O idee «creştină» modernă New Age

O idee «creştină» modernă New Age

Să bei bere e uşor. Să faci mizerie în camera de hotel e uşor. Dar să fii creştin, asta e o provocare dură. Asta e adevărată … răzvrătire …” Alice Cooper

Desigur aş dori ca să nu critic sau cumva să …lezez în nici un mod comportamentul sau conştiinţa dumneavoastră. Oamenii se pot nu numai cartaloga dar şi delimita în buni şi mai puţin …buni.. Nu e un truism! Chiar dacă aveţi (falsa) impresie în a vă justifica că le ştiţi pe toate, pot susţine că undeva , în sufletele multora. e multă reticenţă şi îndoială. Aş îndrăzni avă invita la un moment de sinceritate. Acceptaţi? Numai, vă rog, să nu plecăm de la ideea că trăim într-o lume în care «îţi este răpit dreptul de a visa», cum ne îndeamnă un personaj, produs al multor convulsii acumulate în istorie.Am impresia că repectivul nu a aflat încă gustul autentic al libertăţii, mulţumindu-se cu teoriile din cărţile epocilor mai mult sau mai puţin «moderne». Dar cine-ţi poate înlănţui sufletul, fără propria consimţire, când Dumnezeu a avut grijă în a ne crea liberi? Nu cumva fiecare a reuşit a face rost de câteva«lanţuri» sau poate doar s-a moştenit acest adevărat «sport naţional»şi e promovat la rang de idee «creştină». Acum aceste «lanţurile» au forţa de a te strânge şi a te sfâşia… Trebuie să ai tăria morală în a recunoaşte, că realitatea este deseori prea adevărată şi extrem de dură pentru a mă contrazice! Dar ar trebui ca Şi dumneavoastră să reflectaţi asupra unui aspect.
Şi în mod paradoxal e altfel? – Cu cât libertatea de mişcare în spaţiul ce s-a dat, indiferent de «nuanţe», de «intensitate», de «poziţionare», este mai mare, cu atât chingile sufletului oricăruia sunt mai încordate, mai insuportabile, «angoasante». De ce oare omul modern se lăcomeşte la atâta spaţiu? De ce dar se depărtează atât de mult de centrul fiinţei sale? Veşnicia ce posedă capacitatea de a înmulţi necondiţionat pacea nu e dependentă nici de spaţiu, cu atât mai puţin de axa temporală. În acest mod nu se mai zbuciumă fiinţa umană căutând-o oriunde şi în orice. Ea este sădită în fiecare de la începuturi.Trebuie doar să devină conştient de prezenţa ei şi să îşi dea…întâlnire din când în când cu ea!

Libertatea pe care El a oferit-o era circumscrisă Adevărului Lui şi, de aceea, absolută. Omul a ieşit din Adevăr, a vrut să fie neutru,«căldicel», să devină precum vremurile.Oare s-a conştientizat acest aspect? Cu siguranţă s-a ratat posibilitatea de a trăi în Absolut. Doar acolo dreptul de a visa este garantat. Doar acolo există posibilitatea de a visa însuşi visul Lui, ceva mai mult decat suma tuturor visurilor şi ideilor omeneşti. Doar astfel orice vis, inignifiant sau grandios, devine posibil.Ce argument mai veridic să rememorez? Nu spun înţelepţii lumii acesteia că partea conţine în sine întregul? Şi visul, oricărui -poate şi trebuie să fie însoţit de visul Lui. Ar fi şi ar ţine de domeniul idealului.
Dar tot omul modern a reuşit a crea o lume artificială ,după unele principii «democratice».Expansiunea noţiunii de libertate poate să semnifice o libertate artificială, un adevărat simulacru care se vrea impusă nu ..acceptată. Pot să o vizualizez ca pe o umbră a unei «noi» idei. Insist asupra noţiunii de «nou» deoarece aceste concepte,teorii quasi-improvizatorice au un ecou şi un ritm sacadat în zbuciumata istorie a Umanităţii. Istoria nu numai că are capacitatea de a se respecta dar pot susţine ideea că este repetitivă.

A spune că lumea e scăldată în bunătate nu înseamnă a exprima un optimism naiv care ar ignora natura umană. Dimpotrivă, a fi realist înseamnă a accepta neînţelesul specific situaţiei încurcate în care omul se revoltă împotriva unui Creator care se încăpăţînează să n-o abandoneze. Printre altele, înseamnă şi a vedea şi accepta ideea că oamenii sînt răi în ciuda faptului că trăiesc în virtutea unei extraordinare bunătăţi. Sună aproape paradoxalca o celebră lege a lui Murphy?

