cristale pentru a ne ajuta sa vedem mereu frumusetea in toate lucrurile si persoanele. Jophiel ne inspira sa petrecem mult timp in natura pentru a ne reconecta la ritmurile universului, a ne purifica astfel corpul si a redobandi frumusetea naturala. De cate ori ne simtim stresati, presati, grabiti si nefericiti il vom chema pe Arhanghelul Jophiel in ajutor. El ne va ajuta sa devenim constienti de propria valoare si sa savuram fiecare moment al vietii.

Putem fuziona cu energia lui Jophiel utilizand aroma de tamaie si admirand floarea de lotus. Aroma de tamaie are un efect inaltator asupra sufletului si capacitatea noastra de a crede se adanceste, transformandu-ne intr-un recipient al luminii divine. Floarea de lotus inradacinata in namol ramane neatinsa de acesta si radiaza frumusete si armonie.

Acesta este si mesajul ingerilor pentru noi: adevarata fiinta traieste neatinsa de lume si se uneste cu Dumnezeu raspandind in jur iubire, bucurie si cunoastere.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhanghelul Zadkiel

 

 

Zadkiel face ca flacăra iertării şi a libertăţii să strălucească în inima tuturor sufletelor care-şi  doresc elevarea spirituală. Este îngerul transmutării, al justiţiei, al bunăvoinţei şi compasiunii. Numele său semnifică ”dreptatea lui Dumnezeu”.

Arhanghelul Zadkiel ne ajută să transmutăm toate blocajele limitatoare pe care le-am dobândit în decursul timpului, ducând o viaţă plină de restricţii. Aceste blocaje se manifestă acum prin dorinţele şi tendinţele pe care le avem, prin propria noastră voinţă. Transmutarea este un proces de schimbare de stare: a stării de a fi, a stării de spirit, a stării emoţionale, până la starea materiei, a celulelor. Contemplarea poate poate fi utilizată  pentru a crea o unitate vibratorie, după care, concentrarea permite transmutarea în energie a formei contemplate. Fiinţa umană are o mare putere de transformare, ea culminând în trasformarea sa în fiinţă de lumină, care, de altfel, este şi propria sa natură.

Îl rugăm pe arhanghelul Zadkiel ca, prin procesul de transmutare, să ne schimbăm profund structura interioară. Tot ceea ce ne compune: organele vitale, oasele, nervii, sângele, la fel şi sentimentele, gândurile, emoţiile, toate să fie purificate, echilibrate şi armonizate, favorizând astfel propria vindecare. Atunci când este apelat, Zadkiel aprinde în inimă flacăra spirituală care face să erupă calităţile divine ale compasiunii, iertării, transformării, libertăţii şi justiţiei divine.

Acest arhanghel ne poate ajuta să ne redobândim libertatea individuală. Să ne eliberăm de dogme, de ataşamentul faţă de persoane, să fim liberi în vorbire şi gândire, să fim liberi să facem ceea ce inima ne îndeamnă.

Zadkiel este un înger al dezvoltării şi evoluţiei, al transformării, protecţiei şi iertării. Îl putem ruga să ne înconjoare cu lumina sa protectoare, familiară şi transformatoare. Cu ajutorul său putem transforma toată energia negativă a fiinţei, de orice natură, în energie pozitivă, redând corpului nostru fizic şi emotional, spiritului şi sufletului nostru puritatea originală. Problemele psihologice şi emoţionale vor fi astfel dizolvate, vom avea un mai mare grad de libertate şi evoluţia noastră va fi mai rapidă.

 

 

Arhanghelul Samuel

 Arhanghelul Samuel este îngerul iubirii divine, iar numele sau semnifica “cel care-L vede pe Dumnezeu”. El ne învaţă că iubirea este o stare de bucurie fără sfârşit, o stare de certitudine, de linişte lăuntrică şi că fiecare fiinţa vie reprezintă o formă distinctă de manifestare a iubirii. Este un înger al iubirii, al toleranţei, al armoniei, al adoraţiei, al încântării, al comuniunii afective, al sentimentelor, al unităţii divine. Iubirea pură leagă tot ceea ce palpită în acest Univers, părţi din Dumnezeu, totul emanând din El. Dacă unele din aceste părţi se îndepărtează de Dumnezeu, iubirea e cea care le reintegrează, vindecându-le şi armonizându-le. Pentru că iubirea nu critică, nu judecă, nu pune bariere; ea înţelege şi acceptă.

 

Iubirea este continuă; este tot ceea ce este creat în Univers, este tot ceea ce se creează încă. Ea este şi nu poate niciodată să dispară. Starea de dragoste este o stare de plenitudine inexplicabilă, pentru ca este legată de infinit, de Dumnezeu.

 

Iubirea este singura energie care ne poate transforma şi vindeca complet. Dar, pentru aceasta, este necesar să reaprindem, atât în inimă, cât şi în fiecare din celulele noastre, această flacără a iubirii. Suntem creaţi prin iubire şi din iubire, natura noastră profundă este iubire. Daca ne privim cât mai profund în inimă, vom găsi acolo un copil al lui Dumnezeu, învăluit permanent, cu tandreţe de iubirea Tatălui.

 

Să-l rugăm pe arhanghelul Samuel să ne ajute să îndepărtăm gândurile de teamă, abandon, respingere, ideile preconcepute, interdicţiile şi să ne simţim întotdeauna iubiţi. Să ne ajute să ne deschidem inima, aşa cum o floare se deschide primind lumina şi, în acelaşi timp, dăruieşte toată frumuseţea sa, parfumul său, pentru că ea ştie că, în plenitudinea sa, este iubită şi purtătoare a frumuseţii creaţiei.

 

Arhanghelul Samuel răspândeşte razele sale iubitoare în întreg Universul, arătând astfel şi inimilor noastre drumul către iubirea celestă.  Ne îndrumă să păşim printre oameni cu realizarea deplină a faptului că existăm pentru a împărtăşi oricărui suflet lumina iubirii; acesta este, în realitate, cel mai mare privilegiu. Căci, dacă noi revarsăm această nelimitată iubire a lui Dumnezeu asupra oricărui suflet, atunci sufletele noastre vibrează cu Spiritul Divin şi simţim iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.

 

 

 

 

 

                                                        

 

 

 

 

 

 

                                              

 

 

 

 

 

 

                                         CAPITOLUL II

 

 

           Învătătură despre duhurile diavoleşti, după  Sfânta Scriptură şi Sfânta                                                  

Tradiţie

1.1. Crearea îngerilor

 

    Dumnezeu Creatorul a făcut mai întâi lumea  îngerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm  103,5), ca să slujească voii Sale Dumnezeiesti Prea Sfinte. Toti îngerii au fost creati de Dumnezeu în acelaşi timp.

  Scopurile principale pentru care au fost creaţi îngerii care formează lumea nevăzută

sunt: pentru a-L slăvi pe Dumnezeu (Is. 6,3; Lc. 2,14); pentru a împlini voia lui Dumnezeu cea Sfântă (Mt. 4,11; 25,31; 1 Tim. 3,16); pentru a vesti oamenilor tainele şi voia lui Dumnezeu (Mt. 1,20; 2,13; 28,2; Lc. 1,26); pentru a-i ajuta pe oameni să se mântuiască (Ev. 1,14); pentru a ajuta sufletele oamenilor după moartea

trupească şi a le duce în Rai (Lc. 16,22).

 

  Sfânta Scriptură ne spune că sunt nouă cete îngeresti şi trei ceruri (II Cor. 12,4), conform cu descoperirea avută de Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Dionisie Areopagitul, în cartea sa «Despre ierarhia cerească» spune că cetele îngereşti se împart în trei grupe triadice:  1. prima grupă triadică îngerească: serafimii, heruvimii şi tronurile;

                2. a doua grupă triadică îngerească: domniile, stăpâniile şi  puterile;

                3. a treia grupă triadică îngerească: îngerii, arhanghelii şi începătoriile.

 

 Dumnezeu îşi descoperă voinţa Sa la îngerii din  ceata superioară, iar aceştia, la rândul lor, o comunică celorlalţi îngeri. În felul acesta, tainele şi puterile lui Dumnezeu urmează în ordine descendentă, de la serafim la înger şi fiecare ierarhie ulterioară este consacrată

numai cu acele cunoştinţe, pe care este capabilă să le cuprindă la nivelul respectiv al

dezvoltării spirituale.

 

 

 

 

 

Cuvântul «înger» înseamnă sol sau trimis. Îngerii au căpătat acest nume datorită slujirii lor, îndreptată de la Atotmilostivul Dumnezeu către mântuirea oamenilor. Sfântul Apostol Pavel ne spune: «Îngerii nu sunt, oare, toţi duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce vor moşteni mântuirea?» (Evrei 1,14).  Sfântul Grigorie Teologul precizează: «Îngerii, fiind slujitori ai voinţei dumnezeieşti, ei nu numai prin  facultatea firească, dar şi în virtutea harului îmbelşugat se deplasează ca gândul peste tot. Şi, pretutindeni, sunt alături de fiecare, atât datorită iuţimii cu care îşi îndeplinesc slujirea, cât şi datorită subtilităţii esenţei lor. Crearea îngerilor a precedat crearea lumii materiale a omului.» Sfântul ierarh Dimitrie al Rostovului scrie: «Îngerii au fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa cum a fost creat mai târziu omul». Iar Sfântul Ignatie Brianceaninov ne asigură că:«Chipul dumnezeiesc la îngeri şi la om, constă în înţelegerea din care emană duhul, ce ajută gândul şi-l însufleţeşte.

      Acest chip este asemenea prototipului şi este nevăzut, aşa cum nevăzut este şi la oameni. El conduce întreaga făptură a îngerului şi a omului. Îngerii sunt, deci, fiinţe vii, raţionale, imateriale, nemuritoare, capabile să slăvească în imnuri pe Dumnezeu, făpturi limitate în timp şi în spaţiu şi ca urmare au o înfăţişare proprie».

 

      Sfântul Apostol Pavel ne limpezeşte scopul creaţiei:«Pentru că întru El au fost făcute  toate,cele din ceruri si cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate

s-au făcut prin El şi pentru El” (1 Coloseni 1,16).

          Din Apocalipsă aflăm că nu putem  cunoaşte exact numărul îngerilor: «Şi era numărul îngerilor zeci de mii de zeci de mii şi

mii de mii” (Apoc. 5,11).

 

        Fără a cunoaşte exact firea îngerilor, putem însă să fim siguri că, îngerii nu au

trup material ca oamenii, ci sunt duhuri de lumină, care răspândesc strălucirea

dumnezeiască. Când, însă, primesc porunca de la Dumnezeu, ei se pot arăta si trupeşte, pentru a fi percepuţi de oameni, păstrându-şi însuşirile suprafireşti.

 

 

1.2. Când au apărut diavolii?

 

Lucifer, fiind înger de lumină şi căpetenia celei de a doua trepte îngereşti, în loc să progreseze în sfinenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14).  Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfânt şi astfel s-a transformat în diavol (Lc.10,18). Împreună cu el au căzut şi îngerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supuşi Satanei (Efes. 6,12).

 

      Domnul nostru Iisus Hristos ne arată căderea îngerilor:«Am văzut pe satana, căzând ca un

fulger din Cer…» (Luca 10,18). Sfântul Apostol Pavel  scrie că îngerii răzvrătiţi au fost

aspru pedepsiţi de Dumnezeu şi trimisi în Iad, până în ziua în care vor fi judecaţi pentru

păcatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: «Dumnezeu, n-a cruţat pe îngerii care au

păcătuit, ci legându-i cu legăturile  întunericului în Iad, i-a dat să fie păziţi,

până la judecaţi.» (2 Ptr. 2,4).

   Sfântul Apostol Iuda ne spune că răzvrătirea  acestor îngeri care nu au vrut să

rămână în starea lor, ci au dorit să fie în locul lui Dumnezeu, a fost pedepsită  astfel: «pe îngerii care nu si-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor,i-a pus la păstrare, în întuneric, în lanţurile veşnice, spre ziua judecăţii celei mari .»(Iuda 6).

 

   Diavolii au însuşirile îngerilor, cu diferenţa că, deşi au fost creaţi de Dumnezeu buni şi sfinţi, ei n-au rămas în starea lor de sfinţenie şi bunătate, ci au căzut fără de întoarcere,  în întunericul mândriei şi vicleniei.Aşadar, întâiul vinovat de păcat şi întemeietor al răutăţilor este diavolul: «…pentru că, de la început diavolul păcătuieşte» (1 loan 3,8). El a păcătuit, nu pentru că aşa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinaţia spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de  Dumnezeu bun, el însuşi, prin propria voinţă, s-a făcut diavol, adică clevetitor, vrăjmaş, mincinos şi defăimător.

   Sfântul prooroc Iezechiel spune:«…tu erai pecetea desăvârşirii, deplinătatea  întelepciunii şi cununa frumuseţii. Tu te-ai aflat în Eden, în grădina lui Dumnezeu»; «fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea» (Iezec. 28,15).

 

   Decisiv, răul nu i-a fost dat din afară, ci însuşi l-a zămislit. Sfântul  Antonie cel Mare ne învaţă scopul principal al lucrării diavoleşti pe pământ: «Diavolii se numesc aşa, nu pentru că aşa s-au făcut sau pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din înţelepciunea cerească, (mândrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, încercând să  împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei».

 

   Oamenii, având trup şi suflet, pot să treacă de la plăcerea trupească la cea sufletească. Diavolii însă sunt lipsiţi de această posibilitate, pentru că în ei binele firesc a fost nimicit prin căderea şi pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu răul, dar la demoni, predomină şi acţionează numai răul.

 

   Păcatul lor cel mai mare este ura neînfricată faţă de Dumnezeu. Ei au transformat  ascultarea faţă de Dumnezeu, firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire şi într-o  vrajbă neîncetată. De aceea, căderea lor este fără de întoarcere.

 

   Ei îşi găsesc plăcerea în tot felul de păcate, se complac mereu în rele, trecând de la un păcat la altul. Neputând săvârşi păcate trupesti, ei păcătuiesc cu imaginaţia şi cu simţurile. Şi-au obişnuit esenţa lor cu viciile fireşti ale cărnii. Aceste vicii sunt  dezvoltate la ei, mai mult decât la oameni.

 

   Demonii nu pot face nimic rău Creatorului, Care fiind Dumnezeu Atotputernic, este  inaccesibil oricăror influenţe de afară, din partea făpturilor. De aceea, demonii şi-au îndreptat toată răutatea lor, împotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura mâinilor Sale. Demonii, ştiind că Dumnezeu îşi iubeşte făptura sa, caută să dăuneze cât  mai mult obiectului iubirii Sale. Duhurile necurate, având în sine principiul tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni, să-i facă robii lor, pentru a-i duce la pierzarea veşnică răzbunându-se astfel, împotriva lui Dumnezeu. Diavolul este duhul cel rău care desparte pe om de Dumnezeu şi inspiră ură, perfidie şi minciună între oameni. 

Ispititorul (Matei 4,3), el e stăpânitorul acestei lumi (Ioan 12,31; 14,30;16, 11).

 

 

 

   În Vechiul Testament, diavolul este duhul răutăţii, de a cărui fiinţă ţine însăşi păcatul, zavistia şi minciuna. Pentru că El, de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. «Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru

ale sale, căci este mincinos şi tată al minciunii» (Ioan 8,44). Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe spun că locul diavolilor căzuţi din ceata a doua îngerească se va completa cu sfinţi, preoţi şi călugări, după care lumea se va sfârşi, datorită păcatelor oamenilor.

 

   Libertatea vrăjmaşilor noştri depinde de sufletele omeneşti care se mântuiesc şi, de 

aceea, îi atacă pe oameni aşa de tare, ca să tragă cât mai multe suflete în Iad.  Dacă sufletul omului, după moartea trupului,

ajunge în Rai, diavolul care l-a ispitit, va fi trimis la Satana în Iad, deoarece nu şi-a îndeplinit misiunea încredinţată. Dacă sufletul omului ajunge în Iad, diavolul care l-a ispitit va fi trimis de satana la alt om, ca să-l ispitească. 0 altă cauză pentru care diavolul luptă aşa de  înverşunat contra  oamenilor este şi dorinţa de răzbunare împotriva lui Dumnezeu, Care i-a blestemat şi acest lucru îl poate realiza, prin osândirea cât mai multor suflete în Iad.

