Providenta divină în creştinism şi «destinul» – soarta- în concepţia unor secte orientale şi contemporane
New Age si «divinitatea» sectelor orientale
Divinitate
Notiunea de divinitate, înţeles ca termen obscur şi nicidecum ca o noţiune ce intră sub sfera religioasă aparţine de facto tocmai Revelaţiei dumnezeieşti. Invazia sectelor orientale in Occident, de unde au ajuns şi în Răsăritul Europei, a fost prefaţată cu un secol în urmă,pein excelenţă de Societatea teosofică fondata de Elena P. Blavatsky. Aceasta dezvoltă ideea mesianismului şi a iminentei apariţii a unui Instructor mondial sau“Maestru spiritual“, ce va unifica toate religiile ce i-au pregatit sosirea şi va întemeia religia mondială. Societatea teosofică pune astfel premisele pentru tema principală şi de mare popularitate -«Noua Eră».
Provocarea New-Age
Ca simplu credincios creştin- ortodox una din temele, provocările şi întrebările contemporane poate fi formulate extrem de simplu şi concis. Cu toate acestea însă de prea multe ori Ortodoxia cât şi cei ce aparţin acestei adevărate credinţe se confruntă (chiar se „izbesc”) de afirmaţii la prima vedere simpliste, dar atragătoare prin «ecumenicitatea» lor, de tipul. Oare nu e posibilă crearea unei singure religii, care sa includă toate elementele doctrinare şi esenţiale ale fiecărei Biserici, cult, grupare religioasa etc., din moment ce există Un singur Dumnezeu? Sau, renunţarea la «tradiţiile» învechite şi instituţionalizate de o autoritate ecleziatică, îmbratisarea imediată a « noului», nu aduc toate acestea un plus în… cunoaşterea lui Dumnezeu?…
Fara indoiala ca acest fel de sincretism individualizat este promovat si diversificat încât paleta a cererii si ofertei din cultura religiilor, cunoaşte un adevarat reviriment în conştiinţa tinerilor nedeplin catehizaţi, dar fascinaţi de ceea ce ei numesc originalitate, libertate de exprimare, detaşare de «forme moarte», evanescente, şi de o latură a dogmatismul ce nu mai are fundamentul experienţei personale. Ei cad în capcana «religiozităţii» post-modernului denumită de catre literatura de specialitate- New-Age. Sunt canalizaţi de spiritualitatea vie a predecesorilor,consecinţa firească a «noului» trend al secularizării propus de Iluminismul Occidental de origine păgână.
Prin proclamarea nietzscheeana a «morţii lui Dumnezeu» [1] si inlocuirea Lui cu o aberaţie[2] ei îmbraţişează fără discernământ autentic noile miscari religioase «fascinante şi exotice, prin promisiunea imediata a unor trepidaţii mistice», şi efuziuni cu tentă sentimentalist-depersonalizată, neasistate, bineinteles, de… intermediari (preoţii).
Adevărul religios devine asemănător unui joc de puzzle, lipsit de substrat şi coerenţă internă. Tot ceea ce contează nu este expresia raţională a unei împărtăşiri de sacru, ci o experienţă agnostică, un apofatism[3] exacerbat în detrimentul dimensiunii catafatice[4], caracteristica sine qua non a oricărei teorii a cunoaşterii de bun simţ.
După cum observa Arhimandritul Teofil Tia, New-Age-ul comportă o radicală fractura între modul tradiţional de a trăi religia şi noul context cultural. Spre exemplu, sectele sunt forme concrete ale miscarii New-Age. Ca mişcări de disidenţa în raport cu marile Biserici creştine, acestea reprezintă un punct de vedere ortodox. [5]
Astfel,această deviere nocivă, venită din partea unor persoane sincere şi dornice de cunoaştere a divinului, în ultima instanţă, constituie o reală provocare pentru întreg mediul ecleziastic. Indiferenţa ar fi nefirească,deoarece un asemenea tip de provocare ar trebui sa e responsabilizeze pe fiecare în parte, în calitatea de urmaşi ai Apostolilor, trimisi in lume pentru a încerca să…minimalizeze Evanghelia lui Hristos.
MIŞCAREA NEW AGE
CE ESTE MIŞCAREA NEW AGE?
Ea nu apare sub forma unui grup compact, de sine stătător, ce poate identificat ca atare. Lucrul acesta reprezintă o… problemă pentru cei ce vor sa o evite sau să-i descopere prezenţa fie în Biserică, fie în alte segmente ale societăţii. Caracteristica fundamentală ce o face cu atât mai greu de identificat este starea de organizare aleatorie în care se află datorată crezurilor ei de baza (sincretismului, panteismului, universalismului, etc.) pe care voi încerca a le descrie mai jos.
Mişcarea New Age este o reţea, neînchegată ca structură, de indivizi si organizaţii ce susţin o viziune comună a unei noi ere a iluminării (cunoaşterii) şi armoniei (Epoca lui Aquarius) împărtăşind fidel concepţia despre lume şi viaţă. Aceasta se întemeiază pe principii ca monism (totul este una), panteism (totul este Dumnezeu), şi misticism (experienţa contopirii cu divinitatea[6]). Pentru a fi un adept al Noii Ere nu trebuie neapărat să devii oficial membrul unui grup, sau să mărturiseşti nişte crezuri particulare. Mişcarea este diversificată şi cuprinde o mare mulţime de organizaţii cu interese diferite şi crezuri identice. Din acest motiv, organizaţia nu poate fi catalogată cultică şi nici nu se poate defini prin denumirea sociologică de… sectă. Un editor de carte New Age admite: «Nimeni nu poate vorbi în numele întregii comunităţi New Age”7.
În timpul anilor 1950 şi până la mijlocul anilor 1960, mişcarea asemănătoarea unui iceberg gigantic cu peste 90% din masa lui aflata încă sub apa8. Cu trecerea timpului acesta a ieşit tot mai mult la suprafaţă încât s-a ajuns în prezent ca mişcarea să fie reprezentată masiv în literatură, în artă şi muzică, în cultura cinematografică sau chiar în… Biserică şi… învăţământ. Consider că şi în faţa altor provocări, Biserica (în ansamblul ei) nu a răspuns adecvat noului curent de gândire şi nu a oferit argumente temeinice pentru ca oamenii să se opună şi (chiar dacă poate părea forţat) chiar sa condamne «învăţăturile». Alt posibil argument ar consta, ca un «plus» şi ar avea legătură cu foamea după spiritualitatea specific românească oarecum… neîmplinită de regimul dictatorial comunist şi nu de Biserica tradiţională recunoscută într-un târziu de Stat, i-a aruncat pe mulţi în braţele extrem de primitoare ale acestei veritabile plăgi spirituale ce s-a abătut asupra societăţii noastre.
Comunitatea New Age poate cuprinde persoane ce provin din diverse domenii de activitate, cum ar fi, medicina holistică, ecologie, activism politic, învăţământ, yoga, astrologie, şi multe, altele. Adepţi ai spiritismului, ocultismului ,a religiilor orientale, sau a diverselor şcoli de filozofie, pot foarte uşor să fie reunite sub umbrela generoasă purtând marca New Age .În ciuda deosebirilor de convingeri se crede că doar unită omenirea va putea atinge … noi cote ale cunoasterii şi să evolueze la o conştiinţă cosmică.
Deşi nu fiecare admirator al Noii Ere subscrie la aceste crezuri, majoritatea pot fi identificaţi după unele aspecte:
1 Se inspiră din mai multe surse ale «adevărului». Pentru ei acesta nu poate fi unic, personal şi abstract, ci relativ si subiectiv.
2. Se simt confortabili atat în prezenţa Sfintei Biblii cât şi a «Evangheliei Acvariene a lui Isus Hristos» de Levi Dowling, a revelaţiilor «profetului somnambul», Edgar Cayce, sau a sfaturilor entităţii spirituale pe nume Ramtha, un războinic lemurian in varsta de 35.000 de ani canalizat in transă de J.Z.Knight. Filme şi cărţi s-au obţinut în urma contactului făcut de unii dintre adepţii New Age, cum ar fi «celebra» Shirley MacLaine, cu astfel de entităţii spirituale şi prin metoda «channeling-ului» (canalizării sau, scrierii ghidate) se propun diferite scenarii, fie ale sfârşitului lumii, fie ale cuceririi şi uniformizării ei forţate de către conspiraţii şi organizaţii secrete ce la guvernarea mondială!
FACTORI CARE AU CONDUS LA APARIŢIA MIŞCÃRII NEW AGE
Unul dintre primii si cei mai importanti a fost transcedentalismul secolului al XIX-lea. Exponentul de marcă a fost Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Emerson şi transcedentaliştii au fost cei ce au pus bazele apariţiei şi formării New Age. Emerson a pretins că intuiţia este mai presus decat simţurile în descoperirea «adevărului» şi că Dumnezeu se poate revela omului prin intuiţia personală. El a şDumnezeu a oferit revelaţie tuturor religiilor lumii4.
Despre ei, Russell Chandler indică cum transcedentaliştii «au împrumutat din belşug din scrierile sacre ale religiilor orientale şi le croiesc în aşa fel încât să se potrivească spiritului american de autonomie şi autodeterminare, pregătind scena iluminaţiilor New Age-ului ce se vor afla în centrul atenţiei cu 130 de ani mai tarziu”5.