Prin urmare, cum se explică această contradicţie, că oamenii devin răi într-o lume bună în realitate? Poate că am găsi un răspuns dacă am admite că astăzi, precum în primele trei secole d.Hr., trăim din nou vremuri tulburi,sub o impresie generală a unui echilibru paşnic liber exprimat. Poate fi asemănată ca o trecere pe sub Arcul de Triumf! Care triumf? Singurul monument «triumfal» al căderii , al tuturor durerilor Secolul XXI a debutat sub auspiciile «profetice» binecunoscute ale afirmaţiei lui Andre Malraux, cum că acesta:«va fi religios sau nu va fi deloc» Realitatea nu confirmă dar nici nu poate nega acest «point de vue». Fără as fi sarcastic sunt de acord că profeţia preţioasă a lui Malraux este cel mult o ..puerilitate, o copilărie ridicată la rang de adâncă reflecţie filosofică.

Cultura contemporană este marcată de o profundă rătăcire intelectuală şi practică. Acest context cultural îşi răsfrânge «aria» în planul vieţii private ale persoanelor care se simt mai dezorientate şi mai nesigure.Dar se produce un fenomen similar la aflarea întrebarilor profunde şi… ultime ale existenţei lor. Lumea se simte anonimă si social(mente) izolată, în special din cauza slăbirii legăturilor familiale şi a incapacităţii de a fundamenta relaţii personale de lungă durata şi profunde. Acesta este contextul în care se încadrează fenomenul noilor mişcări «religioase»

În pragul noului mileniu, curiozităţile societăţii secularizate se succed una după cealaltă, completând un cadru greu de prevăzut al mentalităţii .New Age, devine tot mai mult un fenomen global. Ştiinţa şi tehnica, pe de o parte, fac adevărate«miracole», cum se exprimă adesea mass-media; pe de altă parte, se resimte tot mai presant nevoia de« supranatural», poate ca alternativă la fricile pe care ştiinţa şi tehnica le infuzează în sufletul omului de azi. Pe de o parte, numărul celor ce frecventează regulat bisericile tradiţionale este tot mai mic, în Occident; pe de alta, creşte simţitor numărul celor care-şi construiesc singuri un dumnezeu pe măsură, prin intermediul unui nou tip de amestec mozaical spiritual, inventând noi forme de spiritualitate. E un «dumnezeu-la-comandă, un dumnezeu descentralizat», cum se exprimă New York Times Magazine.

Sectele new-age-iste, chiar declarându-se creştine ,deşi cu creştinismul nu au nimic în comun, reuşesc să racoleze mii de adepţi. Aşa este aşa numita Promise Keepers, ai cărei adepţi sunt numai bărbaţi. Sau aşa zisele «adunări oceanice», conduse de Caroline Myss, autoare a unui best-seller, Anatomy of the Spirit. Totodată şi turismul resimte aceste efecte. Milioane de persoane merg în pelerinaj la Sedona, în Arizona, centrul New Age-ului, pentru a explora faimoşii «muţi roşii», dar mai ales pentru a regăsi liniştea psihică cu ajutorul sferelor de cristal şi cu speranţa de a întâlni un …înger. Aceleaşi pelerinaje se fac şi la mănăstirile budhiste, răspândite peste tot în Occident şi în America, mai ales după publicitatea făcută de Dalai Lama spiritualităţii tibetane.

Într-un astfel de univers, nu lipsesc, desigur, şarlatanii. Credulilor nu le trebuie mult să facă pasul de la contemplaţie la narcisism -. Iată de ce, multe astfel de mişcări cad uşor pradă în mâinile şarlatanilor, care găsesc mereu răspunsul potrivit şi imediat pentru orice problemă.

Unul dintre primii si cei mai importanţi factori a fost Transcedentalismul secolului XIX. Exponentul cel mai însemnat al acestuia a fost Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Emerson si transcedentaliştii au fost promotorii bazelor apariţiei şi formarii mişcării New Age.« Intuiţia este mai presus decât simţurile, în descoperirea adevărului, iar Dumnezeu se poate revela omului prin intuiţia sa. Scopul religiei este o unire conştientă a umanităţii cu Dumnezeu.»

Un al doilea factor a fost Teozofia. La aceasta şi-a adus o contribuţie Societatea Teozofică fondată de Helena P.Blavatsky în anul 1875. Termenul de« teozofie» înseamnă «înţelepciune divină»

Antropozofia este o altă verigă a Teozofiei, ea a fost înfiinţată în anul 1912 de către Rudolf Steiner. Termenul de «antropozofie» înseamnă “întelepciunea omului” şi a fost propus pentru a reaminti oamenilor că posedă întregul adevar şi întreaga întelepciune universala în sinea lor. R.Steiner a sustinut ca acest adevar lăuntric se poate descoperi folosind ştiinţe aparte, care îl pot transforma pe om să cunoască o …percepţie hipersensibila faţă de lumile spirituale, imperceptibile organelor de simţ omeneşti sau aparatelor moderne. Termenul de «teozofie» desemnează «întelepciunea omului».