 

 

 

 

 

 

1.3. Diavolul – ucigaş de oameni

 

   Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie au numit în felurite moduri pe diavoli:«Ducă-se pe pustie»,«întunecatul»,«stăpânitorul morţii» (Evr. 2,14),«potrivnicul»,«mincinos şi tată al minciunii»(Ioan 8,44),«cel viclean» (Matei 13,19),«urâtorul binelui», «înşelător», «şiret», «vrăjmaş»,«ucigaş» , «leu care răcneşte»,« balaur» ,«Beelzebul»etc. În toate aceste numiri, caracteristice sunt răutatea şi vrăjmăşia, dirijate împotriva oamenilor. Diavolul urmăreşte, prin orice mijloc, pierderea sufletelor noastre.

 

 

1.3.1. Cum arată diavolii

 

   Îngerii au chip şi înfătişare, la fel ca şi chipul sufletului omenesc. Iar acest aspect 

Exterior este constituit de chipul şi înfăţişarea omului exterior în trupul său. 

  Sfântul Ignatie Brianceaninov spune că sufletele îngerilor sunt nişte corpuri subtile, eterice, pe când trupurile oamenilor sunt materiale, pământeşti. Îngerii, la fel ca şi sufletele omeneşti, au membre, cap, ochi, gură, degete, mâini, picioare. Într-un

cuvânt, o asemănare deplină cu a omului în trupul său. Frumuseţea virtuţilor, harul dumnezeiesc strălucesc pe figurile sfinţilor îngeri.

 

  Chipul demonilor este întunecat şi hidos, aşa cum l-a văzut Iov pe diavol, ca un monstru hidos. Demonii s-au desfigurat, prin distrugerea în ei a binelui, prin zăislirea şi dezvoltarea în ei a răutăţilor. Aceasta a lăsat amprenta şi pe aspectul exterior. De aceea Sfânta Scriptură îi numeşte «fiare», iar pe căpetenia lor Lucifer – «balaurul cel mare» (Apoc. 12,9). Din Sfânta Scriptură aflăm că demonii au aceleaşi puteri pe care le are şi omul: văz, auz, miros, pipăit, pot vorbi şi pot fi muţi şi surzi. Însusi Domnul Iisus l-a

numit pe demon – mut şi surd (Marcu 9,25).

 

   În cartea Sfântului Prooroc Daniel aflăm cum îngerul l-a adus pe proorocul Avacum într-un loc îndepărtat, ca acesta să dea hrană proorocului Daniel, care se afla în groapa cu lei (Dan 4). Dar şi diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid în spaţiu, de a

«teleporta» materia, cât şi pe oameni.

 

   În Sfânta Evanghelie de la Matei aflăm că diavolul, ispitindu-l pe Domnul Iisus

Hristos, L-a dus în Sfânta Cetate şi L-a pus pe aripa templului. După aceea, l-a dus pe un munte foarte înalt (Mt.4,11-1). În viaţa Sfântului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, se descrie călătoria pe care a făcut-o pe un diavol, de la Novgorod la Ierusalim şi înapoi timp de 3 ore. Este o dovadă că viteza demonului este mare, dar nu infinită(instantanee).

 

   Demonii, asemenea îngerilor, au capacitatea să facă schimbări uimitoare în lumea

materială. In cartea lui Iov (1,13-19) citim cum focul, trimis din cer de diavol, a aprins şi a ars turmele de oi şi pe păstori. Tot aici aflăm că, în urma acţiunii unui duh necurat, a venit un vânt puternic şi a prăbuşit casa în care se adunaseră fii şi fiicele lui Iov şi care au murit. În cartea lui Tobit se descrie un demon pe nume

Asmodeu, care a ucis pe cei şapte bărbaţi cu care fusese măritată, rând pe rând, Sara. (Tobit 3,8).

 

   Acţiunea duhurilor asupra materiei, ca şi alte multe însuşiri ale îngerilor, sunt descrise în Cartea Judecătorilor (6,21). Îngerul s-a arătat viitorului judecător izraelit Ghedeon şi când acesta i-a pregătit darul, «îngerul Domnului, întinzându-şi vârful toiagului ce-l avea în mână,s-a atins de carne şi de azime şi a ieşit foc din piatră şi a mistuit carnea şi azimile; îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochii lui» (Jud. 6,21).

 

   Observăm că duhurile imateriale au fost create de la început dintr-o substanţă mai

subtilă decât omul şi au fost înzestrate de la început cu forţe care le îngăduie să exercite o influenţă puternică asupra lumii materiale. În afară de acestea ele au cunoştinţe

foarte mari despre organizarea materiei şi legile lumii materiale şi stăpânesc mijloace care le dau posibilitatea să influenţeze legile lumii materiale. Dar aceste puteri care le posedă duhuriie imateriale rele, demonii, dezorganizează şi distrug.

 

 

1.4. Unde se află duhurile necurate?

 

   Demonii se găsesc în văzduh, adică în spaţiul de sub cer, pe suprafaţa pământului şi în

iad. «Intinderea dintre cer şi pământ, tot abisul pe care îl vedem cu ochii, văzduhul,

pământul, servesc drept sălăşluire duhurilor necurate, alungate din Cer”(Sf. Ignatie 

Brianceaninov).

 

   În Cartea lui Iov, Satana este înfăţişat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a 

pământului. El cutreieră pământul «dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată faţă de neamul omenesc.»(Iov 1,7)

 

  Sfântul Apostol Pavel numeşte pe demoni «duhurile răutăţii, care sunt în văzduhuri» (Efes 6,12), iar pe căpetenia lor «stăpânul văzduhului» (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli şi suferinţe, deci pot intra în oameni şi animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16).

 

 

   Demonii trăiesc în ape, iar acest lucru îl ştim din învăţătura Bisericii Ortodoxe, care în rugăciunile sale de sfiţtire a apei roagă pe Dumnezeu să cureţe apa de posibila prezenţă

acolo a duhurilor necurate. Părintele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu-zise ale Raiului şi ale Iadului, spune că aceste locuri se găsesc în afara coordonatelor sistemului nostru spaţio-temporal. Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se află într-

un spaţiu de o altă natură, care începe nemijlocit de aici, dar se întinde ca şi cum ar fi în altă dimensiune.  În timpurile noastre, Satana, căpetenia demonilor, se află în Iad.

    Sf. Prooroc Isaia a prevestit acest sălaş: «Şi acum tu cobori în Iad, în cele mai de jos ale pământului»(Is. 4,15). Cele prezise s-au împlinit odată cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ, care l-a legat pe Satana pentru toată perioada dintre cele două veniri pe pământ ale Sale: «l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui.» (Apoc. 20,3).Înainte de cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ:  «Satana va fi dezlegat din închisoarea lui (din Iad) şi va ieşi să

amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului” (Apoc. 20,7).

 

  Din vieţile Sfinţilor aflăm că mai marele demonilor se află în Iad, iar la suprafaţa

pământului şi în văzduh se află diavolii conduşi de căpeteniile lor, adică de duhurile necurate, din clanurile superioare. Demonii coboară în Iad pentru a-l informa pe

satana asupra celor săvârşite de ei si asupra a tot ceea ce se petrece pe pământ şi pentru a primi noi porunci şi instrucţiuni de la stăpânul lor.

 

   După căderea lui Adam şi a Evei din Rai, mintea omenească a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apăra de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra în mintea omului şi de a-i insufla gânduri păcătoase. Demonii pot să intre în oameni cu toată esenţa lor volatilă. Demonul care intră în acest fel în om nu se amestecă cu sufletul, ci trăieşte în trupul omului, posedând în chip forţat sufletul şi trupul. Datorită imaterialităţii şi subtilităţii lor, demonii pot intra într-un număr foarte mare în om  (Luca 8,30). Sfântul Grigorie Teologul spune că: “Diavolul nu poate pune stăpânire pe noi în întregime, prin nici un fel de mijloace. Dacă stăpâneşte puternic unii oameni, acest lucru se datorează faptului că aceştia s-au lăsat stăpâniţi de ei, de voie bună,

fără să se împotrivească” (Iacob 4,7). Deci instalarea directă a duhului necurat în om se face numai cu îngăduinţa lui Dumnezeu, constituind adesea urmarea vieţii desfrânate şi

uşuratice a celui păcătos. Sunt însă şi cazuri în care oamenii de bună voie se leapădă de Hristos şi în cadrul unor ritualuri demonice primesc pe diavoli (sataniştii, masonii, susţinătorii New Age…). În alte situaţii, Dumnezeu îngăduie diavolilor să se sălăşluiască şi să lupte pe oameni, pentru ca aceştia să se roage mai mult şi din cauza suferinţelor să nu mai păcătuiască. De remarcat este şi faptul că cel mai des se întâlneşte nu instalarea

diavolului în om (îndrăcirea), ci posedarea omului de diavol, prin subordonarea sufletului său voinţei demonice. Drept exemplu ne poate servi Iuda Iscarioteanul. Cuvintele Sfintei Evanghelii că a intrat satana în Iuda nu se interpretează că Iuda s-ar fi îndrăcit. Sfântul Apostol Ioan spune că:«Satana a pătruns mai întâi în sufletul u cenicului, datorită lăcomiei acestuia de bani .(In. 12,6).«După aceasta a pus stăpânire pe inima lui.»Ioan 13,2) ca «în cele din urmă a intrat satana desăvârşit în el (Ioan 13,27).

 

   Aici avem un exemplu elocvent de posedare treptată de către diavol a sufletului păcătos, datorită pasiunii crescânde a acestuia pentru bani, băutură, desfrânare şi

celelalte păcate. Duhul necurat se poate înfăţişa sub chip prefăcut, întinzând o cursă sau alta. El reprezintă fie răul evident, fie că se transformă în înger luminos, luând chipul binelui şi cucerind astfel minţile, raţiunea noastră.

 

    Prea bunul Dumnezeu nu îngăduie diavolilor ca să lupte pe oameni peste puterile lor, ci în aceste lupte îi dă omului putere ca să poată birui. Dumnezeul şi Mântuitorul nostru

Iisus Hristos, Care este întemeietorul virtuţilor, dă putere creştinilor care se luptă cu diavolii şi în acelaşi timp smereşte mânia înverşunată a duhurilor necurate, care, fără îngăduinţa lui Dumnezeu, nu pot ispiti pe oameni (Iov. 1,12). În lupta cu oamenii, diavolul încearcă să influenţeze trupul, simţurile, voinţa şi imaginaţia. Dar cum acţionează duhurile necurate asupra trupului omenesc? S-a văzut limpede că demonii, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, pot să ucidă pe oameni sau să abată asupra lor diferite

boli şi să intre în ei, adică să le stăpânească trupul (Iov 1,13-19).

 

 

 

1.5. Cum ispitesc diavolii pe oameni

 

     Diavolii şi-au dezlănţuit toată mânia lor asupra oamenilor care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu, plămada mâinilor Sale. Toate eforturile lor sunt îndreptate pentru a duce cât mai multe suflete omeneşti în Iad. Iar pentru aceasta se folosesc de toate experienţele, cunoştinţele şi forţele lor.

 

   Diavolul, amăgind pe Adam prin Eva, a făcut să li se ia slava cu care Dumnezeu îi 

acoperea. Şi, astfel, Adam s-a văzut gol (trupeşte) cu toată urâţenia lui, pe care mai înainte nu o vedea, întrucât cugetul lui se desfăta de frumuseţile cele cereşti. De fapt, după căderea sa din har, cugetările lui s-au făcut pământeşti şi tindeau în jos, iar

cugetul lui simplu şi bun s-a amestecat cu acel cuget trupesc al păcatului. De atunci, în jurul inimii omului roteşte acoperământul întunericului, adică focul duhului lumesc, care nu lasă mintea să creadă sau să iubească pe Dumnezeu şi nici să împlinească voia Lui Sfântă.

 

    Creştinul are libertatea şi Puterea Harului Dumnezeiesc de a se elibera de sub dominaţia diavolului (1 Corinteni 10,13). Sfântul Diadoh al Foticeii admite: «Din Dumezeieştile Scripturi şi din însăşi simţirea minţii aflăm că înainte de Sfântul Botez, Harul lui Dumnezeu îndeamnă sufletul spre fapte bune din afară, iar satana foieşte în adâncurile inimii, ascuns în gânduri» (Psalm 63,6-7).

 

    În momentul în care ne-am renăscut prin Sfântul Botez, diavolul lucrează din afară, iar harul lui Dumnezeu, din inimă. În inima omului se săvârşeşte războiul satanei, care fiind nevăzut nu-l simt cei mai multi creştini. Prin Sfântul Botez diavolul este scos afară din suflet, dar i se îngăduie să lucreze asupra lui prin trup.

 

    Când Harul Dumnezeiesc părăseşte pe om, diavolii foiesc ca niste şerpi în adâncul inimii, neîngăduind deloc sufletului să caute spre dorinţa binelui. Iar când, prin

rugăciune, Harul lui Dumnezeu pătrunde în minte, diavolii se strecoară ca nişte nori

întunecoşi prin porţile inimii, spre patimile păcatului. Deci, după Botezul creştin,

diavolii petrec împrejurul inimii creştinului, lucru pe care vrăjmaşii mântuirii

noastre nu vor să fie ştiut de oameni, ca nu cumva să se întrarmeze împotriva lor cu postul, rugăciunea şi Sfintele Taine.

 

 

    Astfel, diavolul rămânând în exterior seduce pe om cu mândria, slava deşartă şi mai ales cu senzualitatea, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, care pune astfel la încercare virtuţile oamenilor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, împlineşte o mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalia vol. 6,p.315).

 

   Există, în cei care se îndulcesc cu patimile, simţirea unei iubiri pătimaşe a trupurilor şi un duh necurat diavolesc sălăşluit în însăşi simţirea celui luptat de desfrânare. Acesta

simte arderea dureroasă a trupului, ca şi cum ar fi într-un cuptor de foc. Acest lucru îl face să nu se teamă de Dumnezeu, să dispreţuiască aducerea aminte de chinurile Iadului, să fie nepăsător faţă de Biserică şi rugăciune. Ajunge astfel ca un ieşit din minţi şi din sine şi ameţit de pofta desfrânării. Persoanele care îşi imaginează şi visează des că fac păcatul desfrânării pot ajunge după o perioadă de timp să desfrâneze cu diavolii.

Sunt şi femei care trimit diavolii desfrânării la bărbaţi, în timp ce aceştia dorm, pentru a-i stârni spre desfrânare.  Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: «Când duhul necurat iese din om (prin Sfântul Botez, Sfânta Împărtăşanie şi celelalte Sfinte Taine)

umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă… »Dacă însă creştinul face din nou

păcate de moarte, el răstigneşte a doua oară pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Evr. 6,4-6) care se află în inima sa de la Dumnezeiescul Botez” (Galateni 3,27). Duhul necurat, neaflând odihnă, zice:«Mă voi întoarce la casa mea (inima omului, de unde a fost izgonit).Şi venind o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte

duhuri, mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo. Şi se fac cele de pe urmă ale omului

acestuia, mai rele decât cele dintâi” (Matei 12,45).

 

   Şi astfel devine creştinul îndrăcit, chinuit de diavoli, făcând păcate din ce în ce mai mari (beţie, desfrânare, hulă, avorturi…).

 

 

1.6. Din gândurile diavolesti

 

   Toată lupta Bisericii şi, deci, a creştinilor este lupta cu diavolii, fiindcă ei sunt izvorul a

toată răutatea şi mai ales cei care fac răul. Diavolul numai ne ispiteşte, el nu are nici o putere de a ne face rău, cât trăim în această viaţă pământească. Diavolii au atâta putere asupra noastră, câtă le dăm noi.