Teozofia
Un al doilea important factor ce a condus la aparitia New Age a fost o reînviere a ocultului. La aceasta şi-a adus o majoră contribuţie Societatea Teozofică, organizaţie fondată de Helena P. Blavatsky în anul 1875. Termenul «teozofie» luat literal înseamnă ntelepciune divina”. Urmatoarele idei distincte ale New Age-ului au fost sustinute la inceput de Teozofie6.
Prima ar fi în legătură cu nişte “maetri înălţaţi” vor ghida evoluţia spirituală a omenirii. Aceştia sunt persoane istorice care în trecut şi-au încheiat evoluţiile lor pământeşti prin reîncarnare, iar acum îşi continuă evoluţia pe un plan superior al existenţei lor.
În timp ce acesti “maestri inaltati” isi continua propria lor evolutie spre dumnezeire, ei ajuta astazi voluntar fiinte umane mai putin luminate sa ajunga la nivelul actual al “maestrilor. De asemenea, ei ofera revelatii acelor fiinte umane ce sunt “acordate” spiritual.
Adevărul religios a fost comunicat de către mulţi alţi oameni sfinţi pe lângă Iisus, Buda, Hermes, Zoroastru, sau Orfeu.
Iisus a fost doar o fiinţă umană ce a întruchipat spiritul Hristosului. Blavatsky a crezut că revelaţiile ei primite de la Maeştrii Înălţaţi sunt cele ce au marcat începutul Epocii Acvariene (devenit un sinonim al New Age-ului).
Antropozofia
O altă contribuţie majoră la reinvierea ocultismului a avut-o Antropozofia. De fapt, ramura a Teozofiei, ea a fost infiintata in 1912 de catre misticul german pe nume Rudolf Steiner. Termenul “antropozofie” luat literal inseamna “intelepciunea omului” si a fost popularizat pentru a le aminti oamenilor ca poseda adevarul in sinea lor.
Steiner a sustinut ca acest adevar launtric se poate descoperi folosind “stiintele sale oculte” care il pot face pe om sa cunoasca o “percepţie hipersensibila fata de lumile spirituale7“. Printre aderentii moderni ai New Age-ului care se inspira masiv din Antropozofie se numara David Spangler si George Trevelyan.
Şcoala Arcană
Şcoala Arcană (Arcane School), o alta ramură a Teozofiei a fost fondată în 1923 de către Alice şi Foster Bailey. Multe din doctrinele acestei şcoli de gândire sunt similare celor ale Teozofiei, incluzându-le şi pe cele privitoare la «maeştrii înălţaţi»8.
Alice Bailey a crezut că este «purtătoarea de cuvânt» a maestrului cunoscut sub numele de «Tibetanul». În acest rol ea a produs 19 cărţi ale acestui maestru. Două dintre cele mai semnificative cărţi ale ei şi care sunt deosebit de apreciate printre adepţii New Age-ului, sunt The Externalisation of the Hierarchy (Exteriorizarea Ierarhiei) şi The Reappearance of Christ (Reapariţia lui Hristos). Benjamin Creme este exponentul modern al New Age-ului ce se inspiră enorm din Şcoala Arcană.
Mişcarea I Am (Eu sunt)
Mişcarea «Eu sunt» este tot o extensie a Teozofiei fiind fondată prin ani 1930 de catre Guy şi Edna Ballard. Asemenea Teozofiei «Eu sunt» adoptă crezul într-un şir de revelaţii progresive provenite de la maeştri înălţaţi. Scopul acestora este de a «pregăti» omenirea pentru impunerea Epocii lui Acvarius şi a atingerii la scară cosmică a «conştiintei Hristosului»9. Cei doi Ballard au promovat prezenţa lui «Eu Sunt» în fiecare persoană afirmând că aceasta reprezintă punctul de contact cu realitatea divină.
O exponenta modernă a New Age-ului care se inspira considerabil din mişcarea Eu Sunt («I Am Movement») este Elizabeth Claire Prophet, conducătoarea absolută a unei …autoproclamate Biserici Universale şi Triumfante, o grupare cultică din S.U.A.
Spiritismul
Spiritismul se poate defini ca fiind «practic de încercare a stabilirii comunicării cu fiinţe umane plecate din această viaţă, sau cu inteligenţe neumane (de regula imateriale), prin intermediul unui medium omenesc cu scopul de a obţine informaţii ….supranaturale, sau de a avea experienţe directe ale realităţilor metafizice10“. Mişcarea spiritualistă (ce include şi spiritismul) a luat avânt în casa fermierului american John Fox, din Hydesville, New York11. Din partea spiritualistei Helena Petrova Blavatsky spiritualismului a primit o lovitură puternică în anul 1875. Totusi spiritismul a continuat s fie promovat prin Scoala Arcana din 1923 si prin miscarea “Eu Sunt” din anii ‘30. In miscarea New Age spiritismul este acum redenumit channeling (canalizare, ghidare).
TRASATURI ALE MISCARII NEW AGE
Sincretismul religios
Miscarea New Age este sincretista, adica combina si sintetizeaza invataturi si principii religioase uneori complet contradictorii. Culege din invataturile tuturor religiilor lumii si le redefineste sub forma acestei conceptii mistice despre lume si viata: “Noi onoram adevarul si frumusetea tuturor religiilor lumii, si credem ca fiecare din ele contine o parte din Dumnezeu, un sambure al adevarului care sa ne uneasca pe toti.12”
Adeptii New Age nu ofera un devotament exclusiv unui invatator sau unei invataturi anume. Dimpotriva, ei cred ca Dumnezeu s-a revelat pe Sine in Isus, dar nu numai ci s-a revelat si in Buda, in Krishna si o multime de alti avatari. Ca prin urmare, spun ei, Biblia nu poate face nici o pretentie de a fi singura revelatie a lui Dumnezeu facuta omenirii.
Divinizarea umanitatii
Afirmatia fundamentala a miscarii New Age este indumnezeirea omului. Crezul in divinitatea omului urmeaza celui in monism si panteism pentru ca daca totul este una (monism) si totul este Dumnezeu (panteism), atunci si noi oamenii suntem Dumnezeu.
Beverly Galyean afirma ca, “odata ce noi incepem sa vedem ca toti suntem Dumnezeu, ca avem atributele sale, cred ca intreg scopul vietii devine reasumarea dumnezeirii din noi, a iubirii, a intelepciunii, a intelegerii si a inteligentei perfecte.13”
«Transformaţionismul»14
Doua aspecte ale transformarii se remarca in platforma New Age. Transformarea personala si transformarea planetara.
Transformarea personala reprezinta corespondentul New Age al nasterii din nou din Crestinism, bazandu-se pe recunoasterea personala a contopirii cu Dumnezeirea, cu umanitatea si cu universul. Aceasta recunoastere este descrisa in moduri variate, fie ca “iluminare”, “armonizare”, “acordare” (vezi, engl., “attunement”), “realizarea sinelui”, “realizarea lui Dumnezeu”, sau “actualizarea de sine”. Se sustine ca avem nevoie de o asemenea iluminare deoarece noi, oamenii, am “acceptat minciuna” (sau, cedat iluziei) limitarii omenesti si marginirii omului. Pentru ca ne-am uitat adevarata noastra identitate divina15. Doar printr-o transformare a constiintei noastre noi putem scapa de aceasta minciuna si putem realiza (descoperi) adevaratul nostru potential.
Transfomarea planetara se presupune sa se realizeze prin acumularea unei “mase critice” de indivizi ce au fost ei insisi personal transformati si care isi asuma raspundere socio-politica pentru intreaga umanitate.
«Networking» (punerea in legatura)
Aceasta este o trasatura comuna a miscarii New Age: punerea in legatura a diverselor organizatii si indivizi ce impartasesc crezurile pestrite ale New Age-ului. Este singura modalitate de a asigura o coordonare a eforturilor de pretutindeni ale sustinatorilor New Age. Repet inca odata ca desi adeptii New Age sustin o varietate de crezuri diferite, dovedesc interese diferite (sanatatea, psihologia, politica, stiinta, si educatia) totusi ei se unesc pentru a duce la indeplinire telurile care le sunt comune. “Networking”-ul este modul in care se pun in legatura unii cu altii fara a aprofunda neaparat relatii si prietenii ce-i pot face sa se cunoasca personal.
Un binecunoscut canal si mijloc de punere a lor in legatura o constituie mass-media si mijloacele de comunicare. Marilyn Fergusson spune ca “punerea in legatura” are loc prin “conferinte, convorbiri telefonice, calatorii, carti, organizatii fantoma, articole din presa, raspandirea de brosuri, lecturi, seminarii, partide politice, retele, cursuri, coalitii ecologice, casete, anunturi, scrisori de stiri.16” Telecomunicatiile moderne si Internet-ul reprezinta de asemenea o cale a “networking”-ului.
Unitatea guvernarii
Agenda politica a miscarii New Age este periculoasa in sine deoarece ea este bazata pe increderea falsa avuta in potentialul uman si nu in dependenta de calauzirea divina unui Dumnezeu personal. Atot-prezentul “Hristos cosmic” este cel ce-l umple pe om cu acest potential, se spune.
Multi membrii ai miscarii cred ca Hristosul cosmic a operat in erele trecute in vietile diferitelor personalitati religioase si ca prin intermediul lor a produs schimbari in lumea noastra. In acelasi fel Hristosul cosmic poate lucra si astazi, prin toti oamenii in viata. Matthew Fox (un preot catolic) scrie:
Se exclude faptul ca desi Hristosul s-a incarnat in Isus, el se poate incarna si in altii ca, Lau-tzu, Buda, Moise sau Sara, in Adevarul Calator, sau in Gandhi, in mine sau in tine? Adevarul este tocmai opusul. De fapt, in epistola sa catre Galateni Pavel a vorbit despre Hristosul incarnat in el spunand: “Dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” (Gal.2:20). Pavel ii indemna pe primitorii epistolei sale sa-l “vada pe Hristos luand chip in ei” (literar, “sa-l vada faurit in ei”) (Gal.4:20) si ca ei sa fie “fiii si fiicele lui Dumnezeu” (Gal.3:27)17.
Agenda politica a miscarii New Age mai este periculoasa deoarece nu recunoaste valorile morale absolute intemeiate pe Cuvantul lui Dumnezeu. Toate valorile ei morale sunt determinate cu subiectivitate. Totul este relativ. Relativitatea tuturor valorilor morale este de asemenea invatata in scoli prin intermediul unor programe de “clarificare a valorilor”, in realitate de modificare a lor.
Iata ce recomanda guvernelor lumii organizatia “The World Health Organization”, prescurtata WHO prin retea ei de oficii nationale si prin programul “Nations for Mental Health” ce doreste sa-l implementeze in fiecare tara membra a O.N.U.:
Guvernele vor fi asistate sa-si formuleze, sa implementeze, sa monitorizeze si sa evalueze anumite politici de sanatate mintala� Politicile de sanatate mintala ar trebui sa promoveze dezvoltarea optima a sanatatii mintale a populatiei.
O mostra de “gandire nesanatoasa” pe care un asemene program doreste ca o ajusteze la o noua gandire ar fi urmatoarea:
Masele trebuie sa invete sa nu se mai vada ca indivizi, ci ca parte a unui intreg mai mare, a unui grup, a unei comunitati, a planetei.
Cateva dintre “clarificarile” ce se promoveaza chiar acum in scolile americane suna in felul urmator:
- homosexualitatea n-a fost niciodata condamnata in Biblie.
- unii crestinii sufera de obsesia spiritului anti-homosexual si descriu in termeni negativi stilul de viata homosexual, dar el nu este decat un alt stil de viata, o alta preferinta sexuala.
- elevii din scoli trebuie invatati sa priveasca pozitiv homosexualitatea cat mai din timp posibil in procesul propriei lor explorarii sexuale.
- oricine obiecteaza impotriva homosexualitatii este bigot, ignorant si un potential criminal (se face vinovat de “hate crime” un delict de ura), etc.
Unele din expresiile si sloganurile popularizate se pot descifra dupa cum urmeaza:
- “separatia dintre Biserica si stat” = “�invataturile lui Isus Hristos ma stanjenesc nespus de mult. Pagana Mama Terra, pe mine ma multumeste! Eu nu sunt un ipocrit!”
- “eu cred in toleranta pentru toata lumea” = “�Pentru toata lumea, in afara de crestini! Din partea mea, sa fie toti aruncati la puscarie!”
- “eu cred ca noi ar trebui sa celebram diversitatea” = “�vreau sa fac tot ce vreau eu, indiferent pe cine jigneste. Iar prietenul meu? Imi place, dar nu intr-atata incat sa ne certam. Si el poate face ce vrea.” Etc18.
Agenda politica a miscarii New Age in ce priveste guvernul unic mondial este periculoasa deoarece ea este intemeiata pe dorinta omului de a obtine absolutul in actiunea libera a omului ca si unica sursa de autoritate. Agenda politica New Age nu recunoaste autoritatea unui Dumnezeu suveran si omnipotent. Douglas Groothuis, un cercetator al miscarii, face urmatoarea observatie:
Conform agendei adeptilor New Age, trebuie pusa caramida unui nou Babel care sa proclame o (noua) ordine a carei unitate si directie finala sa fie opusa Creatorului (vezi, Geneza 11:1-9). Stravechii entuziasti ai ordinii mondiale, gasiti in Geneza, au incercat sa forteze “teza apostata a unitatii si egalitatii intregii umanitati” pentru a construi o “ordine mondiala unica si a inaugura un paradis fara Dumnezeu” (Rushdoony, 1979). Asta este ceea ce sustinatorii New Age incearca sa realizeze in zilele noastre, iar tentativa lor este deopotriva zadarnica. Toate turnurile Babel sunt ridicate in van, daca este exclusa piatra unghiulara care este Isus Hristos19.
Guvernul global ce reprezinta o parte a agendei politice New Age sustine nevoia unei forte planetare de politie pentru asigurarea securitatii. Doar aceia ce se inscriu in conceptia monista si panteista despre lume si viata vor fi ingaduiti sa controleze aceasta forta politieneasca.
Organizatia “Planetary Citizens” (Cetateni Planetari) sponsorizeaza in prezent “Comisia Independenta asupra Alternativelor Mondiale de Securitate” care cuprinde numerosi experti in pace, dezarmare, si sisteme de securitate ce vor crea “un sistem global de securitate, prietenos, credibil si operabil20“.
Sursa acestei unitati este relativ clara. Multi dintre cei ce sunt implicati in politica New Age se bizuiesc in mod evident pentru deciziile si actiunile lor pe revelatii ocultice. Spre exemplu, multi adera la scrierile lui Alice Bailey (o binecunoscuta spiritista si adepta a Teosofiei). Ea, vorbeste adesea despre “Planul” si despre “Stapanii/Maestrii Ierarhiei”. “Maestrii Inaltati” sunt cei ce se presupune sa fi atins cel mai superior nivel al constiintei devenind calauzele evolutiei spirituale a omenirii. Acesti “maestri” se crede ca se ocupa de ducerea la indeplinire a “Planului” pentru Pamantul nostru.
“World Goodwill” (“Bunavointa Mondiala”) este grupul de lobby al carui tel este de a desfasura “Planul” trasat de numeroasele carti ale lui Alice Bailey. Aceasta nu este decat una dintre organizatiile aflate sub influenta lui Bailey, ce sunt sponsorizate de Trustul Lucis (vezi, glosarul de termeni New Age).
Globalismul care este de asemenea o parte a agendei politice a miscarii New Age, reprezinta aproape echivalentul unei forme de idolatrie. El inalta planeta si umanitatea la rangul de stapanire (dominare) suverana. Comentariul lui Groothuis este foarte adecvat:
Internationalismul idolatru trebuie respins de catre crestini. Hristos este Domnul. Nici natiunile si nici planeta, nu sunt suverane. Guvernul global, sau ceea ce se mai poate numi, “starea cosmica”, trebuie sa fie respinsa ca idolatrie, devreme ce umanismul cosmic il introneaza pe om in locul lui Dumnezeu21.
AVERTISMENT!
Acum, exista pericolul ca gandirea New Age sa-i faca pe unii crestini sa fie paranoici cu privire la orice pare sa fie asociat cu miscarea, indeosebi in legatura cu teoriile conspirative. Dar asa cum ne spune vechea gluma, “doar fiindca esti paranoic, nu inseamna ca nu vor sa puna mana pe tine!”
Agenda politica a miscarii New Age este periculoasa deoarece ea este intemeiata pe conceptia monista si panteista despre lume. In consecinta agenda politica a miscarii New Age este antiteista (deci, impotriva lui Dumnezeu) si anticrestina.
Mark Satin, autorul lucrarii, “New Age Politics” spune:
Constiinta planetara recunoaste unitatea noastra cu intreaga umanitate, si de fapt cu tot ceea ce are viata pretutindeni si cu toata planeta in general22.
Destinul omenirii, dupa lunga ei perioada de pregatire si diferentiere, este cel putin de a deveni unita�Aceasta unitate se afla pe punctul de a fi exprimata politic printr-un guvern mondial care sa uneasca natiunile si regiunile in actiuni ce depasesc capacitatea lor individuala23.
Profetul New Age pe nume, David Spangler scrie:
Neindoielnic ca politica sinergiei va reinterpreta relatia omenirii cu natura in folosirea de catre aceasta a resurselor naturale, va reinterpreta relatia ei cu animalele si plantele, si cu tot ceea ce alcatuieste mediul ambiant�
Atat intr-un grup separat cat si intr-o grupare de grupuri mai mici in care constiinta separarii este alungata fiind inlocuita cu o constiinta a unitatii, a cooperarii dinamice si a bunavointei, intreg spectrul de politica nationala si internationala asa cum o cunoastem va trebui sa dispara si sa fie transformata in ceva de nerecunoscut dupa standardele de astazi24.