 

   După căderea lui Adam si a Evei din Rai şi pierderea comuniunii harice cu Dumnezeu, diavolii pot să vorbească sufletului omenesc prin gândurile păcătoase. Demonii ne îndeamnă prin gânduri la păcate, dar nu ne pot obliga să păcătuim. Au puterea de a ne înşela, de a ne duce în eroare prin gândurile pe care ni le insuflă.

 

   Satana pierzând, prin mândrie şi blestem, conştiinţa dumnezeiască a ajuns neştiutor. De aceea, nu poate şti de la sine ce să facă, ci vede ce face Dumnezeu ca să ne mântuiască şi se sileşte să facă cele contrare, ca să ne piardă. Astfel, împotriva proorocilor a ridicat

prooroci mincinoşi, împotriva legii -fărădelegea, împotriva virtuţilor – patimile şi păcatele, împotriva credinţei – necredinţa, hula şi erezia. Toţi diavolii se luptă să

întunece mintea noastră prin pofte, mânie şi mândrie şi apoi ne transmit gândurile cele rele şi fac pe oameni să săvârşească lucruri pe care numai cei ieşiţi din minţi le-ar putea face.  Când mintea se luminează de darul Sfântului Duh, oamenii se ruşinează de cele făcute  chiar de ei. De aceea, Sfinţii Părinţi ne învaţă să nu acţionăm niciodată când mintea noastră este întunecată de pofte, mânie şi mândrie.

 

   Viclenii diavoli ne războiesc cu încercările  pe care ni le aduc, îndemnându-ne fie să  spunem, fie să facem ceva necuvenit, iar dacă nu reuşesc ne îndeamnă să aducem mulţumire plină de mândrie lui Dumnezeu. Viclenii diavoli se pot retrage pentru o vreme, ca neglijând noi nişte patimi mari, pentru că le socotim mici, să le facem boli de nevindecat. Ei ne silesc fie să păcătuim, fie să judecăm pe cei care păcătuiesc.

 

   Pe cei ce nu au cunoscut păcatul, viclenii diavoli îi îndeamnă să facă numai o încercare şi apoi să înceteze. Pe cei care au păcătuit,îi războieşte cu amintirea păcatului, pentru a cădea iarăşi. Diavolul slavei deşarte poate transmite unui frate gânduri pe care să le descopere apoi altui frate,iar acesta să spună apoi fratelui cele ce sunt în inima lui, crezând că este văzător cu duhul (diavolesc).

 

  Demonii ştiind că oamenii iubesc adevărul,se îmbracă în haina dreptăţii şi astfel toarnă prin gânduri otravă în sufletul lor. Astfel a înşelat satana pe Eva, spunându-i cuvinte ce nu erau ale lui, ci ale lui Dumnezeu, dar amestecându-le cu minciuna (Facerea 13,1).

 

  Satana se străduieşte să ne facă să credem că tot ce ne învaţă el este bine. Ne şopteşte la ureche: «Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te.» De multe ori diavolul ia chipul celui cu care te-ai certat, făcându-te să te lupţi cu el, în imaginaţia ta. Astfel, îţi întăreşte prin sugestie şi energie voinţa (Psalm 62,4) şi de cele mai multe ori nu-ţi poţi stăpâni mânia şi ura când te întâlnesti cu persoana cu care te-ai certat şi te … răzbuni.

 

   Diavolul mândriei înalţă pe om până la Cer şi de acolo îl aruncă în fundul Iadului. Istoria mândriei omeneşti se rezumă la diversele moduri în care oamenii s-au lăudat cu lucrările lui Dumnezeu şi s-au pus în locul Lui. 

  

   Vicleanul diavol învaţă pe oameni să mintă cu gândul, cu cuvântul şi cu felul lor de viaţă. De multe ori cei aflaţi sub inspiraţia lui nu-şi dau seama că mint şi că sunt conduşi de diavoli. Şi mai grav este când astfel de oameni sunt investiţi cu funcţii politice şi sociale.

 

   Există diavoli necurati care ne sfătuiesc nu numai să facem păcate, ci să facem părtaşi şi pe alţii la săvârşirea răului, ca să ne pricinuiască o şi mai mare osândă. Mulţi oameni se bucură când îşi asociază alţi oameni la păcatele lor. Parcă le justifică, le micşorează şi le dă …curaj.

 

   Ispititorul diavol caută să transforme puterile sufleteşti cu care ne-a înzestrat Dumnezeu în puteri distrugătoare pentru suflet. Astfel, puterea seminală care se află în noi pentru naşterea de prunci, diavolii ne-o schimbă spre desfrânare. Puterea mânioasă pe care o avem pentru a munci şi a ne lupta sufleteşte contra lor, diavolii ne-o schimbă spre ura şi distrugerea aproapelui.

 

   În momentele de mânie, pentru a ne lupta cu diavolii şi nu cu oamenii, trebuie să  spunem rugăciuni scurte, puternice şi dese, cu gândul: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă»; «Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe

noi!» Sfinţii Părinţi spun că atunci când suntem mânioşi, dacă ne certăm cu oamenii

vom petrece în pace cu diavolii, iar dacă ne vom lupta cu diavolii prin rugăciune, împotrivire şi smerenie, vom fi în pace cu oamenii.

 

   Avem în noi puterea râvnitoare spre virtute, dar potrivnicul diavol ne îndeamnă să râvnim păcatele. Avem în noi poftirea slavei cereşti, dar vrăjmaşul diavol ne-o schimbă spre poftirea acestei lumi păcătoase. Avem în noi bucuria pentru Domnul şi faptele cele mântuitoare, dar duşmanul diavol o transformă în bucuria şi plăcerea păcatelor.

 

   Tradiţia noastră creştină spune că diavolul dispune de multe posibilităţi de înşelare: cu cel inteligent face pe înţeleptul, cu cel mai puţin înţelept face pe prostul. Poate să ne

captiveze sub influenţa citirii unei cărţi scrise sub inspiraţia lui. Fiind duh, lucrează asupra minţii noastre, şoptind: «Nu asculta de duhovnic, nu te spovedi, nu te sfătui cu alţii, să nu mergi la Biserică…»

 

   Este un sfătuitor care ne asigură întotdeauna că ne vrea binele. Ne stimulează plăcerile lumeşti şi ale păcatelor, ale celor care se obţin prin muncă necinstită şi înşelăciune. Printre altele ne prezintă răul sub chipul binelui. Chiar atunci când ne îndeamnă la bine, o face cu scopuri rele.

 

   Vicleanul diavol jubilează numai atunci când înşeală pe cineva, când oamenii iau de bun şi adevărat ceea ce este fals şi minciună. Multora, suprafaţa faptei li se pare bună. Naivii se înduioşează. Face şi bine, dar aranjează să iasă rău. Te îndeamnă să mănânci peste măsură ca să te îmbolnăvesti, îti spune să bei ca să te îmbeţi, îţi aţâţă drepturile ca să-ţi pierzi măsura şi să te răzbuni, îţi şopteşte la ureche ce spun alţii despre tine pentru a-ţi dezlănţui ura, te îmbie la logică pentru a-ţi stimula încăpăţânarea.

 

   Îi place să convingă, când înşeală. Din gura lui argumentele curg în cascadă. Când se

retrage, o face pentru a ne distrage atenţia şi a-şi schimba tactica. Pe cel care trăieşte în robia păcatelor, vrăjmaşul diavol se sileşte să-i şteargă orice gând bun care l-ar aduce la

pocăinţă. Cu uneltiri dinainte pregătite şi cu prilejurile pe care le are, îl face să cadă în aceleaşi păcate sau în păcate mai mari.

 

   Pe cei care îşi dau seama de viaţa păcătoasă pe care o trăiesc şi vor s-o schimbe, demonul îi amăgeşte cu această armă: «Nu te îndrepta astăzi, ci lasă pe mâine spovedania. Ai să te spovedeşti în postul celălalt. Doar nu ai să mori astăzi».

 

   Nu lăsaţi pe mâine îndreptarea voastră,pentru că nu ştiţi clipa când veţi pleca din această lume. Pe cei care sunt râvnitori, diavolul îi pune să facă nevoinţă peste măsură, aruncându-i în păcatul mândriei. Celui bolnav, care suferă cu mulţumire boala lui, îi spune câte fapte bune ar fi putut face dacă ar fi fost sănătos şi prin aceste cugete îl face pe crestin să-şi piardă răbdarea şi chiar să cârtească împotriva lui Dumnezeu, pentru boala sa.

 

   De cele mai multe ori diavolul ne aduce argumente din Sfânta Scriptură pentru a păcătui. Diavolul este cel care împarte, cel care dezbină,cel care pune să se lupte om cu om, confesiuni religioase, grupări etnice, partide politice,armate cu armate.

 

   Demonii sunt cei care organizează, prin gândurile insuflate, împotrivirea părţilor una cu alta, din diferite motive. Acesta este rolul lui principal. Din dorinţă de răzbunare împotriva lui Dumnezeu,caută să ne piardă şi pe noi oamenii. Pe cei ce sunt în lume şi sunt aproape de materiile patimilor, diavolii îi luptă cu războiul lucrurilor. Iar pe cei aflaţi în pustie, datorită rarităţii lucrurilor, diavolii caută să-i surpe cu gândurile.

 

   Vrăjmaşul omului, ocrotitorul curviei, spune că Dumnezeu este iubitor de oameni şi dă

iertare pentru patima aceasta, ca una ce este naturală şi necesară. După ce am săvârşit fapta, ne scufundă în deznădejde, spunându-ne că Dumnezeu este drept judecător şi fără de milă.

 

   Un alt scop al lor este să ne «murdărească» în stare de veghe, prin aducerea aminte de visele desfrânate. De multe ori diavolii se aşează în stomac şi nu lasă pe om să se sature, chiar dacă ar mânca tot Egiptul şi ar bea tot Nilul (Sfântul Ioan Scărarul).

 

   Cel mai mult se străduiesc diavolii, duminica şi în timpul sărbătorilor religioase, să

facă pe creştini ca să nu meargă la Sfânta Biserică. De cu seară îi pune să meargă la petreceri, să se uite la filme …pornografice, să aibă legături trupeşti, iar dimineaţa, când se trezesc cu sufletul şi trupul pline de desfrânare, le dă dureri de cap şi oboseală ca să nu poată merge la Biserică. Pe unii îi pune să facă mâncare, să plece la cumpărături, la

meci sau să se închine la televizor. Pe cei care prăznuiesc ziua onomastică îi conduce la

bar să se îmbete, apoi îi pune la ceartă şi omor.

 

    Diavolul şopteşte la urechea bărbatilor să-şi tundă părul şi să-şi radă barba, iar la femei să se fardeze, să-şi scurteze fustele, pentru a stâmi în lume putoarea desfrânării. Femeilor pasionate de lux şi de distracţii le şopteşte să se îmbrace după modă, mereu cu altfel de haine, să-şi cumpere altă mobilă, altă casă şi altă maşină. Tot diavolul şopteşte la ureche femeii ca să facă avorturi, spunându-le că fătul avortat nu este om şi deci nu au păcate de moarte.

 

   Necuraţii demoni se duc la cei bogati şi le împietresc inimile, ca să nu facă milostenie, şi de multe ori îi pune să răpească şi puţina agoniseală a celor săraci. Întunecatul diavol te îndeamnă să furi şi te acoperă cu acoperământul lui, spunându-ţi că nu te vede  ni meni.

 

   Satana şopteşte la urechile creştinilor să nu facă cruce când trec pe lângă Sfânta

Biserică. Vrajmaşul mântuirii noastre ne dă griji şi ocupaţii ca să întârziem la slujbele

Sfintei Biserici, să plecăm mai devreme, să nu ne închinăm la Sfintele Icoane, la

Sfintele Moaste, să nu sărutăm mâna preotului, să nu plătim pomelnice pentru cei

vii şi pentru cei mutaţi la cele veşnice, să stăm de vorbă cu alţi credincioşi în timpul

slujbei, să vorbim de rău pe preoţi, să clevetim pe aproapele. Blestematul diavol ne împinge de la spate să facem păcatele, iar după ce le-am făcut, ne stă în faţă cu

ruşinea, ca să nu le mărturisim la duhovnic. Când păcatul este mare, ne transmite gânduri de deznădejde şi de sinucidere. Când ne spovedim, ne spune să ascundem păcatele cele mari şi să dăm vina pe alţii.

 

   Cel mai mult luptă diavolii pe creştini când se roagă. Orice creştin când se roagă poate

observa cu mintea pe diavol, care caută să-l întrerupă, rătăcindu-i gândurile în toate colţurile lumii şi la toate păcatele pe care le-a făcut sau le-ar putea face. Iar alţii

din cauza păcatelor nu pot spune nici măcar o scurtă rugăciune şi nici să se însemneze cu Sfânta Cruce. Când ne apropiem de Sfânta Împărtăşanie, diavolul ne transmite gânduri de necredinţă, ne spune că ne putem îmbolnăvi împărtăşindu-ne cu aceeaşi

linguriţă. Dar oare s-a îmbolnăvit cineva când s-a împărtăşit sau a sărutat Sfintele Icoane?

 

   Diavolul hulei de multe ori batjocoreşte pe Dumnezeu şi cele ce se săvârşesc în timpul Sfintei Liturghii. Dar nu sufletul omului rosteşte aceste cuvinte, ci însuşi diavolul. Astfel cum ar putea oamenii pot  hului şi binecuvânta în acelaşi timp? Satana pune pe oameni să hulească pe Dumnezeu când sunt mânioşi sau când nu li se împlinesc dorinţele.

Există şi un înainte mergător al duhurilor necurate, care ne ia în primire îndată ce ne sculăm din somn şi ne întinează primul nostru gând. Când ne trezim, trebuie să ne însemnăm cu Sfânta Cruce şi să ne rugăm. Necuratul diavol are obiceiul să ne

săgeteze cu amintiri urâte şi gânduri desfrânate în momentul în care închidem ochii ca să dormim. Potrivnicul mântuirii noastre ne luptă ca să nu ne rugăm când ne trezim din somn sau când ne culcăm, înainte şi după masă, sau să nu împlinim tot canonul de rugăciune, post şi milostenie. El ne răpeşte vorbele din gură şi ne adoarme în timpul rugăciunii.

   Potrivnicul diavol şopteşte la urechile copiilor să nu asculte de părinţi şi educatori, să nu înveţe, să fugă de la şcoală şi de acasă, iar în cazul cel mai grav să se sinucidă (pentru a se răzbuna pe părinţi). Vrăjmaşul măntuirii noastre spune celor slabi în credinţă să meargă la vrăjitoare, descântătoare şi ghicitoare. Acolo săvârşesc false minuni cu puterea lor diavolească (Iesirea 7, 8, 9, 10). Necuraţii diavoli învaţă pe oameni să facă păcate împotriva firii: malahie, sodomie…

   Diavolii pătrund în trupurile oamenilor, punând mai întâi stăpânire pe mintea, gândurile şi imaginaţia lor. Prin păcatele de moarte săvârşite de om, mintea acestuia pierde darul Duhului Sfânt şi nu se mai poate smeri şi lupta cu diavolii. Oamenii fiind astfel fără apărare şi lipsiţi de ajutorul lui Dumnezeu, vor fi uşor învinşi de diavoli. Sunt şi situaţii în care,pentru păcatele părinţilor, diavolii se sălăşluiesc în copii.

    În afară de gândurile rele pe care le transmit omului demonii mai pot ataca partea senzorială şi voinţa omului. Sfântul Nil Sinaitul ne spune: «Când demonul cel zavistic nu izbuteşte să pună în mişcare mintea omului, el acţionează atunci asupra sângelui şi a umorilor, pentru ca prin ele să aprindă atunci imaginaţia şi s-o umple de închipuiri păcătoase».

    Acţionând asupra trupului, demonul răscoleşte în om senzualitatea, furia, mânia, mâhnirea, mândria şi celelalte patimi. Acestea se pot vedea şi din viaţa Sfintei Muceniţe Iustina, căreia necuratul duh, trimis de un mare vrăjitor, i-a dezlănţuit simţurile senzualităţii şi voluptăţii. Dar demonul a fost alungat prin rugăciunea sfintei, cu Harul lui Dumnezeu.