Monismul si panteismul reprezinta, asa cum am vazut, baza metafizica pe care se intemeiaza miscarea New Age. Fiecare transformare culturala majora se intemeiaza pe o schimbare de conceptie despre lume si viata. Lewis Mumford observa importanta acestei noi ideologii spunand ca, “fiecare transformare a omului, cu exceptia poate a celei ce a produs cultura neoliticului, s-a intemeiat pe o noua baza ideologica si metafizica, sau altfel spus, pe sentimente profunde si intuitii a caror expresie rationalizata sa ia forma unei noi imagini a cosmosului si a naturii omului.25”
Spre exemplu, sa spunem ca vizitezi un trib african chiar in timpul ritualului circumciziei unei femei si privesti cum unei tinere femei i se face o clitorectomie. Cand te plangi ghizilor tai si ceri interventia unor autoritati ale tarii respective, acestia iti reproseaza faptul ca valorile tale eurocentrice si religia ta straina te impiedica sa vezi “utilitatea” unui asemenea act. In plus, nu ai dreptul sa intervii in cultura unei tari si sa pretinzi o schimbare a traditiilor. Globalismul si integrarea tuturor culturilor nu-ti permite exprimarea unor opinii valabile doar in contextul unei anume culturii (a ta), dar irelevante pentru o alta! Cam la astfel de experiente pot conduce ideologiile si modificarile de conceptie despre lume si viata si valori morale pe care miscarea New Age le promoveaza. Ele sunt prezent si intalnite in lumea noastra contemporana. Crestinii au inca sacra datorie de a avertiza asupra consecintelor intronarii eu-ului si a omului ca autoritate morala finala si spirituala. Omul este pacatos.
Unitatea religiilor
Noua baza ideologica a agendei politice a miscarii New Age este unitatea tuturor religiilor. In aceasta, desi este permisa existenta religiilor variate, fiecare religie este privita ca invatand acelasi adevar central: divinitatea umanitatii. In lumina acestei ideologii Crestinismul este reinterpretat si fiind redefinit de adeptii miscarii drept un “Crestinism ezoteric”. Unitatea religiilor este absolut necesara daca se vrea ca “unitatea omenirii” sa devina o realitate, se sustine.
Robert Muller, fostul adjunct al Secretarului General al Natiunilor Unite, a comentat urmatoarele cu privire la unitatea religiilor:
Pentru prima data in istorie am descoperit ca planeta pe care locuim este una singura. Acum nu ne mai ramane decat sa descoperim ca suntem de asemenea o singura familie umana si ca trebuie sa transcedem toate diferentele nationale, lingvistice, culturale, rasiale si religioase ce reprezinta istoria noastra. Avem sansa de a scrie o istorie complet noua26.
Legate de cele spuse de Muller este si conceptul ce apartine lui Matthew Fox (preot catolic ecumenic) de ecumenism profund. Astfel, el a scris:
Ecumenismul profund este miscarea care va valorifica intelepciunea tuturor religiilor lumii: a hinduismului, a budismului, a islamismului si a iudaismului, a taoismului si a sintoismului, a crestinismului in toate formele sale, a religiilor native si a zeilor religiilor din intreaga lume. In valorificarea acestei intelepciuni consta ultima speranta de supravietuire a planetei pe care o numim casa noastra27.
Aceasta intelepciune ce este culeasa de la toate religiile este vazuta ca orbitand in jurul unui adevar central si universal: divinitatea omului. Privitor la acest adevar central, David Spangler a scris:
Ceea ce incearca acum sa se ridice este grupul de oameni ce alimenteaza, si reprezinta destul de literar, cei pe care Isus i-a numit “sarea pamantului”, in mod constient si spiritual numiti asa, ei fiind cei ce-si recunosc divinitatea, dar fara a fi ingamfati de ea si actioneaza in sfera lor de influenta pentru a inspira aceeasi divinitate si altora� Ei sunt cei ce dau viata (“datatorii vietii”; n.a.), si formeaza baza guvernului viitorului28.
Dupa toate cele observate mai sus trebuie spus ca pana acum nu s-a putut evidentia concret nici o conspiratie autentica care sa fi afectat istoria sau cursul unor natiunii. Sau, cine stie, poate schimbarea de directie a “blocului rasaritean” al tarilor comuniste a fost de inspiratie New Age? Vom ramane sa aflam la momentul potrivit. Nu este ceea ce conteaza intr-adevar pentru niste crestin. Tragedia pentru acesti oameni este inconstienta lor fata de o conspiratie la nivel spiritual ce este adevarata si ce s-a concretizat in istoria omenirii. Este cea a puterilor demonice si a diavolului ce de la inceput a “planuit” o detronare a lui Dumnezeu in umanitate si o ridicare a omului la nivelul de constienta divina ce i-a fost refuzata de “raul Dumnezeu creator” al omului.
Aceasta “conspiratie” este dezvaluita inca de pe primele pagini ale Bibliei si reprezinta iluzia spirituala fundamentala de care sufera miscarea New Age: oferirea statutului de dumnezeu omului. Iata cum a sunat prima data “planul” ei: “�sigur nu veti muri, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul” (Geneza 3:4-5). Din pacate “conspiratia”, initial indreptata impotriva lui Dumnezeu, a avut efect doar asupra omului, ducandu-l la caderea in pacat, stare in care se gaseste imediat dupa crearea lui si pana astazi, asa cum amplu ne dovedeste istoria umanitatii. Promovarea omului la “constienta divina” nu a reusit atunci si nu va reusi nici acum in vremea miscarii “new age”, dimpotriva. Decaderea omului pare sa se accentueze tot mai mult si nevoia lui de credinta in adevaratul Rascumparator al umanitatii Domnul Isus Hristos, nu in sine, sa devina tot mai acuta.
2 Jeremy P. Tarcher, “New Age as Perennial Philosophy”, Los Angeles Times Book Review (7 Februarie, 1988), pag.15
3 “The New Age Cult”, de dr. Walter Martin (Bethany House Publishers), pag.8
4 Multi au observat similaritati intre anticul gnosticism si moderna miscare New Age. In cartea The Counterfeit Christ of the New Age Movement a lui Ron Rhodes, cel de la care am preluat aceste paragrafe, se prezinta legatura care exista intre acestea. (Grand Rapids: Baker, 1990), pag.118
5 Russell Chandler, Understanding the New Age (Dallas: Word, 1991), pag.33
6 Rhodes, pag.119-121.
7 Rudolf Steiner, Knowledge of the Higher Worlds and Its Attainment (Spring Valley, N.Y.: Anthroposophic Press, 1984), pag.1-34.
8 Vezi, Alice Bailey, The Externalisation of the Hierarchy (New York: Lucis, 1957).
9 Mrs. G.W. and Donald Ballard, Purpose of the Ascended Masters “I Am” Activity (Chicago: Saint German Press, 1942), pag.24, 35, 110.
10 Miller, pag.141.
11 Pentru o istorie concisa a spiritismului vezi, Jon Klimo, Channeling (Los Angeles: J.P.Tarcher, 1987), capitolul 2.
12 Julia Spangler, “Compass Points”, Lorian Journal 1:2, pag.3
13 Interviu cu Beverly Galyean preluat din articolul lui Frances Adeney, “Educators Look East”, din SPC Journal (iarna lui 1981), pag.29.
14 sunt practic obligat sa consacru acest termen datorita acestei trasaturi specifice a New Age-ului; n.a.
15 Shirley MacLaine, Dancing in the Light (New York: Bantam, 1985), pag.133; comparati cu cele spuse in cartea lui Douglas Groothuis, Unmasking the New Age (Downers Grove, Illinois: InterVarsity Press, 1986), pag.22.
16 Marilyn Fergusson, The Aquarian Conspiracy (Los Angeles: J.P. Tarcher, 1980), pag.62-63
17 Matthew Fox, The Coming of the Cosmic Christ (New York: Harper & Row, 1988), pag.235
18 Din brosura trimestriala Mission America, numarul din primavara lui 1999, articolul intitulat “The UN Plan For Your Mental Health” de Berit Kjos.
19 Douglas Groothuis, “Politics: Building an International Platform”, The New Age Rage, editata de Karen Hoyt si J.Isamu Yamamoto (Old Tappan, N.J.: Revell, 1987), pag.104
20 Donald Keys, “Security Alternatives”, (AHP Perspective, decembrie 1985), pag.18
21 Douglas Groothuis, The New Age Rage, pag.105
22 Mark Satin, New Age Politics (New York: Dell, 1979), pag.148
23 idem, pag.142
24 David Spangler, Explorations: The Emerging Aspects of a New Culture (Forres, Scotland: Findhorn Publications, 1981), pag.85
25 Lewis Mumford, The Transformation of Man (New York: Harper and Row, 1972), pag.179
26 The Movement Newspaper, “U.N.’s Robert Muller to speak at Universal, Peace Conference” (februarie 1983), pag.21
27 Matthew Fox, The Coming of the Cosmic Christ (New York: Harper & Row, 1988), pag.288
28 David Spangler, Explorations, pag.72
Prima condiţie pentru a interacţiona productiv cu o persoană sau un grup de persoane este cunoaşterea contextului mental, cultural, social etc. în care se situează. Astfel, odata stabilite puntile de legatura, se pot pune bazele unei comunicari fructuoase, pornind de la elementele familiare. Nu trebuie uitat faptul ca, dintru inceput, Biserica a predicat Evanghelia fara sa caute sa impuna un anumit model cultural, nici macar pe cel ebraic.
Credinta crestina transcende orice cultura, fie ea elena sau post-moderna, fara ca aceasta sa insemne ca poate exista intr-o situatie dezincarnata. Procesul de inculturatie evanghelica este, de altfel, un reflex al intruparii Logosului, taina centrala, constitutiva, a crestinismului. Biserica, asadar, nu-si poate permite sa se inchisteze si sa isi fixeze mesajul in anumite cadre si tipare istorice care, odata cu trecerea veacurilor, devin inactuale.
Cand vorbeam mai sus de responsabilizare, nu incercam sa afirm ca Biserica nu ar mai poseda instrumentele si metodele misionare specifice, dimpotriva. Numai ca, trebuie sa recunoastem ca Bisericile oficiale, in special cele occidentale, s-au implicat exagerat in ultimul timp pe dimensiunea orizontala (sociala) a existentei umane si au pierdut din vedere esentialitatea dimensiunii verticale, gratie careia se realizeaza initierea in calea interioara a contemplatiei. Ortodoxia conserva un adevarat patrimoniu de spiritualitate, ce ramane din pacate aproape necunoscut marii mase. Solutia viabila pentru iesirea din aceasta criza este deja continuta in traditia noastra. Nu trebuie sa inventam, dar e necesar sa redescoperim si sa daruim…
Din asa – zisa spiritualitate orientala sunt luate concepte si reprezentari pe care le vom regasi in prozelitismul multor secte, ca de exemplu: reincarnarea, Karma, “avatar al divinitatii”, Constiinta cosmica s.a.
Fondul comun pe care se constata o recrudescenta, o inmultire, expansiune a sectelor este reintoarcerea omului catre religiozitate, dar nu spre modelul Hristos pentru mantuire.
In cazul nostru si al altor tari din estul Europei formarea ateista a omului in regimul trecut, indepartarea lui de trairea religioasa favorizeaza in unele cazuri receptivitatea la “noile religii”. La fel “noutatea”, caracterul inedit al unor concepte si practici orientale.
In dezvoltarea studiului nostru ne-am oprit asupra doctrinelor si practicilor unor secte religioase sau filozofico-religioase, de origine sau inspiratie orientala: Baha’i, Sfantul Graal, Meditatia transcendentala, Misa (Miscarea de integrare spirituala in absolut), Hare Krishna, Anada Marga, Zen, Sahaja Yoga, Anaitonistii,. Aum, De o parte barbatii de alta femeile (Al treilea ochi), Eckankar, Gurdjiev, Lumina miracolelor, Misiunea luminii divine, Omfalofilii, Soka Gakki, Mahiraki (Lumina adevarului), Mocn, Bhagwan, Universitatea spirituala a lui Brahma Kumari, Guru Maharaj Ji, Organizatia Sathya Sai Baba, Rosicrucialismul, Biserica de scientologie, Organizatia de Analiza Actionala, Teozofia, Antroposofia, diverse scoli Yoga.
Toate aceste miscari religioase sustin ca detin Adevarul uiiim si constituie nucieul religiei. A pune, Ia aceste miscari religioase, problema Providentei inseamna de fapt a gandi sau a clarifica daca exista in mod real un raport actual intre om si. Dumnezeu si daca perspectivele acestui raport conduc la implinirea vietii, Ia mantuire. Sathya Sai Baba sustine ca: “Lumea este casa mea, curat mai intai camera mea care este India, apoi voi trece la celelalte incaperi…”.
Astfel de avatari isi descopera atribute divine, cum ar fi constiinta cu care “cuprind proniaior” pe toti oamenii: “in fiecare clipa cunosc prezentul, trecutul si viitorul fiecaruia dintre voi”, spune Sathya Sai Baba.
Sectele dau ca fiind cert accesul la noi “revelatii” sau incredinteaza ca aduc in mod sigur “prezenta” lui Dumnezeu in viata concreta a aderentilor, pana la cufundarea omului in divinitate. Identificarea cu divinitatea incepe prin cautarea experientei directe si imediate a constiintei divine si cosmice.
Prin osmoza, prin cunoasterea nemijlocita si intuitiva, in spatiul interior al sufletului, este dezvoltat potentialul uman pana la descoperirea “sinelui” real si divin care se uneste acolo, deasupra simturilor si ratiunii, cu constiinta cosmica care este Dumnezeu. “intre om si divinitate ar exista o continuitate. Cercetarea celui mai profund nivel al constiintei reprezinta unirea cu acea portiune a divinului. Ea consta intr-o experienta de iluminare prin care initiatul descopera, ca in hinduism, adevarul: “Eu sunt acela ce singur este”.
Gasim la sectele orientale frecventi avatari ai divinitatii. In special liderii religiosi isi revendica aceasta calitate pentru a-si justifica mesajul si autoritatea in secta.
Sri Sathya Baba, liderul Organizatiei Sathya Sai Baba, este numit omul-dumnezeu si se precizeaza ca in aceasta categorie “numarul acestora este infim”… Acest lucru este favorizat de modul in care este inteles statutul divinitatii in religiile care sunt sursa acestor secte.
Hinduismul, spre exemplu, practica un politeism de “natura fluida: multiplele entitati care, intr-un fel sau altul, fac obiectul unui cult, poseda o individualitate atat de fragila si de indistincta, incat se topesc cu usurinta sau se transforma unele in altele. Ele sunt resimtite mai putin ca figuri ca atare, si in mai mare masura ca modalitati locale si temporare ale prezentei printre noi a divinitatii, informa in esenta sa, si tocmai prin aceasta capabila de orice metamorfoza”.
Rig-Veda prezinta in Imnul creatiei, din care s-a inspirat si M. Eminescu pentru Scrisoarea I (dar poetul citeaza din Cartea Facerii), panteismul indian preluat de sectele orientale de astazi. “Lumea aceasta a fost la inceput si reala si nereala; ea a existat si n-a existat; ea a fost pe atunci numai gandire. De aceea inteleptii spun despre ea: Atunci nu era fiinta nici nefiinta, pentru ca gandirea nu era nici ceva real, nici ceva nereal. Aceasta gandire a dorit sa se manifeste ca ceva creat, mai pronuntat si mai concret; ea isi dori o personalitate (atman), se infierbanta si se condensa”. Astfel, Imnul creatiei prezinta confuz geneza lumii si a zeilor. Din nefiinta s-a nascut Brahma – universul, baza intregii existente si totodata principiul creator. Atunci nu existau oameni, zei sau timp. Brahma naste Unul si aceasta emanatie de fapt inseamna identitatea cu substanta primordiala. Unul capata atribute spirituale, este gandirea care primeste personalitate si naste dorinta si vointa de a crea. Aceasta neintelegere a lui Dumnezeu ca unitate de fiinta in Trei Persoane, desavarsita, spirituala, lasa loc unor nesfarsite metamorfoze divine inclusiv cele de actualitate cand maestrii, liderii religiosi ai sectelor se identifica cu divinitatea.
Exista si conceptii orientale care socotesc pe Dumnezeu ca suflet liber iar oamenii, prin reincarnari si purificari succesive, ajung si ei la aceasta stare. Secta Eckankar il considera pe Dumnezeu omniprezent ca un “curent cosmic” iar usa de intrare in regatul Lui este tocmai aceasta grupare religioasa, noua. Shoko Asahara, liderul sectei Aum, se considera reincarnarea lui Buda si a lui Iisus Hristos in acelasi timp.
Hore Krishna recunoaste transcendenta absoluta a lui Dumnezeu, dar nu accepta vreo materializare a Lui. Spre deosebire de hinduism din care-si extrage doctrina si practicile, secta da calitate de persoana lui Krishma, ca zeu suprem si unic. De fapt aceste “personalizari”, o multitudine de zeitati, sunt moduri de manifestare a divinitatii impersonale care se identifica cu existenta insasi. “Dumnezeul personal” al sectelor Orientale este un aspect inferior al impersonalului”.
Exista, aproape la toate sectele, tendinta de a reduce divinitatea la un dualism cuprinzand doua principii energetice: unul feminin si unul masculin care marcheaza toata existenta.
Se constata, la toate sectele de inspiratie orientala, ascunderea de divinitate. Ca aparare, refugiu in fata presiunilor angoasei lumii contemporane omul se refugiaza in sine, isi cauta in sine divinitatea. Maestrul, guru, liderul harismatic orienteaza omul spre interiorul sau unde trebuie sterse emotiile, gandurile trebuie depasite cu scopul declarat de a atinge o liniste mentala, implinirea, fericirea, depasirea suferintei, deificarea panteista a omului. intr-o perioada de instabilitate si criza provocata a lumii, anumite categorii de persoane agreaza aceasta “noua religiozitate” sectara care nu angajeaza omul la o relatie personala responsabila cu Dumnezeu si care ar determina o schimbare spirituala, de existenta si cultura.
Dimpotriva conduc catre o pierdere in “imensitatea sinelui” cu concursul unor lideri “harismatici” care promit caldura si siguranta comunitara, unitatea unui grup ca remediu la dificultatile si singuratatea cu care se confrunta omul. Acestia dau mantuirii o dimensiune personala, insa exclud caracterul de organism, de intreg al Bisericii investita si unita prin harul dumnezeiesc.