   Deci, diavolii ne insuflă diverse gânduri rele, pe care omul neduhovnicesc nu poate să le deosebească şi le ia ca gânduri proprii. Acceptând gândurile rele, omul devine un promotor al voinţei diavoleşti, care încetul cu încetul va pune stăpânire pe el. Astfel poate deveni omul inconştient, un slujitor al diavolilor. Iar acest lucru se întâmplă atât la oamenii simpli, cât şi la cei cu funcţii sociale sau politice.

   Alteori, voinţa unui astfel de om este atât de puternic unită cu diavolii, încât nu mai

ascultă de sfaturile duhovnicului. Demonii, în lupta pe care o duc împotriva creştinilor nu cunosc aşezarea inimilor lor, nu le pot cunoaşte gândurile. Dar ei le deduc, după cuvintele pe care le vorbim, după gesturile pe care le facem. După cum mergem, după cum privim, după cum vorbim, demonii pot să cunoască starea noastră sufletească lăuntrică.

   De asemenea, după cum primim gândurile păcătoase pe care ni le transmite, diavolul intuieşte păcatele spre care noi suntem înclinaţi. Astfel, în timpul rugăciunii personale sau în timpul slujbelor bisericeşti, demonii caută să ne întunece mintea noastră cu gânduri necurate, potrivite cu înclinaţiile noastre spre păcate, ne învaţă  Cuviosul Evgarie monahul.

   Sfântul Isidor Pelusiotul spune: «Diavolul nu ştie care ne sunt gândurile noastre, pentru că acest lucru ţine exclusiv de puterea lui Dumnezeu. Însă  el ne ghiceşte gândurile după gesturi şi vorbe.Astfel, de exemplu, vede că cineva priveşte cu patimă la frumuseţea cuiva. Profitând de înclinarea acestuia, de îndată îi transmite gânduri şi imagini desfrânate».

   Războiul diavolilor cu gândurile este mai cumplit decât războiul cu lucrurile. Pentru că războiul cu lucrurile are nevoie de timp, loc şi. îndemânare Ajutor împotriva acestor lupte netrupeşti ni s-a dat rugăciunea curată, din care pricină s-a rânduit să se facă neîncetat (1 Tesalonicieni 5,17). Rugăciunea ajutată de harul lui Dumnezeu întăreşte mintea pentru luptă, ca una ce poate să lupte fără trup.

   În afară de aceasta, diavolii pot transmite energie păcătoasă omului (de desfrânare, mânie, beţie, mândrie…). Dar îşi pot reface vigoarea pe seama energiei păcătoase a omului, energie eliminată de om în procesul desfătării vicioase. Sfântul Ioan Scărarul spune că diavolii nu se bucură de nimic mai mult, ca de putoarea (energia) desfrânării. Sfântul Ioan Damaschinul spune că îngerii «contemplă pe Dumnezeu, atât cât este posibil lor,aceasta fiind hrana lor».

   Demonii, pentru care contemplarea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt nu este posibilă, pot căpăta energie unii de la alţii, dar şi energie păcătoasă, de la omul păcătos. Pentru aceasta, ei trebuie mai întâi să-l facă pe om asemenea lor, căpătând astfel acces în sufletul lui. Un om pătimas si desfrânat este o sursă de energie păcătoasă importantă pentru duhurile necurate. Diavolii aprind în el patimile, care îi vor devora toate fortele vitale. In acelaşi timp, diavolii se hrănesc cu această energie a păcatelor.

 

   In afară de aceasta, duhul necurat care stăpâneşte pe un om păcătos îi foloseşte trupul ca pe un instrument, pentru o mai mare realizare a patimii lui. Exemple vii sunt artiştii de filme desfrânate, pornografice, cântăreţii de muzică desfrânată si satanică, conducătorii şi oamenii de cultură atei şi eretici..

 

   Iată, deci, încă o pricină pentru care diavolii se lipesc de omul păcătos din toate

părţile. De remarcat este şi faptul că diavolii pot înzestra pe oamenii păcătosi cu

energie păcătoasă demonică deosebită, care le dă posibilitatea oamenilor supus vointei diavolesti să trudească necontenit pe tărâmul înmultirii păcatelor în lume. In virtutea esentei lor distructive, demonii, lipsiti de capacitatea de a crea, îsi nimicesc în cele din urmă propriii lor discipoli.

 

  Darul Duhului Sfânt curăteste si sfinteste atât trupul, cât si sufletul omului, iar energia păcătoasă a diavolilor este distructivă si pentru trup si pentru suflet.

 

 

1.7. De ce majoritatea oamenilor nu văd si nu simt pe diavoli?

 

   In Rai, Adam si Eva se aflau în comuniune harică cu Dumnezeu si cu îngerii luminii pe care îi vedeau si cu care comunicau. Căderea în păcat a

strămosilor nostri, zămislirea în fărădelegi si nasterea în păcat ne-a

făcut incapabili să-i vedem pe îngeri. Lumea nevăzută a duhurilor s-a deschis însă

celor curati cu inima (Mt. 5,8). Pe acestia demonii nu-i mai pot amăgi.

 

  Pentru ca oamenii să-i vadă pe demoni, ei trebuie să se sfintească si să

atingă treapta desăvârsirii crestine. Cu îngăduinta lui Dumnezeu au văzut îngeri si

oameni care au trăit o viată păcătoasă Un exemplu este falsul prooroc Varlam.

 

  Sfintii Părinti spun că pentru un om nepregătit este foarte primejdios si

păgubitor să vadă pe demoni. Sfântul Ioan Gură de Aur admite: “Câti demoni umblă în văzduh? Dacă Dumnezeu ar îngădui să ne arate chipul lor hidos si

respingător, ne-am iesi din minti”.

  

 Trupul nostru material este ca un paravan salvator, păzindu-ne de vederea înfricosătoare a demonilor, care ne-ar duce la soc psihic si tulburare

a mintii. Prezicătorii, vrăjitorii si magii, intrând în mod constient în legătură cu

demonii, văd aceste duhuri necurate. Practicarea sistemului antihristic yoga si a altor religii de orientare decăzută si demonică te ajută să ai vedenii de la duhurile necurate, care din nefericire sunt crezute că ar fi vedenii dumnezeiesti. In legătură cu visele, Sfintii Părinti ai Bisericii Ortodoxe ne-au dat “regula de aur” pentru interpretarea viselor: “să nu crezi în vise si în vedenii”.

 

 Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului, întrebat fiind de ce multi oameni nu simt prezenta demonilor, a răspuns: “Pentru a simti asupra ta atingerea

duhului întunericului, trebuie să fii tu însuti luminos, iar păcatul înseamnă întuneric”. Pe o haină albă, curată, se vede orice

pată, iar pe o haină murdară, neagră, nu se văd nici petele cele mai mari.

Intr-un suflet curat, luminos si neprihănit, un singur gând trimis de diavol produce supărare, greutate si durere sufletească. Iar pentru un suflet păcătos, întunecat si plin de pofte,gândurile diavolesti sunt imperceptibile sau sunt acceptate cu mare poftă si plăcere. Insusi duhurile necurate caută prin toate chipurile să se facă cât mai putin perceptibile. Pentru că dacă ar fi usor de văzut, cei mai multi oameni ar fugi de diavoli. Deci, iată că demonii, dominând tiranic asupra păcătosilor, caută totodată să-i convingă cu iluzia că ar actiona ei însisi si că ar fi absolut liberi în toate.

 

 

1.8. Lupta crestinilor cu diavolii

 

   Comuniunea harică (unirea mistică) cu Mântuitorul Iisus Hristos izbăveste pe cei

credinciosi de robia diavolilor, numai în cazul în care credinta lor este desăvârsită. Dar pentru că nu toată lumea atinge desăvârsirea, puterea diavolului în lume

continuă să-i domine pe cei nedesăvârsiti, pe măsura patimilor lor. La

fel se întâmplă si cu cei necredinciosi. Deci numai cei credinciosi se pot izbăvi de

diavoli, prin puterea lui Hristos, pe care o primesc prin Sfintele Taine, prin rugăciune si prin celelalte fapte bune crestine. Cei care se răstignesc în Hristos, cu patimile si păcatele lor, au putere de a birui pe diavoli. Pentru că numai prin intermediul păcatelor si al slăbiciunilor demonii se lipsesc de sufletul omului. Atâta timp cât omul trăieste în păcate, el este orb si surd fată de Lumina Evangheliei.

 

  Sfântul Grigorie de Nissa spune: “…Când fiinta noastră a căzut în păcat, Dumnezeu n-a lăsat căderea noastră fără Providenta Sa, ci în ajutorul vietii fiecaruia pune un înger, iar pe de altă parte Satana încearcă să facă acelasi lucru, prin mijlocirea unui demon viclean care ar dăuna vietii omenesti”.

 

 Omul însă, aflându-se între înger si demon, prin el însusi îi dă putere mai mare unuia, fată de celălalt, asupra sa. El îsi alege prin liberă vointa sa un învătător

(sfătuitor) din cei doi. Ingerul lui Dumnezeu îi îndreaptă gândurile către faptele virtuoase, iar diavolul îl ispiteste cu plăcerile materiale, din care nu există nici o nădejde de mântuire.

  

  După cum aflăm din scrierile Sfintilor Părinti, omul este acela care, în cele din

urmă, face alegerea între bine si rău. Atunci când crestinul colaborează cu îngerul lui Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt va înfrunta usor pe demoni. Cuviosul Ioan din Carnaf spune că atunci când crestinii rugându-se rezistă cu bărbătie ispitelor, se căiesc pentru păcatele făcute, rabdă cu blândete ispitele, diavolii se chinuiesc si se ard, dar crestinilor nu le este dat să vadă acest lucru, ca să nu se mândrească.

 

  Rugăciunea, care face ca harul Duhului Sfânt să se reverse asupra omului, unindu-l cu Dumnezeu, îi arde pe demoni, iar acestia nesuferind focul haric, fug cu vaiete. Iată de ce, ori de câte ori necuratul duh ne ispiteste, trebuie să îngenunchiem la rugăciune, care ne aduce harul lui Dumnezeu si cu care vom fi de nebiruit. In viata

liturgică este cunoscută puterea rugăciunii si a tămâiei de a lunga duhurile rele. de asemenea, diavolii sunt arsi si alungati de Dumnezeu, care lucrează prin Icoanele

Făcătoare de Minuni si prin Moastele Sfintilor.

 

 

1.9. De ce au nevoie diavolii de jertfe?

 

 

   Un alt fel de hrană (energie) pentru demoni sunt jertfele. Iată ce spune Sfântul Vasile cel Mare:

“Demonii, ca unii ce sunt căzuti pradăvoluptătii si patimilor, se desfătează si se hrănesc cu ofrande. In timp ce jertfele se

ard în foc, sângele lor se transformă prin ardere în vapori si descompunându-se în felul acesta în

particule fine, se prefac într-o stare ce corespunde esentei demonilor. Ei se hranesc cu aceste emanatii,

desigur nu asa ca si cum le-ar mânca sau si-ar umple cu ele pântecele, ci asemenea unor animale (stridii si

alte făpturi de acest fel), care primesc hrana cu întreaga lor fiintă. Din aceasta pricină

demonii devorează cu lăcomie gazele ce se produc în urma arderilor jertfelor si inhalează

fumul aromatelor, ca substante pe care si le-au adaptat pentru hrană. Iată cum se

explică cultul jertfirilor în fata statuilor idolilor, la popoarele păgâne”.

 

  Toti idolii la care se închină păgânii sunt înconjurati de diavoli, care îsi găsesc

plăcerea în jertfele care se fac. Iată de ce toate sectele satanice aduc jertfe de animale si chiar

umane demonilor la care se închină si slujesc. Când se aducea jertfă unui idol (demon), o parte

din ea era destinată demonului. De aceea, cel  care bea din paharul umplut pentru jertfele idolesti,

bea din paharul demonului (1 Cor. 10,21).

 

  Pentru falsele minuni pe care le făceau demonii, oamenii le aduceau jertfe si le ofereau onoruri,

măgulind astfel orgoliul satanei. Astfel de oameni sunt asa de uniti cu demonii, încât atunci când

Dumnezeu săvârsea prin crestini o minune dumnezeiască, acestia îi prigoneau si-i omorau.

 

 

1.10. De ce îngăduie Dumnezeu existenta diavolilor?

 

  Din iconomie dumnezeiască, diavolul n-a fost trimis în Gheena sortită lui, ci a fost

lăsat dezlegat pentru probarea si cercetarea omului si a voii lui libere, pentru ca fără

voia sa să-i facă pe sfinti mai încercati si mai drepti si să le fie pricină de si mai

mare slavă, iar siesi să-si adune osândă si mai îndreptătită, prin

răul pe care îl face si cu ispitele pe care le ridică împotriva oamenilor.

 

  Căpetenie a veacului acestuia si stăpânitor al celor văzute a fost la început omul, fiind

rânduit la aceasta de Dumnezeu. Pentru că nici focul nu putea ceva asupra lui, nici fiarele nu-l

vătămau, nici otrava nu avea efect asupra lui. Dar odată ce a fost amăgit de diavol, a

pierdut harul Duhului Sfânt si stăpân al lumii a devenit diavolul. Din această cauză,

vrăjitorii si fermecătorii devin prin puterea diavolească făcători de minuni

diavolesti. Ei stăpânesc otrăvurile si apa si focul, după cum au arătat vrăjitorii

din Egipt, care s-au împotrivit lui Moise (lesirea 7, 8, 9, 10) si Simeon care s-a luptat împotriva

Sfântului Apostol Petru.

 

   Sfântul Ignatie Brianceaninov spune: “Porunca dată de Dumnezeu în Rai, care interzice omului

să guste din rodul pomului cunoasterii binelui si a răului, nu a fost anulată. Ea îl

încearcă mereu pe om, până astăzi.Mereu este prezent lângă noi diavolul si ne

îndeamnă să gustăm din rodul oprit. El nu încetează să ne ademenească prin

cugetări păcătoase si lumesti dezlăntuindu-ne nemăsurat patimile”.

 

 Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune exact motivele pentru care Dumnezeu îngăduie existenta

diavolului si nu-l împiedică să ne atace cu ispitele sale: “în primul rând ca să cunosti

că te-ai făcut mai puternic decât diavolul, însemnându-te, în numele lui Hristos, cu Crucea

dătătoare de viată; în al doilea rând, pentru trai în smerenie si a nu te preamâri prin

bogătia darurilor si să nu uiti neputinta ta si puterea celui care te ajută; în al treilea

rând pentru că acest duh necurat, văzându-ti răbdarea cu care rezisti ispitelor, să se

convingă că l-ai părăsit cu desăvârstre si te-ai depărtat de el; în al

patrulea rând, pentru a avea o cunostintă clară asupra comorilor ce îti sunt încredintate,

căci diavolui nici nu ar încerca să te atace dacă te-ar vedea pe treapta cea mai de sus a

neprihănirii”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sinaxar 8 Noiembrie

 

În această lună, în ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail şi Gavriil (şi Rafail), şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup.

 

La adunarea celor 9 cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii.

Mihail, preaîncuviinţatul mai-marele peste cetele puterilor celor fără de trup, şi în Legea Veche şi în cea Nouă a arătat ce este harul Evangheliei, şi arată multe faceri de bine neamului omenesc. Că de vreme ce pizmaşul şi luptătorul mântuirii noastre, înălţându-se s-a mândrit împotriva Ziditorului său şi a zis: “Pune-voi scaunul meu deasupra norilor” şi lăudându-se că “voi fi asemenea cu Cel înalt”, a căzut din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul (“Văzut-am, zice, pe satana, ca fulgerul din cer căzând”). Asemenea cu el şi ceata ce era sub el, înălţându-se, a căzut. Acest de-a-pururea lăudat, păzind ca o slugă credincioasă credinţa către Stăpânul şi arătând multă nevoinţă spre neamul nostru, a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu ca să fie mai mare peste cetele înţelegătoare. Că văzând că a căzut vicleanul, a strâns cetele îngereşti şi a zis: “Să luăm aminte: Lăudat-au cu glas pe Domnul tuturor”, ca şi cum ar fi zis: Să luăm aminte noi cei ce suntem zidiţi ce au pătimit cei ce erau cu noi, care până acum au fost lumină, şi acum s-au făcut întuneric.