Din psihologia “providentei” sectelor orientale
Conceptul “Providentei” la sectele orientale este foarte apropiat de intelegerea pe care sistemul filozofic stoic din antichitate il dadea acestei notiuni. Stoicii intelegeau natura ca divinitate care da legile sau ratiunile universale ale lumii. Natura este o substanta, energie divina universala care se manifesta panteist sub chipul zeilor, demonilor, eroilor si omului.
Aceeasi energie sau substanta divina universala se exprima dupa unii, si ca destin (predestinatie) sau providenta care guverneaza istoria cosmica si umana. Intotdeauna liderii grupurilor sectare au avut grija sa Cultive in randul aderentilor constiinta, siguranta de sine, ca apartin unei elite aleasa de Dumnezeu. Asta ca sa le arate ca au legitimitate, autoritate, ba chiar un rol providential de “flacara”, de “sare a pamantului”, harazit prin vointa divina care ii dirijeaza nemijlocit.
Hare Krishna cere credinciosilor sai “sa foloseasca fiecare moment al existentei pentru a trai in “Constiinta Krihsna” gandindu-se la el, “inchinandu-i hrana”, adorand manifestarile formale ale divinitatilor hinduse – murti – (un fel de icoane), dansand si recitand maha-mantra pentru a “traversa oceanul de confuzie in care am intrat”. Psihologic liderii religiosi creaza cadrul, lanseaza notiunile si practicile care sa-i dea adeptului impresia de raport real si direct cu Dumnezeu. Alte secte sau grupari (societati, fundatii, asociatii etc.) ofera o provocare foarte tentanta a unui sincretism care permite practicarea propriei religii.
Roscrucienii AMROC propun participantilor la intalnirile lor sa-si venereze fiecare “Dumnezeul din inima sa”. Antropozoful R.Steiner accepta adeptilor sa continue practicarea propriului cult iar Miscarea Graalului afirma: “Noi va vom ajuta sa va practicati mai bine religia”. Toate acestea puse langa nazuinta adanc ascunsa in fiecare dintre noi, de a fi o mare familie umana, dau dintr-o data ideea unui pas “providential” inainte si invita la a acorda credibilitate initiatorilor.
Fascinatia culturilor antice, exotice, a filozofiei scrierilor orientale vine la omul modern pe fondul preocuparii sale de a-si cunoaste istoria si originea , existentei sale. Exista astfel grupuri religioase sau filozofico- religioase sincretiste care imbina elemente din religiile Orientului cu traditia ezoterica si cercetarile contemporane privind extinderea constiintei. Asa sunt Teosofia, Antroposofia, Rosicrucianismul, Miscarea Graalului, Scientologia, gruparile spiritiste, cele ale Stiintelor noetice, ale Stiintelor cosmice, etc. Acestea se prezinta ca fiind noutatea ultima a cunoasterii; au in comun cautarea Iluminarii mantuitoare a Cunoasterii totale prin ratiune si excluderea credintei ca ineficienta, inferioara; afirma “continuitatea intre om si divinitate – ambii plamaditi din aceeasi substanta”.
Propun diferite tehnici de eliberare a divinului cosmic care se afla in om; afirma ca detin o cunoastere eliberatoare care se poate sa dea sinelui posibilitatea intoarcerii la sursa cosmica considerata Principiul divin al existentei. In sfarsit, imbina realul cu tentatia misterului…
Faptul ca au majoritatea un caracter initiatic, ezoteric sau practica ocultismul le dau un atu psihologic in fata aderentilor. De asemenea, la sectele respective se realizeaza imbinarea fondului religios cu activitati laice culturale, politice, economice, educative, sportive sau terapii care se prezinta ca un substitutiv al religiei. Aceasta multitudine de activitati capata la unele secte, cum ar fi Moon, un simbolism profetic: prefigureaza unitatea viitoare a natiunilor, desi de multe ori urmaresc alte scopuri sub eticheta religioasa. Odata intrat intr-o secta dispare pentru aderent libertatea, si intra sub un control sever exercitat de lideri si colaboratorii acestora, mai ales atunci cand in secta sunt practicate si metode de conditionare psihologica care depersonalizeaza omul si-l fac total dependent, dupa ce i-a sters vointa si discernamantul.
” Creaţia ” care se conserva prin ea insasi
Cosmologia sectelor orientale prezinta lumea nu ca fiind creata de Dumnezeu, de natura divina, ci “ca si cum am percepe in mod obscur ca un unic elan vital insufleteste toate lucrurile (deci si pe om- n.n.) si le face partase divinitatii”.
Astfel “nasterea lumii materiale s-ar produce din fiinta primitiva spirituala. Prima emanatie a spiritului (manas) a fost dorinta, de asemenea inca spirituala, vointa de a crea. Lumea reala este o emanatie a fiintei primordiale, care-i spirituala si nemateriala; ea s-a nascut din aceasta printr-o separare succesiva, materializandu-se “, Upanisadele spun intr-o cugetare: “intreg universul acesta este Brahma; de la el purcede; in el se intoarce; in el respira.”
Creatia se intoarce in absolutul impersonal, din natura caruia a iesit ca necesitate, tocmai pentru a-l implini caci este incomplet fara ea.
Universul, sustine secta Sathya Sai Baba este alcatuit din doua realitati fundamentale: Inteligenta, Constiinta individuala sau Dumnezeu -Brahma- sufletul si materia primordiala. Evolutia universului are loc “prin interactiunea Inteligentei -Dumnezeu- cu materia primordiala. In starea precosmica materia era prin cele trei calitati ale ei lumina, activitatea si inertia in echilibru. Cand acest echilibru “a fost dereglat de interventia instrumentala a Inteligentei s-a declansat evolutia cosmica”. Evolutia dezvolta entitatea Inteligentei cosmice sau Mintea lumii. Pastrarea lumii, impiedicarea ei sa alunece in haos, distrugerea raului din univers si restabilirea armoniei lui sunt tocmai scopul pentru care au loc avatarele dumnezeiesti in lume, sustine “sfantul”, “divinul” Sai Baba.
Deci, creatia se identifica cu creatorul si se creeaza, se sustine in existenta prin ea insasi iar finalitatea este intoarcerea ei in Mintea lumii adica iarasi in ea insasi. Totul este ciclic. Nu exista o conceptie clara despre un Dumnezeu personal care creeaza lumea din nimic si prin providenta conservatoare o sustine in existenta.
Lumea nu este inteleasa de aproape toate sectele ca reala, ci considerata aparenta si in acest caz, omul este impins catre interior, catre sine.
Secta Antoinistilor considera ca nu exista materie iar ca sa realizeze sfintenia trebuie sa se dematerializeze purificator.
“Pronia” revelaţiei deschise şi directe
Elementul forta folosit de prozelitismul sectelor de tip oriental este oferta “avantajului” pentru noul aderent de a avea experienta imediata si directa a sacrului, a puterii paranormale. Este usor de observat ca aceasta se grefeaza foarte bine pe sentimentul implinirii de sine, al mandriei personale sau al depasirii unor dificultati de viata, complexe de inferioritate divers cauzate.
Evident, aceasta se intampla dupa ce fondatorul sau maestrul insusi a primit el mai intai si deplin aceasta noua revelatie, iluminare necesara desavarsirii lumii. Ca sa dea mai multa autoritate liderului sectei se ajunge uneori pana la a i se asigura o “posedare” a lui de catre divinitate, de salasluire a divinitatii in el. Asa este cazul cu Nao Deguchi (1836-1918) care a intemeiat miscarea religioasa Oomoto.
De asemenea se ofera “sansa” de a avea foarte curand, dupa ce nu ai avut niciodata privilegiul acesta, Adevarul ultim, revelat, detinut global, cosmic, in intregime. Mai mult se arata ca poti descoperi divinitatea din tine, faptul ca esti Dumnezeu, chiar daca n-ai stiut pana acum acest lucru.
Comunicarea directa si nemijlocita a omului cu Dumnezeu are insa caracter ezoteric. Trebuie sa devi initiat prin liderul harismatic al grupului, pentru a avea acces la tehnicile psihologiei si corporale care te duc la nivelul superior de existenta si cunoastere.
Societatea teosofica priveste ezoterismul ca “cercetare a cunoasterii ascunse iar pe gnosticul zilelor noastre ca pe un om angoasat de conditia sa de fiinta proiectata in existenta, in special atunci cand societatea se afla in criza si este lipsita de sens”.
Ca alternativa la credinta crestina revelata si pentru a deruta pe credinciosii Bisericii lui Hristos, este oferita inspiratia “divina” a vechilor carti filozofico-religioase orientale.
Nou este faptul ca “Providenta” sectelor orientale ofera revelatiile sale prin profeti noi, iar dupa inmatricularea in secta se promite adeptului o linie revelationala directa.
Exista si secte care recunosc necesitatea unui mijlocitor intre Dumnezeu si om dar il identifica exclusiv cu propriul lider, cum este cazul cu baha’ii, care trebuie sa-l vada pe Dumnezeu in Baha’u'llah.