Pentru aceasta o adunare ca aceasta s-a numit Soborul îngerilor, adică luarea aminte şi înţelegere şi unire. Acesta dar, marele folositor şi de bine-făcător mântuirii noastre, înmulţind şi întinzând spre mulţi multe faceri de bine mântuirii, s-a arătat la mulţi văzându-se. Că s-a arătat lui Avraam şi lui Lot la pustiirea şi pierderea Sodomei. Arătatu-s-a lui Iacov când fugea de fratele său. Mers-a înaintea taberei fiilor lui Israel, când se izbăveau şi au scăpat de robia şi de chinul egiptenilor. Arătatu-s-a lui Valaam, când mergea să blesteme pe Israel. Şi către Iosua al lui Navi a zis, când l-a întrebat: “Eu, Arhistrategul puterilor Domnului, acum am venit”. Acesta a cufundat de tot şi râurile ce se revărsaseră de păgâni asupra aghesmei şi a locaşului de închinare. Se află şi altele multe ce se spun despre el în Sfânta Scriptură. Pentru aceasta şi noi, având pe acesta ajutor şi păzitor vieţii noastre, prăznuim astăzi preacinstitul lui praznic. Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail, prăznuim astăzi şi pe prea frumosul şi prea veselitorul Arhanghel Gavriil. Pentru că şi acesta multe faceri de bine a făcut neamului omenesc, atât în Legea Veche, cât şi în cea Nouă. Căci în proorocia lui Daniil se pomeneşte însuşi numele lui, când tâlcuieşte Daniil visul ce a văzut pentru împăraţii mezilor şi ai perşilor şi ai elinilor: “Gavriile, zice, fă-l pe acela (adică pe Daniil) să înţeleagă vedenia” (Daniil. 8, 16). Şi iarăşi acelaşi Gavriil a arătat aceluiaşi Daniil că după şaptezeci de săptămâni de ani, adică după patru sute nouăzeci şi şapte de ani, are să vină Hristos. “Şi iată, zice Gavriil, bărbatul pe care l-am fost văzut la începutul vedeniei zburând, s-a atins de mine ca în ceasul jertfei de seară. Şi m-a făcut să înţeleg şi celelalte” (Daniil 9, 21). Acesta este cel care a binevestit femeii lui Manoe că are să nască pe Samson. Acesta este cel care a binevestit lui Ioachim şi Annei că au să nască pe Doamna şi Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea.

Iar în Legea Nouă, acesta a binevestit lui Zaharia, stând de-a dreapta altarului tămâierii, că va naşte pe marele Ioan înaintemergătorul. Acesta a hrănit şi pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani înăuntru în Sfintele Sfintelor cu hrană cerească. Acesta însuşi, şi cine se îndoieşte? a binevestit Născătoarei de Dumnezeu că va naşte de la Duhul Sfânt pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta s-a arătat lui Iosif în vis, precum zic mulţi, şi i-a zis să nu se teamă, ci să ia pe Mariam, femeia sa, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Acesta s-a arătat şi pastorilor şi le-a binevestit, că S-a născut Hristos Mântuitorul lumii. Acesta şi în vis a zis lui Iosif să ia pruncul şi pe Mama lui şi să fugă în Egipt. Şi iarăşi acesta însuşi i-a zis să se întoarcă în pământul lui Israel. Mulţi însă din sfinţiţii învăţători şi din scriitorii de cântări socotesc că dumnezeiescul Gavriil a fost şi îngerul cel îmbrăcat în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului lui Iisus, Dătătorului de viaţă, şi a şezut deasupra ei. Şi el a fost cel care a binevestit mironosiţelor învierea Domnului. Şi ca să spunem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la iconomia tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din început până în sfârşit.

Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos îl prăznuieşte pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, şi cheamă harul şi ajutorul lui, rugându-i ca prin ajutorul şi rugăciunile lor, şi în veacul de acum să aflăm scăpare de rele, şi în cel ce va să fie să ne învrednicim de bucuria cerească şi de împărăţie. Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail si Gavriil si al tuturor cerestilor, fara de trupuri, Puteri

 

 

 

 

Astazi Biserica ne cheama sa cinstim pe Sfintii Ingeri si lucrarea lor in viata noastra si in lume. Este sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in jurul carora Biserica aduna si serbeaza toata obstea, tot “soborul” Sfintilor Ingeri laolalta. Ca sarbatoare a ingerilor, ziua de 8 noiembrie a inceput a se serba in Biserica de prin veacul al cincilea si ea s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin.

Despre ingeri, Biserica invata ca ei sunt “duhuri slujitoare” (Evrei, 1, 14), adica fiinte fara de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu si totodata prieteni si ocrotitori ai nostri, pusi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagan, la patria nostra cereasca, la “Cerul nou si pamantul nou” ce vor sa fie. Asadar, daca ingerii se arata sub forme vazute, nu-i asta firea lor cea adevarata, forma vazuta este un chip de imprumut, ei sunt “lumea nevazuta”, “cerul”.

Dupa descoperirile Sfintei Scripturi si dupa marturisirile Sfintilor, ingerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamareasc si-I implinesc voia Lui in conducerea lumilor imparatiilor, a popoarele, a oamenilor. Ca slujitori, ingerii sunt uneori implinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt. Dar, in mod statornic, ingerii slujesc la apararea si calauzirea oamenilor. Ei duc rugaciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepti: pe Lot, de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri in cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mantuirii: Nasterea Domnului, suferinta din Ghetsimani, Invierea Domnului, a doua Lui venire. Ingerii pazitori sfatuiesc de bine pe oameni prin glasul constiintei: tot ce este in noi bun, curat, luminat, orice gand frumos, orice miscare buna a inimii, rugaciunea, pocainta, faptele bune, toate acestea se nasc in noi si se infaptuiesc din indemnul ingerului pazitor.

La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind de frumuseti, de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stapanul Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii, cu voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea. Incercarea aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii. Si, in aceasta incercare, o parte din ingeri, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos si cel mai inzestrat dintre ei, s-a razvratit impotriva Ziditorului sau, zicand: “Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt“. Si ametit de mandrie, n-a vrut sa mai asculte de Dumnezeu.

Despre caderea lui Lucifer si a ingerilor lui, Scriptura ne vorbeste asa: “Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce insela pe toata lumea, pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el” (Apoc., 12, 7-9). Si asa a cazut Lucifer din cinstea de arhangel, precum graieste Domnul: “Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer” (Luca, 10, 18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul, inaltandu-se, au cazut si demonii, luptatori impotriva mantuirii noastre s-au facut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi laudatul, pazind ca o sluga credincioasa, “credinta catre Stapanul sau, s-a aratat adevarata capetenie peste cetele celor fara de trupuri“. Ca, vazand cum a cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: “Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu?” Mi-ca-El? Ca, numele de Mihail asta inseamneaza: “Cine este ca Dumnezeu“.

Si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor credinciosi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhangelul a fost randuit de Atotputernicul Dumnezeu capetenie a ingerilor buni si mare folositor si de bine facator al mantuirii noastre si, luand chip vazut, s-a aratat multora, atat in Legea veche cat si in Legea noua.

Impreuna cu Sfantul Arhanghel Mihail serbam astazi si pe preafrumosul si inveselitorul Arhanghel Gavriil, ca si acesta, luand chip vazut, multe faceri de bine a daruit neamului omenesc, aratate in amandoua Testamentele.

Asa, in proorocia lui Daniil, Gavriil este numele ingerului talmacitor al vedeniei (Dan., 8, 16). Asemenea, Gavriil arata lui Daniil intelesul celor saptezeci de saptamani de ani pana la venirea lui Mesia Hristos (Dan., 9, 21-27). Dupa traditie, tot el, Gavriil, vesteste lui Ioachim si Ana ca din ei va sa se nasca Doamna, Stapana noastra, Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. In Legea noua, Gavriil descopera preotului Zaharia, nasterea lui Ioan, Botezatorul Domnului (Luca, 1, 19). Tot Gavriil anunta Fecioarei din Nazaret nasterea de la Duhul Sfant a Domnului Hristos, Mantuitorul lumii (Luca 1, 28). Unii zic ca tot Arhangelul Gavriil a fost ingerul in vesmant alb, care, pogorandu-se din cer, a rasturnat piatra de pe usa mormantului si a sezut deasupra ei, la ceasul Invierii Domnului. Si el a fost acela care, cel dintai, a dat Mironositelor vestea Invierii. Si, ca sa zicem mai cuprinzator, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toata iconomia Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, din inceput si pana la sfarsit. Pentru aceasta si Biserica lui Hristos a hotarat sa-l praznuiasca pe el, impreuna cu Arhanghelul Mihail, si sa cheme darul si ajutorul amandurora, rugandu-i ca, prin mijlocirea si rugaciunile lor, in veacul de acum, sa aflam izbavire de rele, iar in cel ce va sa fie, sa ne invrednicim bucuriei si imparatiei ceresti. Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre Ingeri (6)

Rugăciune pentru vindecarea relaţiei dintre părinte şi copil

Doamne Dumnezeule, Te rog să ne ajuţi, pe copilul meu şi pe mine, să avem o relaţie armonioasă. Te rog să ne ajuţi să vindecăm orice temeri care ne împiedică pe copilul meu şi pe mine să ne manifestăm dragostea unul faţă de celelălt. Te rog, ajută-l pe copilul meu să se concentreze şi să fie fericit. Te rog, ajută-l pe copilul meu să mă accepte pe mine şi felul meu de a fi. Îţi cer ţie şi îngerilor Tăi să-l ajutaţi pe copilul meu să se elibereze de orice neiertare şi de orice resentiment. Te rugăm, ajută-ne să avem o relaţie apropiată şi plină de iubire. Amin.

Rugăciune pentru vindecarea unei relaţii de iubire existente

 

Doamne Dumnezeule,

Te rog pe Tine şi pe îngerii Tăi să mă ajutaţi să-mi vindec iubirea. Doresc să mă eliberez de orice neiertare faţă de mine şi faţă de persoana iubită şi-i rog pe îngeri să mă cureţe de orice mânie sau resentiment chiar acum. Vă rog să-l ajutaţi pe iubitul/a meu/a şi pe mine să ne vedem unul pe altul cu ochii iubirii. Vă rog să faceţi astfel încât toate efectele greşelilor noastre trecute, prezente şi viitoare să fie anulate. Vă rog să faceţi astfel încât să putem avea armonie, farmec, prietenie, respect, onestitate şi să fim marea iubire unul pentru celălalt. Vă rog să ne reînnoiţi dragostea. Multumesc.

Rugăciune pentru vindecarea relaţiilor de familie

Doamne Dumnezeule,

Ştiu că celălalt membru al familiei mele şi eu avem amândoi îngeri păzitori. Îi rog pe aceşti îngeri păzitori să ne ajute să ne vindecăm problemele şi neînţelegerile. Vă rog, ajutaţi-ne să ne eliberăm de orice mânie sau neiertare. Fie ca toate efectele greşelilor noastre să se risipească şi să fie uitate de oricare dintre cei implicaţi. Te rog, ajută-mă să las deoparte orice judecată faţă de mine sau faţă de alţii. Te rugăm ca îngerii noştri păzitori să ne dea cât se poate de limpede îndrumările Tale, ştiind că voia Ta pentru noi e pace. Mulţumesc.

Rugăciune pentru un membru al familiei

Doamne Dumnezeule,

Te rog să-l ajuţi pe acest membru al familiei mele să aibă un sentiment de pace şi fericire chiar acum. Te rog să-i mai trimiţi şi alţi îngeri să-l însufleţească. Te rog, înconjoară întreaga noastră familie cu încă o dovadă a iubirii Tale divine. Ajută-ne să ne eliberăm şi să avem credinţă şi încredere. Te rog, dă-ne un semn al iubirii Tale pentru ca astfel să ne eliberăm de temerile noastre. Mulţumesc pentru toată dragostea Ta vindecătoare.

Rugăciune pentru sănătate şi vindecare

Doamne Dumnezeule,

Ştiu că Tu m-ai creat în perfecţiune după chipul şi asemănarea Ta. Vă rog, pe Tine, pe Sfântul Duh şi pe Arhanghelul Rafael, să mă ajutaţi să cunosc şi să trăiesc această stare de sănătate în trupul meu material. Doresc să elimin orice gânduri şi comportament care au creat iluzia de boală şi durere. Ştiu că tu eşti omniprezent, deci Tu exişti în fiecare celulă a trupului meu. Te rog, ajută-mă să simt iubirea Ta în trupul meu material, ca să ca să pot şti că mă legeni chiar acum în sfintele tale braţe. Amin.

Rugăciune pentru vindecarea efectelor unei agresiuni psihice

(pentru noi sau altă persoană)

Arhanghele Rafael, te rog pătrunde în trupul (meu sau numele persoanei) şi vindecă orice dezechilibru sau impurităţi ce ar putea proveni din gânduri de furie sau teamă. Arhanghele Mihail, te rog înlătură pe oricine din lumea spiritelor sau lumea materială care nu acţionează pentru binele suprem al lui (numele persoanei pe care doreşti să o purifici) . Îngeri păzitori ai persoanei sau persoanelor care l-au atacat psihic pe ( numele persoanei pe care doreşti să o purifici) vă cer să ajutaţi să readuceţi armonia şi pacea în această situaţie şi să înlocuiţi toată suferinţa cu pace. Cer ca toate efectele greşelilor care au fost făcute în toate timpurile să fie anulate de către şi pentru toţi cei implicaţi. Vă mulţumesc. Amin.

Rugăciune către Arhanghelul Mihail

Arhanghele Mihail, te rog să vii alaturi de (numele persoanei) şi să trăieşti împreună cu el. Te rog să-i stai alături şi să îi dai lui (numele persoanei) mai mult curaj, credinţă şi protecţie. Te rog să-l îndrumi foarte limpede şi în toate situaţiile pe (numele persoanei), astfel încât gândurile lui să fie aliniate la iubirea Divină. Îţi mulţumesc. Amin.

Rugăciune pentru vindecarea unei neînţelegeri

Dragi îngeri păzitori ai lui (numele) am inima grea de suferinţă, supărare şi vinovăţie. Vreau să fiu sigur că mă port bine cu ei şi mă rog la voi pentru ajutor şi îndrumare. Vă rog să vorbiţi cu (numele) şi să-l/s-o ajutaţi pe (numele) să mă înţeleagă mai bine. Vă rog să ne ajutaţi să trecem peste mândria şi orgoliile noastre şi să ne expimăm adevărata iubire reciprocă. Vă cer ajutorul pentru a aduce pace în acestă situaţie. Vă mulţumesc. Amin.

Rugăciune pentru vindecarea de dependenţă

Arhanghele Uriel, te rog să intri în gândurile şi emoţiile copiilor mei şi să-i ajuţi să-şi piardă teama de iubire. Aş vrea ca toate urmările greşelilor făcute în relaţii anterioare să fie desfăcute în toate privinţele posibile. Te rog să-i ajuţi pe copiii mei să se dezbare de toată furia sau încrâncenarea pe care o păstrează în inimă. Acum îmi imaginez un glob enorm de lumină strălucitoare, care îi umple pe copiii mei. Ştiu că acum copiii mei sunt plini de lumina şi iubirea lui Dumnezeu şi că în ei nu mai există nici un gol. Copiii mei sunt împliniţi, mulţumiţi cu bogăţiile interioare ale iubirii. Îţi mulţumesc. Amin.

Rugăciune pentru vindecarea de hiperactivitate

Arhanghele Uriel, tu ai puterea de a linişti mările şi de a reda stabilitatea pământului, ştiu că ai puterea de a-i calma şi linişti şi pe copiii mei. Te rog să-i ajuţi să se simtă liniştiţi în sinea lor şi să se manifeste paşnic în afară. Te rog să aduci pacea lui Dumnezeu în inima copiilor mei. Te rog să mă ajuţi să am răbdare şi înţelegere faţă de copiii mei şi faţă de mine. Amin.

Rugăciune pentru a deveni mai organizat

Îi chem acum pe îngerii organizării. Vă rog să-mi ajutaţi copiii să poată să se concentreze mai bine. Vă cer îndrumarea pentru a reduce haosul şi dezordinea din vieţile noastre. Vă rog să-mi sfătuiţi copiii asupra importanţei de a fi conştienţi şi organizaţi şi vă rog să-i ajutaţi să-şi creeze un sistem de organizare pe măsura personalităţii lor. Vă rog să-mi daţi îndrumări clare despre cum îmi pot ajuta copiii să devină şi să rămână concentraţi şi organizaţi. Ajutaţi-mi copiii să-şi ducă lucrările la bun sfârşit şi să le predea la timp. Vă mulţumesc. Amin.

Rugăciune pentru Pacea şi Fericirea familiei

Arhanghele Uriel, sunt îngrijorat pentru că familia mea pare nefericită. Poţi, te rog, să ne vii în ajutor, de îndată? Întrucât acestă situaţie ne afectează pe toţi cei din casă, te rog să intri în inima fiecăruia dintre noi şi să îndepărtezi resturile de teamă. Te rog elimină greşelile noastre de gândire şi elimină efectele acelor greşeli. Ajută-ne să ne eliberăm de încrâncenare şi să renunţăm la învinovăţiri şi resentimente. Cer intervenţia îngerilor păzitori ai fiecărei persoane din această casă, ca să aducă pace şi iubire în căminul nostru. Îţi mulţumesc. Amin.

Rugaciune pentru atragerea de noi prieteni

Doamne Dumnezeule,

Ma vad acum înconjurat de prieteni iubitori cu care am multe lucruri in comun. Pot sa simt prezenţa unor noi prietenii cu suflete care au acelaşi tipar mintal, şi Te rog sa-i ajuţi sa manifeste aceasta perspectiva. Calauzeşte-ma, Te rog, sa întâlnesc oameni noi, care sa fie desavârşiţi, de înalta spiritualitate, cu conştiinţa sanatoasa şi veseli. Te rog, ajuta-ma sa ştiu ca merit dragostea şi atenţia acestor noi prieteni. Mulţumesc foarte mult.

Rugaciune pentru conceperea unui copil

Doamne Dumnezeule, avem atâta dragoste de daruit, iar sotia mea si eu dorim sa împartaşim dragostea noastra unui copil. Te rugam pe Tine şi pe îngerii Tai sa ne ajutaţi sa concepem un copil. Va rugam trimiteţi unul dintre cele mai stralucitoare şi mai fericite suflete în viaţa noastra şi lasaţi-l sa devina copilaşul nostru. Mulţumim.

Rugăciune pentru a primi mai multă energie

 

Arhanghele Mihail, vă rog pe tine şi pe îngerii care te ajută să veniţi acum la mine. Vă rog să tăiaţi şi să înlăturaţi tot ceea ce îmi secătuieşte energia. Ajutaţi-mă să-mi refac energia până la nivelul ei firesc de vitalitate. Mulţumesc.

Despre Ingeri (6)

Cum intrăm în contact cu îngerul păzitor

 

Îngerul nostru păzitor petrece mult timp cu noi. Cel mai adesea, nu putem să-l vedem şi chiar avem dificultăţi în a-i percepe prezenţa. Dar credinţa în prezenţa sa alături de noi ne conferă deja o stare de siguranţă. Altfel spus, nu suntem niciodată singuri, chiar în momentele cele mai dificile. Cu noi se află tot timpul cel care ne iubeşte profund şi necondiţionat, chiar dacă noi considerăm că nu merităm (conform standardelor umane) şi suntem perfect conştienţi de greşelile noastre. Îngerul păzitor este totdeauna cu noi, gata să ne ierte, să ne încurajeze, să ne ajute să ne transformăm.

Dar cum să facem să intrăm în contact cu el? Cum să ne exprimăm dorinţele şi cum să-i ascultăm sfaturile preţioase? Dacă fiinţele umane şi îngerii trăiesc în două realităţi diferite, cum este posibil să stabilim un dialog?

Există mai multe modalităţi de a comunica cu îngerii şi oricare dintre ele poate fi eficientă; important este ca cererile să le fie adresate cu dragoste şi cu inima încrezătoare. Contactul cu îngerii poate avea loc chiar şi în timpul somnului, deci într-un mod total inconştient. Unii oameni preferă să mediteze, alţii să comunice în scris sau prin intermediul viselor. Depinde de structura proprie şi de disponibilităţile fiecăruia. Nu e nevoie să foloseşti tehnici speciale, important e să fii cât mai relaxat şi deschis pentru a-i primi în inima ta. Poţi chema un înger în gând: “Înger drag, am nevoie de ajutorul tău” şi el răspunde întotdeauna. Dacă eşti deschis spre vibraţia lui, îi vei simţi prezenţa.

A recurge la ajutorul îngerilor presupune un mod de viaţă “natural”; să nu ne gândim că ar fi necesar să ducem o viaţă plină de misticism. Atunci când căutăm comuniunea cu îngerii nu facem altceva decât să acceptăm să ne rezervăm un spatiu de meditaţie şi linişte, îndepărtându-ne astfel de vacarmul vieţii cotidiene pentru a ne consacra regăsirii păcii interioare. Dar toate acestea nu se obţin într-o zi: prin paşi mici putem parcurge un drum lung, iar atunci când suntem dispuşi să privim înapoi, vom constata că viaţa noastră într-adevăr s-a schimbat.

A comunica cu îngerul păzitor înseamnă să stabileşti un dialog, să asculţi un sfat, să găseşti răspunsuri sau să fii inspirat. Nimic rău nu poate să apară prin acest demers; atunci când o cerere sau o problemă sunt prezentate îngerului, ele vor deveni obiectul atenţiei sale iubitoare. Îngerii sunt întotdeauna gata să ne primească rugăciunile, cu condiţia ca ele să nu fie dictate de intenţii egoiste sau din interes. Ei sunt în măsură să recunoască adevăratele noastre intenţii şi să prevadă consecinţele unei situaţii; nu acordă niciodată ajutorul pentru o acţiune care ar putea fi în contradicţie cu binele celorlalţi. Prin urmare, atunci când dorim să-l apelăm pe îngerul păzitor pentru a ne rezolva o probemă, este important să ne lăsăm la o parte egoismul şi să adresăm un gând de iubire şi de înţelegere faţă de toţi cei care trăiesc o situaţie similară cu a noastră. Rugăciunea noastră îmbracă astfel o semnificaţie mai amplă şi, cuprinzând mai multe persoane, ne ajută să nu rămânem izolaţi în preocupările noastre, oricât ar fi ele de mari sau mici.

A intra în comuniune cu îngerii este mai uşor decât pare. Acordaţi-vă puţin timp, chiar şi numai un sfert de oră, şi faceţi în aşa fel încât nimeni să nu vă deranjeze. Închideţi ochii şi respiraţi profund. Urmaţi timp de câteva minute ritmul propriei respiraţii şi încercaţi să vizualizaţi un mare spaţiu albastru. Apoi rostiţi o mică rugăciune, cum ar fi “Înger, îngeraşul meu”, după care îl rugaţi să vă ajute în problema pe care o aveţi. Formulaţi-vă clar solicitarea şi apoi declaraţi-vă gata să primiţi cu încredere răspunsul care vă va parveni. Pregătiţi-vă să acceptaţi cu detaşare sfaturile, căci, pe moment, s-ar putea ca acestea să vă bulverseze. Amintiţi-vă că îngerul păzitor se adresează direct sufletului şi spiritului vostru. Concentraţi-vă şi căutaţi să percepeţi vocea sa în voi înşivă. Dacă vă temeţi să nu pierdeţi elemente importante ale răspunsului, puteţi să vă pregătiţi un creion şi o foaie de hârtie pe care să vă puteţi nota tot ceea ce primiţi. Când conversaţia a luat sfârşit, mulţumiţi-i îngerului păzitor pentru intervenţia sa: “Îţi mulţumesc, drag înger, pentru sfaturile tale înţelepte şi pentru intervenţia ta”. Mai rămâneţi câteva minute cu ochii închişi, căutând să înţelegeţi sensul profund a ceea ce aţi perceput. Este bine să vă mai acordaţi puţin timp şi să analizaţi calm răspunsul primit. Amintiţi-vă că deciziile depind doar de voi înşivă. Îngerul ne inspiră o soluţie, ne sugerează un drum de urmat, ne dojeneşte pentru greşelile noastre, dar nu intervine niciodată peste voinţa noastră.

Este posibil ca primul contact cu îngerul păzitor să nu se stabilească prea uşor, dar treptat, momentele de comunicare vor deveni aproape naturale. De asemenea, veţi constata că vă simţiţi mai puternici, mai armonioşi şi senini, şi veţi observa că chiar şi relaţiile cu ceilalţi au tendinţa să se schimbe, ca şi modul vostru de a privi evenimentele vieţii şi lumea care vă înconjoară.

Ţinerea unui jurnal intim poate fi utilă pentru a obiectiva mai bine progresele realizate pe parcursul vieţii. Reluând conţinutului său şi reflectând la evenimentele trecute, vom acorda mai multă importanţă unor fapte aparent nesemnificative, dar care, printr-o analiză ulterioară, pot revela transformări de care nu eram cu adevărat conştienţi. Este suficient să luaţi un caiet sau o agendă şi să notaţi tot ceea ce vi se pare semnificativ, ca într-un rezumat, o sinteză a informaţiilor, inspiraţiilor şi răspunsurilor pe care le veţi obţine atunci când intraţi în contact cu îngerii. Nu uitaţi să puneţi data pe fiecare adnotare pentru a avea un punct de reper.

Spiritualitatea ortodoxa si revolutia tehnologica

                        Spiritualitatea ortodoxa si revolutia tehnologica

 Introducere

In epoca actuala se vorbeste adeseori despre “revolutia tehnologica”, amintindu-se insa din perspective opuse, unii aparand-o, iar altii anatematizand-o fara nici vreo remuscare sau fara a analiza toate datele. Astfel reiese o intrebare destul de spinoasa… Exista oare in spatiul teologiei ortodoxe(in care se integreaza si “mica oaza de latinitate”-Romania) o diferenta esentiala intre problema de mai sus a tehnologiei si cea a realitatii contemporane?

Am putea, desigur, sa vorbim cu referire la secolul trecut despre o revolutie industriala, cu toate consecintele ei sociale, politice, morale, religioase etc. Dar atunci cand  avem taria de a marturisi de o noua epoca in istoria umanitatii, despre a treia “revolutie tehnologica”, oare nu se exagereaza cumva dimensiunea schimbarii indiscutabile survenite in conditiile vietii noastre?

Dar,cu tot respectulacordat acestei tari si valorilor sale,nu ar fi poate mai realist ca, in loc sa amintesc despre “revolutie”, sa recunoastem un proces care a inceput cu mult inaintea revolutiei industriale, avand drept limita maximul evolutiei si consecintelor lui.

Cu toate acestea,fapt demonstrat (dar negat doar de cei ce nu vor sa admita sau sa inteleaga),  elementul fundamental nou in asa-zisa tehnologie contemporana este o rasturnare a lucrurilor. In vreme ce in trecut  omul se straduia sa amelioreze prin stiinta stapanirea lui asupra naturii, acum el are “tupeul” si “stiinta” de patrunde in legile cele mai intime ale naturii, cu rezultate probabil utile, dar si cu posibilitati infricosatoare si nelimitate de a interveni in chiar aceste legi.

 Dar,de ce oare s-a ajuns aici si unde ar avea ca punct terminus aceasta rasturnare? La extinderea posibilitatilor sau la limitarea voluntara, astfel incat sa se pastreze suprematia, maiestatea si salvgardarea naturii insasi?Desigur din acest punct de vedere ar (cam) trebui ca omul contemporan sa aiba respect fata de natura,de mediu si mai mult decat atat sa aiba si grija ca sa o ocroteasca…  De aceea, problema nu este in esenta relatia omului cu natura, ci mai degraba inteligenta sa in fata alegerilor infinite, pentru a nu fi victima operelor mainilor sale. Pentru ce toate acestea?

Ne amintim pe buna dreptate cuvintele  dreptului  Iov din Vechiul Testament: “Aspru fata de copiii lui ca si cum n-ar fi ai lui, se osteneste fara teama” (Iov 39, 16). Cu alte cuvinte,am impresia ca epoca actuala actioneaza cu duritate si indiferenta fata de copiii ei ca si cum n-ar fi ai ei. Si lipsa ei de discernamant si de teama anuleaza orice efort si osteneala iar, in cele din urma, ea alearga in gol.

In sfarsit, scopul nu este de a sublinia schimbarile revolutionare, ci de a…amninti si a sugera contemporanilor scopul real al tehnologiei si de a propune criteriile teologice si morale ortodoxe.Astfel spus sa vedem acum cand anume incepe tehnologia.

I. Antropologie si tehnologie

 Adam in Rai era “gol prin simplitatea si viata sa lipsita de mestesug”, neducand lipsa de nimic si fara vreun “mestesug”. Vocatia sa, preocuparea sa esentiala, era contemplatia, vederea lui Dumnezeu, cautata si gasita in supravegherea pomului cunostintei. De aceea, pe om l-a facut “cultivator al unor plante nemuritoare”, astfel incat prin cultivarea din Eden sa se ocupe necontenit de Dumnezeu. Tehnologia a aparut, asadar, dupa cadere.

Fiul intai-nascut al lui Adam ( Fc 4, 1-26), Cain, a fost agricultor, iar Abel pastor; amandoi legati de natura. Al treilea fiu, Enoh, a devenit arhitect si constructor de cetati. Dintre ceilalti descendenti, Iabal a devenit intemeietor al vietii nomade. Iar fratele lui, Iubal, a devenit inventatorul instrumentelor muzicale cu corzi, al psaltirii si chitarei. Iar Tubal a fost forjor, producand bronz si fier.

In fine, Enoh, fiul evlaviosului Set, credincios Numelui lui Dumnezeu, a convocat prima adunare publica, devenind intemeietor al cultului lui Dumnezeu, astfel incat toti acesti descendenti tehnologi ai lui Adam sa gaseasca un loc si un mod de a contempla pe Dumnezeu si sa lucreze oriunde ar fi, pana cand vor stapani pamantul.

Astfel, aparitia progresiva a tehnologiei, de la agricultura si pana la industrie, ii da omului, cu binecuvantarea lui Dumnezeu si prin “munca ostenitoare” (Fc 3,17), posibilitatea de a-si mentine, in ciuda caderii universale, pozitia dominanta asupra naturii. Tehnologia este un efect al rationalitatii omului si o suplinire a neputintei sale naturale in fata animalelor care au suficienta putere ca sa supravietuiasca in fata elementelor naturii, a necesitatilor vietii etc.

Aici am putea spune ca pentru cei vechi si pentru Scriptura nu exista o diferentiere intre arta si tehnologie, care, daca ar raspunde nevoii firii noastre, n-ar trebui sa fie straina si vrajmasa “frumosului”. Arta provine din mestesug, ca una care e inca si mai necesara, iar tehnica a evoluat nu servind preocuparile de mai sus ale omului, ci avand drept scop productivitatea si castigul.

Prin urmare, potrivit evolutiei ei, si pentru ca omul sa traiasca ca stapan, e necesar ca tehnologia in general sa ramana cu discernamant in cadre rationale, nefiind scop final in sine, ci o intentie, un mod si o patrundere treptata a legilor si elementelor celor mai intime, nu numai ale pamantului, ci si ale celor mai presus de pamant.

Fiindca, potrivit Sfantului Grigorie al Nyssei, omul are “pozitia verticala, si de aceea tinde spre cer si priveste in sus. La inceput aceste lucruri semnalau demnitatea sa imparateasca”.