Omul şi “presupusa” providenţa karmică
Unele secte recunosc valoarea cunoasterii, a ratiunii in legatura cu Dumnezeu -Baha’i. Altele insa, cum ar fi Miscarea Graal sunt gnostice “considerand ca divinul poate fi atins printr-o cunoastere superioara” care este “rezultatul revelatiei rezervate numai celor initiati”.
In sectele orientale se mentin conceptele si experientele hinduiste si budiste in care omul este privit ca avand “esenta divina” dar aceasta este cuprinsa de pasiuni si ignoranta. Descoperirea “sinelui” sau a divinului se poate realiza prin concentrare sau meditatie, prin practica repetarii mantrelor sau diverse tehnici psiho-fizice de reglare a activitatilor si functiilor vitale ale omului. Dupa aceasta eliberare si purificare a naturii divine din om “sufletul se intoarce in divinul etern al universului”. Sufletul individual se va uni cu sufletul universal.
Aceste “tehnici” inlocuiesc religia. Prin ele este demontat blocajul subconstientului care tine prizonier “Potentialul uman”, “fragmentul divin” din om si caruia i se da libertatea. In efortul omului spre perfectiune locul lui Dumnezeu este luat de maestru, invatator, guru, iluminatul, profetul etc. Cu acesta se realizeaza o conlucrare, el conduce omul.
Zenul considera ca maestrul nu face decat sa ajute, deci iluminarea se realizeaza prin propriile forte de cel care depaseste judecata spre zona echilibrului, a ordinii si constiintei universale, spre energia fundamentala a universului numita Dumnezeu.
Fondatorii de secte, cum ar fi M. Ocada pentru Mahikari, sunt trimisi ca “divini” care au misiunea de a aduce lumii noua civilizatie. Acest Kotama, dupa numele dat de divinitate, este “Mesia pionier” care trebuie sa unifice toate religiile, sa reconstruiasca lumea in preajma apocalipsei. Manifestarea religioasa este mai autentic traita cu cat omul reuseste sa depaseasca gandirea spre starea in care “sufletul se dezvaluie ca esenta fara atribute, fara contradictie si suferinta si se contopeste in oceanul universal”.
In acelasi sens se servesc diversele tipuri de exercitii yoga care ar avea menirea “sa trezeasca divinul din om, pentru ca acesta sa se contopeasca in spiritul universal”.
Hare Krishna considera ca prin meditatie nu-l putem cunoaste pe Dumnezeu si recomanda sistemul descendent yoga prin care incepem cu descoperirea sufletului. “Noi continem parti ale constiintei transcendentale, suntem in legatura cu Dumnezeu”. “Cand cantam Hare Krishna, sufletul nostru incepe sa vibreze in armonie cu Krishna, constiinta se trezeste si se ilumineaza, spiritul ajunge la extazul transcendental suprem”.
Aceeasi Hare Krishna propune calea devotiunii in care omul sa se daruiasca total lui Dumnezeu prin “iubire pura”: Maha-mantra (“Hare Krishna, Hare Krishna, Hare Krishna, Hare, Hare, Hare Rama, Hare Rama, Rama Rama, Hare, Hare”) pe care bhakta (credinciosul) trebuie s-o rosteasca de 1728 de ori pe zi este considerata “agent spiritual de purificare, caci Dumnezeu si numele Sau nu se deosebesc unul de celalalt”. Aceasta identificare da forta magica rostirii iar autosugestia nu face decat sa completeze dimensiunile.
“Cand omul atinge perfectiunea devine iluminat, sufletul sau nu mai este nevoit sa se reincarneze, ci ramane in nirvana”, adica intr-o pace eterna care este “nimicul absolut in care divinul din om s-a contopit cu divinul cosmic”.
Antropologia sectelor orientale prezinta sufletul omului ca fiind o particica din esenta universului, din divin si in eternitatea lui transmigreaza din trup in trup determinat de karma.
De fapt “Providenta” la sectele orientale este inlocuita de Karma, o lege imuabila a existentei care determina consecintele faptelor omului. Aceasta lege “nu poate fi stapanita, schimbata sau distrusa”, “nu este nici buna nici rea”. Hindusii o identifica cu principiul enuntat de Sfanta Scriptura: “Nu va inselati, Dumnezeu nu se lasa batjocorit, caci orice va semana omul aceea va si culege” (Gal. 6, 7). Deci omul devine bun sau rau prin faptele sale, bune sau rele.
Sectele insa gasesc modalitatea in care sa aiba controlul faptelor si al efectelor lor. Iata cum prezinta lucrurile Organizatia Sathya Say Baba: “Niskama-Karma este indeplinirea oricarei actiuni in deplina lepadare de sine in fata lui Dumnezeu, fara a ravni la nimic pentru sine, adica fara dorinte egoiste pentru rezultatul actiunii. Karma Phala Tyaga inseamna oferirea iui Dumnezeu, a rezultatelor oricarei actiuni intreprinse”.
Disproportia dintre merit si rasplata, in spiritul hinduismului, este solutionata de sectele orientale prin invatatura despre Karma care inseamna, in acelasi timp, “fapta” si “destin”. “Karma este fapta ale carei urmari se succed de-a lungul renasterilor. Fiecare om trebuie sa culeaga roadele faptelor sale si se naste dupa felul faptelor pe care le-a savarsit in vietile anterioare”.
Transmigratia prin diferite trupuri, spre forme inferioare sau superioare de existenta, este deci determinata de Karma. “Aceasta calatorie a sufletului dintr-un corp in altul este obarsia tuturor relelor. Prin ea se explica toata suferinta, inegalitatea soartei si deosebirile de caracter din lumea aceasta”, “aceste fapte au asupra sufletului o putere de neinvins”. Astfel sufletul “e purtat incoace si incolo pe oceanul de renasteri in voia unei puteri pe care el singur a pus-o in miscare, dar impotriva careia nu mai poate lupta, fiindca actiunea acestei puteri atarna de faptele savarsite in trecut. Pe acestea sufletul nu le mai poate schimba si nici macar nu-si mai reaminteste de ele”.
Numai atunci cand omul va anihila dorinta, setea din sine care duce te o mereu alta reincarnare, va intrerupe sirul acestei calatorii prin trupuri si va ajunge in nirvana, adica la “stingerea flacarii vietii, eliberarea finala de renasteri si contopirea cu sufletul universal sau Brahma”.
Determinismul karmic distruge insa libertatea individuala. Omul nu are decat sa accepte destinul karmic pe care nu el l-a hotarat, ci ii vine dintr-o viata anterioara si pe care nu poate sa-1 schimbe ci trebuie sa-si accepte soarta. Ori, se stie. Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu intrupat, prin jertfa Sa a rascumparat pe om, iar prin Taina Botezului se sterge pacatul stramosesc.
“Neavand doi poli (Dumnezeu si Satan) intre care sa-si poata exprima o alegere libera a destinului, ci doar unul singur (Brahma), libertatea voiatei nu se poate defini. Indiferent ce face, in cele din urma tot trebuie sa se intoarca te Brahma. De aceea, rolul karmei si samsarei este de a-l forta pe om sa se incadreze pe aceasta unica directie a devenirii”.
La religiile si sectele orientate nu exista posibilitatea harului, deoarece “toate resursele necesare eliberarii se gasesc in om”. Despre eliberarea care se obtine prin tehnica yoga, Mircea Eiiade spune ca “nu este un dar, nici o stare de gratie” ci “se datoreaza intotdeauna eforturilor prelungite ale yoghinalui”. Maestrul Taisen Deshimaru, “primul misionar Zen trimis in Europa de inaltele autoritati ale tarii lui” face foarte clar distinctia: “in doctrina crestina, omul se increde in Dumnezeu; in Zen, se increde in om”.
Deci, in aceste credinte hazardate este refuzat harul lui Dumnezeu, singurul care poate realiza conlucrarea omului cu Dumnezeu cel personal. In schimb este preferat si pastrat “un produs al eului” care tocmai ar fi trebuit sa fie inlaturat “conform doctrinelor clasice”. Se prefera distrugerea eului si nu a orgoliului, acest atasament concret al eului numit iubire de sine.
Nu exista, in conceptia acestor secte, un mantuitor care sa-si asume existenta omeneasca, sa stearga karma din natura omului si sa-i deschida posibilitatea desavarsirii personale in relatia continua cu El, oprind sirul renasterilor.
Fenomenul “vindecarilor” miraculoase presupune la sectele orientale credinta primitorului, dar are ca suport nu interventia lui Dumnezeu, ci diferite “tehnici” cum ar fi sugestia, telepatia sau practicile oculte, magice.
Determinismul unilateral sau confuz al guvernării
De la Sahaja yoga, care se considera doar o viata spirituala, o cultura superioara, deducem caracterul ambiguu, exterior al unei presupuse relatii intre Dumnezeu si om. In “sinele” omului se gaseste sursa fericirii. Profeta Shiri Mataji prezinta modalitatea practica de actualizare a “sinelui” si deci a fericirii. “Iubirea divina” determina tot ce se intampla in univers. Astfel, aceasta iubire patrunde in fatul de 2-3 luni “ca o coloana de raze in pantecele mamei, dispersandu-se in cele 4 componente ale sistemului nervos. Omul se naste cu aceasta energie data de divinitate si rolul fiecaruia este de a cunoaste si recunoaste energia dragostei divine, adica fiinta noastra interioara”. Dupa nastere dragostea divina nu mai poate patrunde omul pentru ca locul pe unde patrundea (crestetul capului) este osificat si astfel “omul se separa de divin, e guvernat de constiinta eului”, nu-si mai cunoaste “inconstientul universal”.