II. Controlul tehnologiei

Automatizarea perioadei industriale si mai cu seama informatica perioadei “postindustriale”, precum si criza ecologica ne pun o intrebare: la ce anume serveste tehnologia contemporana, care e un idol rapace, inaintea caruia ne inchinam, un mecanism incontrolabil pentru noi; de ce anume intreaga noastra societate sa fie organizata tehnologic? Numai pentru a hrani mecanismele? De exemplu, un distins ierarh din Rusia (Filaret, mitropolitul Minskului) a relevat faptul ca produsele unor gigantice mine de fier erau folosite in exclusivitate pentru producerea de noi motoare de foraj destinate acelorasi mine!

Rapidul progres al fizicii nucleare si cel al geneticii pot deschide fireste orizonturi stiintifice, dar in acelasi timp creeaza probleme si riscuri pentru neamul omenesc, de aceea se impune o interventie imperativa a moralei in campul tehnologiei. Optimismul irational si “nepasator” al multor oameni de stiinta si factori politici este nelinistitor. Dupa ei, dezvoltarea tehnologica contine in ea insasi solutia problemelor pe care le creeaza, de aceea nu trebuie impiedicata sa genereze “solutii tehnologice” diferitelor probleme. De exemplu, cine poate sa exercite un control asupra unui regim ideologic atunci cand acesta urmareste deliberat sa creeze un tip de om tehnologic? Aici e valabil cuvantul Apostolului Pavel: “Sa facem cele rele, ca sa vina cele bune…” (Rm 3, 8).

Din contra, altii, folosindu-se de argumente istorice si invocand neputinta de a prevedea evolutia inventiilor noastre, refuza orice interventie.

Desigur, nu tehnologia in sine e vatamatoare, intrucat ea este un rod al ratiunii si inteligentei omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. Cand insa alearga nestavilit spre finalitatea ei neinfranata, atunci ea devine luciferica, nu mai aduce lumina, ci intuneric adanc.

Pericolul nostru e imunitatea tehnologiei si a exploatarii comerciale a tehnologiei care are in vedere dominatia sufocanta asupra vietii umane si solutionarea problemelor prin mijloace tehnice independent de principii etice si metafizice.

In final insa, sa auzim si glasul traditiei noastre ortodoxe.

III. Pozitia Bisericii in fata acestei probleme

Biserica lui Hristos tine nefalsificata traditia ortodoxa, o putere fiintiala unica, care tasneste din viata si experienta ei, precum si din neincetatul izvor pustnicesc si din glasul traditiei monahale adunate in vistieriile ei, si care este mereu profunda si vie.

Traditia monahala ar putea da criterii aplicabile pentru comportarea unui membru al Bisericii in fata tehnologiei. Biserica si monahismul nu au o atitudine ostila fata de progresul tehnologic. Din contra, de-a lungul secolelor monahii s-au aratat producatori seriosi de inventii stiintifice si tehnice.

In Occidentul medieval, monahii au restabilit civilizatia distrusa de invaziile barbare. Manastirile au devenit focare ale stiintelor pozitive, au dezvoltat matematica, zoologia, chimia, medicina etc. Principalele inventii ale manastirilor au alcatuit baza industriei. Iar prin marile defrisari monahii au creat posibilitatea dezvoltarii agricole.

Sfantul Atanasie Athonitul a fabricat la Sfantul Munte o moara mecanica, a carei miscare era asigurata de boi, astfel incat monahii sa nu lipseasca de la slujbele dumnezeiesti. Aceasta lucrare, spune Viata sfantului, a fost o impletire “preafrumoasa de compatimire si mestesug”. in chip asemanator, acelasi lucru s-a intamplat la toate latitudinile, acolo unde s-au intemeiat manastiri ortodoxe.

Manastirea ortodoxa traieste mereu ca o realitate eshatologica si o pregustare a imparatiei cerurilor; de aceea a si fost un exemplu de imitat al unei societati organizate cu viata evanghelica, demnitate umana, libertate si slujire a semenilor.

In acord cu acestea, Sfintii Parinti au supus tehnologia in manastire la doua criterii, dupa cum vorbeste in mod caracteristic Sfantul Vasile cel Mare despre munca si alegerea mestesugurilor.

a) Infranarea (enkrateia)

Dupa acest criteriu sunt alese mestesugurile care pastreaza “linistea si netulburarea” vietii monahale, astfel incat sa evitam grijile inutile si eforturile chinuitoare. Scopul nostru e de a avea “moderatia si simplitatea”. Pentru Sfantul Vasile cel Mare mestesugurile sunt “in ele insele necesare vietii si foarte folositoare”, atunci cand pastreaza unitatea vietii fratilor, neimprastierea si ingaduie starea inaintea Domnului.

In general aici e valabil principiul ca “scopul comun sa fie implinirea nevoilor”. Iar Cuviosul Petru Damaschinul completeaza: “Tot ceea ce este in afara de neaparata trebuinta se face piedica celui ce vrea sa se mantuiasca – adica tot ce nu ajuta la mantuirea sufletului sau la viata trupului”. Desigur, aceste principii nu sunt numai pentru manastiri; pot deveni linii conducatoare pentru un control necesar al tehnologiei, daca nu vrem ca ea sa ne nimiceasca.

b) Trezvia (nepsis)

Vrajmasul cel mai redutabil pe care 1-a creat civilizatia post-industriala, civilizatia informatiei si a imaginii, e distractia rea. Cufundat sub sute de mii de imagini si diferite spectacole televizate si in general de mediile de informare, omul isi pierde linistea, stapanirea de sine, posibilitatea contemplatiei si concentrarii, si devine extrovertit, strain lui insusi, intr-un cuvant fara minte, lipsit de mintea conducatoare. Atunci cand, potrivit statisticilor, omul, si copiii indeosebi, urmaresc in medie programele televiziunii treizeci si cinci de ore pe saptamana, oare mintea si inima lor nu devin prada “Scilei si Caribdei”?

In majoritatea cazurilor, credinciosii Bisericii marturisesc ca nu mai reusesc sa se roage, sa se concentreze si sa se rupa de spectacolele lumesti si furtunile sufletesti si duhovnicesti, in detrimentul sobrietatii, al echilibrului interior, al unei munci agreabile, al seninatatii familiale si al unei vieti sociale ziditoare. Lumea imaginii industriale ajunge la o adevarata idolatrie.

Invatatura Parintilor despre trezvie inarmeaza omul, astfel incat sa aplaneze efectele distructive ale societatii tehnologice. Potrivit Sfantului Apostol Pavel: “armele luptei noastre nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezeu, spre daramarea intariturilor. Noi surpam iscodirile mintii, si toata trufia ce se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si tot gandul il robim spre ascultarea lui Hristos” ([2 Co 10, 4-5). Trezvia este pentru fiecare om un talisman “care ofera tot binele veacului acesta si al celui viitor”, o cale care duce spre imparatie, “spre cea dinauntrul nostru si spre cea viitoare”.

Trezvia nu este un privilegiul rezervat numai atletilor contemplatiei, ea este pentru toti cei ce vor sa aiba o constiinta curata “folosindu-se de lumea aceasta ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea” (1 Co 7, 31).

In epoca industriala omul a devenit consumator si sclav al lucrurilor fabricate; in societatea postindustriala el devine inca si mai mult consumator si sclav al imaginilor si informatiilor care ii umplu viata.

Infranarea si trezvia sunt pentru tot omul ce vine pe lume o panoplie gata pregatita de experienta vietii monahale si in general a traditiei ortodoxe, ale carei arme abolesc sclavia omului si salveaza sanatatea si suveranitatea lui de fiu al lui Dumnezeu.

 Eseu inspirat din Cuvintele de Invatatura a Arhimandritul Emilianos – Simonos Petras ce m-a impresionat intr-un mod cu totul si cu totul extraordinar…

Despre Ingeri(7)

învăţăm de la îngerul păzitor

 

Umilinta. Ingerul nostru pazitor ne respecta liberul arbitru, neintervenind niciodata peste vointa noastra, desi stie ca anumite lucruri nu ne fac bine, dar ne lasa sa invatam noi insine din greseli. Ne iubeste si ne accepta asa cum suntem, uneori mai tristi, altadata mai orgoliosi, mai aroganti, mai agresivi sau pesimisti.

Fidelitatea. Ne este fidel inca de la crearea noastra ca spirit si va fi cu noi pana ne vom desavarsi evolutia. Tot timpul ne calauzeste, ne indruma, ne protejeaza, altfel spus, vegheaza asupra noastra si doar asupra noastra. “Grija” lui este sa ne fie noua bine, dar nu binele pe care-l intelegem noi in mod curent, ci un bine al spiritului, care implica fenomene pe care de multe ori nu le intelegem prea usor. Dar cu ajutorul lui putem descifra aceste fenomene, care de fiecare data se constituie in lectii de viata.

Prietenia. Este cu noi si la bine si la greu, ne sustine, ne inspira, ne mangaie, ne alina suferintele. Este un prieten de incredere, pe care ne putem baza in orice moment, in orice conjunctura. Iar daca problemele noastre il depasesc, apeleaza la ingerii care ne pot ajuta, in functie de experienta pe care o traversam. Face tot ce tine de el pentru a ne ajuta, in orice moment. Restul, tine de noi.

Acceptarea. Ingerul pazitor ne accepta asa cum suntem, fara sa ne judece, sa ne critice sau sa se supere pe noi. Ne intelege ca facem cat putem la un moment dat. Si se straduie sa ne ajute sa putem face mai mult, sa fim mai buni, mai iubitori, mai sanatosi, pentru ca astfel vom putea face alegeri mai bune in folosul nostru si al celorlalti.

Compasiunea. Manifesta compasiune fata de noi atunci cand facem alegeri gresite si suferim. Cauta sa ne aline suferinta si sa ne ajute sa invatam din greseli, astfel incat sa nu le mai repetam si sa ne cream iarasi motive pentru a suferi. Daca am manifesta si noi aceeasi compasiune fata de lumea din jur, n-am mai avea conflicte interioare si ne-am integra armonios in spectacolul fascinant al propriei existente.

Daruirea. Ingerul pazitor este la dispozitia noastra tot timpul, iar tot ceea ce face, chiar rostul lui de a fi, este spre binele si evolutia celui caruia i-a fost dat sa-l vegheze. Ca fiinte umane, niciodata nu ni se cere sa dam mai mult decat avem, dar de multe ori nu stim cat avem, si nici nu vom afla daca nu daruim.

Bucuria. Este mereu plin de voiciune si jucausenie. sa ne bucuram impreuna cu ingerul nostru pazitor de viata, de libertate, de pace, de un zambet, de un gest tandru, de frumusetea unei flori … Sunt atat de minunate creatiile lui Dumnezeu si darurile pe care ni le face prin cei din jur, incat mereu avem motive sa fim bucurosi, chiar daca ne luam viata in serios.

Iubirea neconditionata. Ne iubeste si ne ajuta chiar si atunci cand nu credem in el, cand uitam de prezenta lui, cand nu-l bagam in seama, si toate acestea fara a cere de la noi nimic in schimb. Ne iubeste pur si simplu. Iubirea neconditionata este o iubire matura si profunda, care se invata prin traire si experienta, dar cu un astfel de ghid, prieten si model, poate fi asa greu?

Despre Ingeri(6)

Îngerii în Vechiul Testament

 

În Vechiul Testament nu există o angelologie bine conturată, care să ne ofere un sistem legat de lumea ingerilor, informaţii asupra naturii lor şi a raportului lor cu Dumnezeu. Dar transpare ferm convingerea că Dumnezeu stabileşte legături cu oamenii prin intermediul mesagerilor săi.

În Geneză regăsim adeseori prezenţa îngerilor. Prima lor apariţie este în capitolul 3,23-24: “De aceea, l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.”

În capitolul 18, Abraham este vizitat de trei îngeri, care printre altele îl anunţă că soţia sa, Sara, care era sterilă şi foarte bătrână (peste 90 de ani) va avea un copil pe care trebuie să-I numească Isaac. Şi când Dumnezeu îl testează pe Abraham, cerându-i să-i jertfească pe unicul său fiu, din nou un înger apare şi-i spune: “Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, că acum cunosc că crezi în Dumnezeu şi că pentru El n-ai cruţa nici pe singurul fiu al tău.”(Geneză cap.22, 11)

În continuare, regăsim tot în Vechiul Testament visul lui Iacob, legat de scara cerească:”Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.”(Geneză 28, 12) Un alt moment în care re găsim prezenţa îngerilor este lupta dintre Iacob şi înger (Geneză cap.32,25); sub forma unei “pare de foc” i se arată îngerul lui Moise:”I s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, care ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.” (Exod cap.3,4)

Tot un înger îl ajută pe profetul Ilie în fuga sa prin deşert: „Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zidicând: “Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei. “Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: “Scoală de mănâncă şi bea!” Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit din nou. Dar îngerul Domnului s-a întors a doua oară, l-a atins şi i-a spus: “Scoală de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea!” Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a băut şi, întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi…”(III Regi, cap. 19,4-8)

În Cartea lui Isaia (cap. 6, 1-7), este descrisă misiunea profetică a lui Isaia: «În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, cu două zburau. Şi strigau unul către altul, zicând: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: “Vai mie, sunt pierdut! Sunt om cu buzele spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul L-am văzut cu ochii mei!” Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată, s-a atins de buzele tale şi fărădelegile s-au curăţat.”» (Isaia, cap.6, 1-7)

Un alt episod legat de existenţa îngerilor îl regăsim în cartea lui Daniel. Trei tineri, care refuză să slujească zeilor regelui Nabucodonosor, sunt aruncaţi într-un cuptor, dar sunt protejaţi de Dumnezeu: ”Regele … grăieşte sfetnicilor săi: “Oare, nu am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător?… Iată, eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar celui de-al patrulea, cu faţa unuia dintre fiii zeilor.” Regele dă ordin să se deschidă cuptorul, de unde tinerii ies vii şi nevătămaţi, fapt care-l determină pe rege să spună:”Binecuvântat să fie Dumnezeul lor, care a trimis pe îngerul său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.” (Daniel cap.3, 24-29)

Regele Darius, cel care l-a urmat la tron pe regele Nabucodonosor, îl aruncă pe Daniel la groapa cu lei, unde rămâne toată noaptea; dis-de-dimineaţă se duce să vadă dacă Dumnezeul lui l-a ajutat să scape; după ce-l strigă, Daniel îi răspunde: “Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui…” (Daniel 6,22)

În Cartea lui Daniel găsim pentru prima dată vorbindu-se de un înger care are un nume: Gabriel. El este cel care-i explică lui Daniel viziunea sa: «Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om. Am auzit un glas de om care striga şi spunea: “Gavrile, tâlcuieste celui de acolo vedenia!” Şi el a venit unde eram eu şi când se apropia m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ.» (Daniel cap. 8, 15-17)

În continuare găsim şi numele arhan­ghelului Mihail:”Şi mi-­am ridicat ochii şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele încinse cu aur curat şi de preţ, trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită si sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulţimi.” (Daniel cap. 10,5) «Şi el a spus: “Îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit şi m-a ajutat… Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor. “» (Daniel cap. 10, 12-14)

Tânărul Tobia este acompaniat şi protejat de-a lungul periculoasei sale călătorii de arhanghelul Rafael: “Şi s-a dus Tobia să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar Tobia nu ştia.” (Tobia cap. 5, 4) Îngerul îi spune că ştie drumurile şi poate să-l însoţească şi să-l ghideze de-a lungul întregului său drum. Înainte de a porni la drum el o consolează pe mama lui Tobia, care plângea, spunându-i să fie liniştită că fiul ei se va întoarce sănătos şi întreg pentru că un înger al lui Dumnezeu îl va însoţi tot drumul.

În acest fel, în Vechiul Testament sunt prezenţi şi numiţi toţi cei trei arhangheli: Mihail, Gabriel şi Rafael.

Îngerii din Vechiul Testament au aspect uman, mănâncă şi beau la fel ca oamenii şi nu au întotdeauna aripi.

                        (extras din “Ingerii” – de Paola Giovetti)

Despre Ingeri (5)

Îngerii în Noul Testament

 

În Noul Testament, intervenţia angelică este mult mai numeroasă decât în Vechiul Testament şi a inspirat o infinitate de opere artistice.

Prima experienţă angelică pe care o întâlnim în Noul Testament este cea relatată de Luca (cap. l, 11-12); înţeleptul Zaharia, care deja era înaintat în vârstă, nu avea copii de la soţia sa Elisabeta, sterilă, şi ea fiind deja în vârstă. Şi iată că într-o zi, când slujea în templu, «i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi de frică a căzut peste e1.» Şi cum este scris, îngerul l-a anunţat pe Zaharia că soţia sa îi va naşte un fiu, şi că pe acesta să-l numească Ioan. Şi pentru că Zaharia s-a arătat neîncrezător, îngerul i-a luat glasul, rămânând mut până în momentul în care cele pe care el le-a spus s-au îndeplinit.

Dar cel mai cunoscut moment este acela în care arhanghelul Gabriel îi apare Fecioarei Maria şi o anunţă că va avea un fiu. Legat de aceasta Luca ne relatează (Cap. 1, 26): «În a şasea lună (de graviditate a lui Elisabeta) a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu , într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: “Bucură-te, cea care eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.”» Şi aceasta a fost tulburată de un astfel de salut şi se întreba ce fel de închinăciune este aceasta. Şi îngerul i-a spus: “Nu te teme, Maria căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus… ”

Matei (cap. 1 , 19) povesteşte cum Maria după ce a rămas însărcinată cu Duhul Sfânt, când l-a anunţat pe logodnicul ei, acesta prima dată s-a hotărât să o părăsească: «Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând să o vădească, a voit să o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ceea ce a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. “» Şi îngerul i-a spus că astfel se vor împlini cele spuse de proorocul Isaia: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte un fiu…” Şi continuă apostolul Matei: “Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa… ”

Chiar şi naşterea lui Iisus a fost anunţată păstorilor de către îngeri: «Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor . Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor… ” (Luca cap. 2, Şi când Iisus a fost circumscris, Luca vorbeşte din nou de apariţia unui înger: “Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, i-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger mai înainte de a fi zămislit … “(Luca cap.2. 21)

Apostolul Matei povesteşte cum imediat ce regele Irod a dat ordin să fie ucişi toţi pruncii, un înger îi apare în vis lui Iosif ca să-l prevină să fugă în Egipt: «Iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă … “» (Matei cap. 2, 12) După moartea lui Irod, când pericolul a dispărut, îngerul revine, aşa cum a promis, şi-i spune lui Irod: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi pe pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.”» (Matei cap. 2, 20)

Când Iisus, înainte de a-şi începe misiunea spiri­tuală, a postit în deşert 40 de zile, după ce a rezistat ispitelor diavolului, este răsplătit de îngeri: “Atunci l-a lăsat diavolul şi iată ingerii, venind la el îl slujeau.” (Matei cap.2, 12)

Viaţa lui Iisus este tot timpul acompaniată de prezenţa îngerilor, Iisus făcând adesea referiri la ajutorul pe care i-l oferă în permanenţă îngerii. Citim, de exemplu, în parabola grăuntelui de muştar: “Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei care fac fărădelegea, şi-i va arunca pe ei în cuptorul cu foc.” (Matei cap. 13, 41) Şi în continuare, tot apostolul Matei spune:”Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia, după faptele sale.” (Matei cap.16, 27)

O altă referire legată de prezenţa îngerilor regăsim în parabolele cu oaia rătăcită şi cu drahma pierdută: “Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.” (Luca cap.15, 10)

În Luca (cap. 16, 22) se vorbeşte despre îngerii care conduc sufletul după moarte: “Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam… ” Şi în cap. 18, 10, Luca vorbeşte despre îngerii din cer: “…Vă spun că îngerii din cer văd tot timpul faţa Tatălui meu, care stă în ceruri.”          .

Reînvierea lui Iisus este o adevărată apologie a îngerilor: «Şi iată, s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau, şi s-au făcut ca morţii. Iar îngerul, răspunzând a zis femeilor: “Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci s-a sculat precum a zis … ” (Matei cap.28, 2)

Tot legat de momentul reînvierii, apostolul Marcu povesteşte despre aceeaşi apariţie îngerească: “Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat… “(Marcu Cap.16, 15) Legat tot de acelaşi eveniment apostolul Luca relatează: “Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrand, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare, “(Luca cap. 24, 2-4)

În Faptele Apostolilor (cap 1, 9-11 ) este relatată ridicarea la cer a lui Iisus: «Şi acestea zicând, pe când priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: “Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.”

Faptele Apostolilor conţin şi alte referiri legate de prezenţa îngerilor: de exemplu, apostolul Petru, care era întemniţat, este eliberat de către un înger: «Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: “Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: “Incinge-te şi încalţă-te cu sandalele.” Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: “Pune haina pe tine şi vino după mine.” Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.» (cap.12, 7-12)

Când apostolul Filip porneşte să-i convertească pe etiopieni, un înger este cel care-l ghidează: «Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând:”Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalem spre Gaza …”» (Fapte cap. 8, 26)

Când apostolul Petru se îndrepta spre Italia, poves­teşte celor care-l însoţesc viziunea pe care a avut-o: «Mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al lui Dumnezeu, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin, zicând: “Nu te teme, Petrule. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei care sunt în corabie cu tine.” De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus.» (Fapte cap. 27, 23)

Şi apostolul Pavel, în Epistola Întâi către corinteni, într-una dintre cele mai minunate pasaje care au fost scrise vreodată despre iubire, pomeneşte despre îngeri astfel: “De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.”

Iar în final, în Apocalipsă citim: “Şi eu, Ioan, sunt cel care a văzut şi auzit aceste lucruri. Şi când le-am văzut şi le-am auzit, m-am aşezat plin de veneraţie la picioarele îngerului care mi-a dezvăluit toate aceste 1ucruri.” De fapt, în Apocalipsă îngerul este cel care îi revelează lui Ioan imaginile pe care ni le descrie; şi pentru ca să-l convingă să scrie viziunile care i s-au oferit a fost trimis din nou un înger.

                  (extras din “Ingerii” – de Paola Giovetti)

Despre Ingeri (4)

Ingerii, cristalele si plantele

 

Cristalele reprezinta mult mai mult decat niste ornamente frumoase. Ele sunt puternici conductori de energie si culorile, formele si incluziile lor frumoase influenteaza fiecare felul in care isi manifesta energia specifica. Inca din timpurile Lemuriei si Atlantidei, cristalele au fost folosite in procesul de vindecare. Cristalele amplifica energia printr-un proces numit piezoelectricitate si in zilele noastre spitalele folosesc cristalele si senzorii piezoelectrici in diagnosticarea si tratarea bolilor. Mai gasim cristale in ceasuri, radio si alte aparate electronice. Si sa nu uitam ca alimentele pe care le mancam si implicit corpul nostru au un continut inalt de minerale, ceea ce face din cristale un partener de viata. Daca acceptam ideea ca Dumnezeu este omniprezent, atunci Creatorul nostru se afla si in cristale.

            Terapia cu ajutorul cristalelor este un mod subtil si intuitiv de a obtine efecte vindecatoare variate. Cand vom lucra cu cristalele vom invoca energia si indrumarea ingerilor. Dupa ce vom purifica cristalul tinandu-l patru ore in lumina soarelui sau a lunii, vom invoca energia Divina intai in corpul nostru, apoi o vom transfera cristalului si, folosindu-l ca pe un tranzistor, vom trimite energia vindecatoare asupra noastra, a altei persoane sau asupra plantelor si animalelor. Prin procesul deja demonstrat de fizica, numit rezonanta, fiecare piatra atrage si propaga o anumita calitate a energiei Divine, in functie de culoarea, forma si inclusiunea sa (prezenta altor elemente constitutive de alta natura decat cea a cristalului). Prin acelasi proces, energia specifica fiecarui cristal  rezoneaza cu energia specifica unui inger, cristalul functionand ca un adjuvant si amplificator in procesul de comuniune si comunicare cu lumea fiintelor angelice. Acest lucru se poate realiza practic in felul urmator:

 

             Dupa ce a fost purificat, vom tine cristalul in mana stanga sau in mana cu care de obicei scriem si vom cere ajutorul si sfatul ingerilor:

             “Lumina si iubire Divina a Creatiei si voi ingeri vindecatori, va invoc acum. Va rog sa ma ajutati, sa ma indrumati si sa ma protejati in (vom mentiona ceea ce dorim sa obtinem sau sa realizam cu ajutorul cristalului). Va rog sa trimiteti prin mine intelepciunea, iubirea si lumina voastra in acest cristal si fie ca ele sa fie amplificate pentru a obtine vindecarea sau sa fie folosite in scopurile cele mai nobile. Va multumesc!”

 

            Vom putea folosi cristalele si pentru a comunica cu Arhanghelii cu care simtim o anumita afinitate, cristalele ajutandu-ne astfel sa fim mai deschisi si receptivi la energia plina de iubire a acestor fiinte de lumina si sa receptam mult mai usor mesajele pe care acestia vor sa ni le transmita.

Arhanghelul Mihail

 

Aura Arhanghelului Mihail este de culoare albastra amestecata cu purpuriu regal. Cand se afla langa noi, putem zari stelute de lumina albastru cobalt.

Cristalul numit sugilit rezoneaza cu energia Arhanghelului Mihail. Daca purtam asupra noastra bijuterii cu sugilit, putem primi mesaje profunde si pline de dragoste de la Mihail. Putem folosi terapia cu cristale pentru a-i cere Arhanghelului Mihail sa ne elibereze de orice temeri care ne blocheaza sa ne bucuram deplin de calitatile si talentele noastre. Cea mai simpla metoda este aceea de a pune la capul patului in timpul somnului o piatra de sugilit pentru ca energia cristalului si a lui Mihail sa ne ajute in timpul somnului sa ne eliberam de frica si blocaje. Putem de asemenea sa curatam cu ajutorul cristalului de sugilit casa, biroul sau chiar masina de energii impure.

Aroma de salvie si parfumul inviorator al uleiului de eucalipt ofera vibratii care ne pot inlesni comunicarea cu Arhanghelul Mihail si ne vor oferi protectie.

Arhanghelul Gabriel

 

 

Fiind ingerul mesager, Gabriel este primul care ne ajuta sa ne exprimam mesajele de iubire, in orice forma creatoare ne simtim atrasi sa o facem: scris, radio, televiziune.

Arhanghelul Gabriel ne aminteste ca avem mereu alaturi de noi si in noi puterea lui Dumnezeu si ne ajuta sa accesam aceasta putere.

Aura lui Gabriel este de culoarea cuprului, la fel ca si trompeta sa. Cand purtam asupra noastra citrin sau metalul cupru suntem conectati la energia lui. Putem folosi terapia cu cristalele pentru a amplifica ajutorul lui Gabriel in special in problemele legate de conceperea, nasterea sau adoptia unui copil. Parintii pot invoca ajutorul Arhanghelului pentru a-i ajuta in toate situatiile privind educatia si cresterea copiilor.

Aroma amaruie a uleiului de cedru si parfumul garoafelor ne pun in legatura cu forta acestui arhanghel, ne ajuta sa acumulam energie si ne ofera un sentiment de pace.

Arhanghelul Metatron

 

 

Metatron este unul dintre arhanghelii care au pasit vreodata pe Pamant ca oameni. Fostul profet si scrib, Enoch, a fost ridicat la ceruri si i s-a acordat aceasta gratie datorita vietii sale exemplare. El isi continua munca de scrib in ceruri, fiind ingerul care tine cartea vietii fiecarui muritor. Metatron vindeca dificultatile legate de procesul de invatare si toate problemele legate de copii.

El este pazitorul noilor copii indigo si de cristal. Aura lui Metatron este de un violet superb cu striatii de culoarea spumei marii. Cristalul specific energiei lui Metatron este turmalinul de culoare verde si roz. Putem folosi terapia cu cristale, cerandu-i Arhanghelului Metatron sa ne ajute sa ne purificam chakrele si sa eliminam toxinele din corp. Daca va simtiti atrasi de munca cu copiii rugati-l pe Metatron sa va ajute sa va valorificati talentele si calitatile in acesta directie.

Nici un alt parfum nu are un asemenea efect rezonator cu energia lui Metatron ca cel de violete si trandafiri. Vibratiile fine, delicate ale acestora linistesc si vindeca. Ele ne trezesc sensibilitatea fata de expresia iubirii, frumusetii si armoniei.

Arhanghelul Rafael

 

Putem sa ii cerem Arhanghelului Rapahel sa inconjoare tot ceea ce dorim cu aura sa de culoare verde smarald.

Cristalele care sunt legate de energia vindecatoare a lui Rafael sunt smaraldul si malachitul. Putem folosi terapia cu cristalele specifice acestui inger pentru a ne pastra trupul mereu sanatos. Deseori, Rafael ne inspira prin vise, idei, ganduri, intuitie felurile in care putem sa ne pastram o excelenta stare de sanatate. Daca suntem bolnavi vom tine in mana piatra specifica lui si ii vom cere sa isi reverse ajutorul asupra noastra sub forma luminii sale verzi vindecatoare.

De asemenea, putem sa il rugam pe Rafael sa ne inspire in alegerea unui doctor sau alimentatii care sa ne ajute sa ne redobandim sanatatea.

Parfumul inviorator al mentei ne pune in rezonanta cu energia regeneratoare a lui Rafael si ne ajuta sa ne pastram tineretea. Prin parfumul floral fin al iasomiei, sufletul ni se deschide pentru a recepta imagini si viziuni care poarta mesajele vindecatoare ale Arhanghelului Rafael.

Arhanghelul Uriel

 

 

Energia Arhanghelului Uriel este de culoare galben pal, ca lumina unei lumanari. De cate ori suntem in pana de idei sau avem nevoie de indrumare intelectuala, il putem apela pe Uriel.

Energia sa este aliniata cristalului de ambra. Arhanghelul Uriel este cunoscut pentru abilitatea de a ne ilumina mintea cu inspiratie Divina. Putem folosi energia cristalului ambra ori de cate ori avem nevoie de raspunsuri sau de o viziune mai profunda asupra lucrurilor. Ajutorul Arhanghelului Uriel poate veni foarte rapid cand ne aflam in situatii de criza, care necesita o rezolvare imediata (examen, sedinte, procese, intalniri importante). Uriel ne ajuta sa clarificam situatiile confuze, pas cu pas, inspirandu-ne pe drumul vietii.

Rezonant cu Uriel, uleiul de lavanda are un efect calmant si ne ajuta sa solutionam emotiile negative. Vibratiile uleiului de rozmarin si de bergamota ne trezesc pofta de viata, ne intaresc energiile vitale si ne confera incredere in sine si siguranta.

Arhanghelul Jophiel

 

Aura Arhanghelului Jophiel este de un roz profund ca cele mai frumoase petale de trandafir, simbolizand natura sa frumoasa, protectoare si plina de dragoste. Cristalele de culoare roz inchis, ca rubinul sau topazul roz, sunt asociate cu energia lui Jophiel. De cate ori suntem implicati in activitati artistice sau ne renovam locuinta, il putem ruga pe Jophiel sa ne ajute sa realizam lucruri frumoase. E ca si cum am avea mereu langa noi un specialist in design interior sau in feng shui. Putem apela acest inger prin terapia cu cristale pentru a ne ajuta sa vedem mereu frumusetea in toate lucrurile si persoanele. Jophiel ne inspira sa petrecem mult timp in natura pentru a ne reconecta la ritmurile universului, a ne purifica astfel corpul si a redobandi frumusetea naturala. De cate ori ne simtim stresati, presati, grabiti si nefericiti il vom chema pe Arhanghelul Jophiel in ajutor. El ne va ajuta sa devenim constienti de propria valoare si sa savuram fiecare moment al vietii.

Putem fuziona cu energia lui Jophiel utilizand aroma de tamaie si admirand floarea de lotus. Aroma de tamaie are un efect inaltator asupra sufletului si capacitatea noastra de a crede se adanceste, transformandu-ne intr-un recipient al luminii divine. Floarea de lotus inradacinata in namol ramane neatinsa de acesta si radiaza frumusete si armonie.

Acesta este si mesajul ingerilor pentru noi: adevarata fiinta traieste neatinsa de lume si se uneste cu Dumnezeu raspandind in jur iubire, bucurie si cunoastere.