Nu ne mai putem realiza scopul vietii pentru ca nu ne mai conectam, nu ne mai armonizam cu acest “inconstient universal”. Profeta spune ca Budda a realizat complet si dintr-o data aceasta recuplare. Alti profeti sau lideri religiosi o fac prin asceza, sacrificii, eforturi spirituale sau cu ajutorul duhurilor rele.
Secta propune deschiderea crestetului prin frictionari usoare, rostirea de mantre si “credinta in puterea vibratiilor divine emanate de portretul profetesei Shri Mataji”.
O alta secta, Lumina Miracolelor, sustine ca regenerarea, purificarea omului se poate face numai printr-o lumina spirituala venita de la Dumnezeu. Aceasta lumina este primita si poate fi folosita si in darul vindecarii prin gestul mainii tinute deasupra capului.
“Religia pentru mantuirea lumii” -Sekai Kyusei Kio- crede ca pentru a conduce pe om in era paradisiaca trebuie ca acesta sa primeasca prin initiere johra -”Lumina divina”- care curata impuritatile spirituale si poate fi transmisa prin palma dreapta indreptata spre cel care vrea s-o recepteze”.
Secta Sukyo Malikari vede purificarea, pentru conducerea lumii in era paradisiaca, prin mari catastrofe. Este aspectul exterior al “guvernarii”, metoda coercitiva pe care o foloseste divinitatea pentru a ajunge la scop.
Nu există providenţă la sectele orientale
Ce presupune Pronia?
Un raport de comunicare personala si comunitara de iubire intre om si Dumnezeu.
Experienta religioasa de provenienta orientala se arata insa a fi o inversunata preocupare de “descoperire” a sufletului care sa depaseasca, sa se detaseze de natura si in acelasi timp sa se identifice, sa se intoarca in esenta divina a universului. Astfe, sectele orientale promoveaza o linie unidimensionala a existentei, eliminand de fapt pe Dumnezeu si deci facand imposibila Providenta.
Nu putem nega ca si ele, ca si intreaga lume, raman in cadrul unei Providente generale fara voia lor prin care este sustinuta creatia in existenta. Aceasta Providenta nu conduce insa la mantuire decat atunci cand in mod real putem vorbi de conservare, conlucrare si guvernare in care lumea si omul isi impletesc existenta si cresterea spre mantuire cu Dumnezeu cel desavarsit si vesnic.
Aceste noi grupari religioase afirma ca ofera mantuirea dar si ca ar fi “initiatoare ale unei noi arte de a trai” ale “unei noi forme de Societate” pentru timpul nostru, sustin ca aduc viitoarea “Civilizatie Spirituala” care ar trebui sa urmeze crestinismul. Nu realizeaza insa o reala transformare interioara la care sa participe Dumnezeu prin energiile Sale necreate, nu realizeaza un nou mod de a fi.
Conlucrarea este imposibila. Lipseste harul, element de legatura prin care aceasta conlucrare nu ramane exterioara.
Toate teoriile lor despre unirea cu divinitatea sunt unilaterale, visul dintotdeauna al omenirii.
Atat timp cat Hristos ca Dumnezeu si Om in acelasi timp nu uneste firea noastra cu Dumnezeirea intr-o persoana aceasta unire visata nu exista. Si deci, nu exista Pronie mantuitoare, ci doar o Pronie “generala” care sustine intreaga existenta, buna ori rea.
Anticrestinismul conceptelor si practicilor din sectele orientale este evident. Demersul lor ramane inca un esec existential. Mai ales ca putem usor observa la unii aderenti un regres evident ca urmare a integrarii intr-o secta care merge pana la disponibilizare si o degradare iremediabila a existentei omului.
Câteva aspecte pozitive
Ideea unitatii si pacii lumii ca lucrare a Proniei si misiune de realizat exista la sectele orientale. Ba inca o unitate globala, cosmica, a intregii existente. Si aceasta este o valoare pozitiva. Numai ca unii lideri cum ar fi cei din Baha’i si care se prezinta ca “manifestarea lui Dumnezeu in era actuala”, pretind exclusivitatea acestei misiuni.
Uneori aceasta exclusivitate este dusa inspre o dominare culturala orientala, o “indianizare” a lumii: “India trebuie sa-si asume rolul de guru al omenirii” sustine Sathya Sai Baba.
Cum de asemeni ajung la aspecte concrete ale unitati: o comunitate mondiala in care “toate natiunile, rasele, credintele si clasele sociale vor fi stranse si definitiv unite”.
Si Ananda Marga -Calea Fericirii- considera ca rezolvarea tuturor problemelor cu care se confrunta omenirea ar fi in realizarea credintei unice care insa nu este alta decat cea promovata de aceasta secta.
Rolul Maestrilor initiati este cumva copiat, mai laic, de catre psihoterapeut. De la convingerea religioasa orientala ca in adancimea constiintei si in cunoasterea initiatica sta mantuirea, psihoterapeutul va incerca sa trezeasca parghii psihice ascunse insa de renuntarea la lucrarea starii de mantuire, care se face in alte conditii.
Ideea unei tehnici pentru dezvoltarea potentialului individual cu aplicabilitate in comportamentul, profesie, relatii sociale, de integrare in mediu este materializata de Meditatia Transcendentala ca tehnica de meditatie pentru transcendere (ne intoarcem spre sursa gandurilor, trecem dincolo de gandire.
Intentia este buna, insa diferit si unilateral aplicata cu sine insusi fata de ortodoxie, care isi cauta dinamismul ca si linistea in comunitatea personala cu Dumnezeu, cu oamenii si cu sine insusi. Sectele propun o odihna, o liniste fortata si ingusta limitata la sine fara orizont, deschidere si mai ales fara comunicare de putere din partea celuilalt, ca in comunitatea persoanelor din ortodoxie.
Preocuparea sectelor pentru a oferi satisfactii imediate omului propune religiei o angajare reala, concreta permanent actuala in acest sens. Aceasta cautare de a da si pentru viata aceasta, pentru acum, omului valori si trairi spirituale care sa-l implineasca, sa-l fericeasca, determina Biserica si slujitorii ei sa valorifice potentialul haric cu care Dumnezeu este prezent in ea spre a fi cat mai eficient priit si folosit de credinciosi.
Poate ca Providenta divina ne arata, ingaduind aceste secte, omul incercat de nesiguranta si teama, omul care nu a gasit inca total caldura unei comunitati crestine, omul care nu a fost inca indrumat corect si pana la capat catre Dumnezeu, nu i s-a oferit ratiunea de a trai.
Putem gandi si la o conceptie, la o strategie bine structurata, sigura, functionabila prin care Biserica crestina inca nu este total angajata in abordarea societatii. Speram ca va veni o zi cand semenii nostri care au pastrat in Subconstient o scanteie din nadejdea de inviere, denaturata in credinta cu teoria reincarnarii, sa primeasca mai usor realitatea reluarii unice si irepetabile a propriului nostru trup induhovnicit pentru a ne trai cu el eternitatea.
Eseu inspirat din parcurgerea mai multor surse si inspiratii
1.Reîncreştinarea Europei-Arhimandrit Teofil Tia
2. Danion Vasile-Explozia sectelor @Despre încarnare şi invazia extratereştrilor
3. O multime de articole din presa de specialitate,toate vazute dintr-o (sper) autentica perspectiva ortodoxa
D.M
[1] Gott ist tot!- Nietzsche
[2] Promovează supra-omul omnipotent şi eliberat de superstiţiile predecesorilor
[3] Apofatie, de la grecesul “apofatikos”, inseamna negativ. Apofatismul este o cale de cunoaştere a lui Dumnezeu prin negarea oricaror imperfecţiuni. Apofatism înseamnă o depăşire a mijloacelor de cunoaştere a lui Dumnezeu, prin negaţie.Dumnezeu S-a descoperit omului. Descoperirea lui Dumnezeu îşi are începutul în crearea lumii, prin Cuvântul Lui şi prim împlinirea Cuvântului, a Logosului: «La început era Cuvântul, toate prin El s-au facut şi Cuvântul s-a facut trup… »(Ioan 1, 1-14)
[4] Modalitate de cunoaştere a lui Dumnezeu prin afirmare. El poate fi cunoscut dupa modul cunoaşterii realităţilor lumii create văzute, luate ca simbol al Său, atribuindu-I-se însuşirile acesteia, afirmând ceea ce este Dumnezeu mai degrabă decât ceea ce nu este.
[5] O formă de protest, caracterizată de radicalism, expresie a straturilor inferioare ale societăţii- Arhim. Teofil Tia, Reîncreştinarea Europei, p. 103.
[6] Aceasta definiţie se bazează pe cartea lui Elliot Miller, A Crash Course on the New Age Movement (Grand Rapids: Baker, 1989), pag.15