Mişcarea New Age se prezintă ca un mesaj mântuitor, îşi arogă puterea vindecării lumii actuale şi capacitatea de a pune omul în legătură cu o realitate spirituală ultimă, ascunsă în fiecare om şi în fiecare fiinţă. Doctrinile şi practicile New Age nu sunt doar departe de a- şi onora promisiunile, dar oferă răspunsuri eronate la aspiraţii umane autentice. Pentru această doctrină, nu credinţa în harul lui Dumnezeu mântuieşte, ci.. omul însuşi îşi dobandeşte mântuirea prin cunoştinţe sigure şi cu metode foarte precise, nu aplicate naturii externe, ci vieţii spirituale şi interioare omului. Raportat la credinţa creştină, mişcarea New Age apare ca promotoare a unor simplificări inacceptabile.Iisus Hristos este redus la una din multele manifestări ale omniprezenţei «energii cosmice» care s-a manifestat deja… în alte personaje religioase.

New Age respinge adevărurile creştine esenţiale: transcendenţa şi personalitatea lui Dumnezeu, deoarece în viziunea «new», Dumnezeu nu este Creatorul lumii, ci «sufletul» ei imanent; conform filozofiei sau şcoalii cu aceeaşi denumire reprezintă filozofia care afirmă că existenţa, realitatea reprezintă conţinutul conştiinţei .Astfel este respinsă distincţia dintre spirit şi materie, precum şi personalitatea şi libertatea omului. De asemenea, sunt negate existenţa păcatului, întruparea Fiului lui Dumnezeu în Iisus din Nazaret şi mântuirea realizată de El prin moartea pe cruce şi prin Înviere.

Afirmarea subliniată a «noului» om ,paradigmă nouă, lume noua – conferă mesajului New Age o deosebită atractivitate New Age este simptomul unei crize totale a societăţii actuale şi, de asemenea o încercare a acesteia de a se salva cu orice preţ. Modelarea unui mozaic de «adevăruri» primitive în care să se poată crede şi cu care în mod provizoriu se «reface» existenţa la nivel de idealuri şi de sentimente reprezintă unul din obiective.

Mişcarea New Age este sincretistă, adică combină şi sintetizează învăţături şi principii religioase valoroase şi plauzibile. Culege din învăţăturile tuturor religiilor lumii ceea ce e bun, adevărat şi valoros, redefinindu-le sub forma unei noi concepţii despre lume şi viaţă. «Noi onorăm adevărul şi frumuseţea tuturor religiilor lumii şi credem că fiecare din ele conţine o parte din Dumnezeu, un sâmbure al adevărului care să ne unească pe toţi”.

New Age nu oferă un devotament exclusiv unei forţe supranaturale invizibile şi inaccesibile, unui învăţător sau unei învăţături anume. Dimpotriva, crede că «tot ceea ce este,Dumnezeu» s-a revelat pe sine (printre alţii) în Iisus, dar şi în mulţi alţi maeştrii , cum ar fi Lao-Tze, Buddha, Hermes Trismegistos, Pitagora, Zoroastru, Moise, Mohammed etc. Prin urmare, Biblia nu poate face nici o pretenţie de a fi singura revelaţie a lui Dumnezeu descoperită omenirii, ci numai una din multele sale revelaţii.

Că despre asta vorbim – nu-i aşa, este Hristos răstignit pentru a câta oară!. Atât a reuşit New Age ?Să «cerşească» că de învins nici nu se poate pune problema… prin soarta jalnică ce şi-a făurit-o.. Cât despre iubirea divină, nu s-a lăsat provocată şi nici de această pseudo-religie n-a fost conştientă de acest gest, încât Însuşi Dumnezeu să fie nevoit să se lase strivit de «cizma»sa. Asta e singura sa «victorie» pe care ar trebui valorificată, pentru ca El S-a oferit-o spre a firegăsit, în sfârşit, în El, acolo unde i-ar fi locul…
Şi astfel nu ar mai bate atâtea cuie în trupul Său de pe Cruce! Ecoul filosofiei lor îţi împietreşte inima. Şi iar voi spune:«parcă am o piatră pe suflet.» Oare piatra pe care şi eu o simt nu e însăşi inima Sa terorizată şi batjocorită de această doctrină,erezie modernă?
Singurul gest legitim ce poate aduce din nou în Adevăr, în centrul fiinţei, unde îl vei regăsi viu pe Cel crucificat – învierea nu e o metaforă, cum spun toţi «Steiner-ii» – este rugăciunea. Cu nimic nu poate fi înlocuită spre a te însenina, spre a te deschide şi a primi ceea ce ţi s-a făgăduit. Şi când vei primi, orice sfâşiere lăuntrică dispare ca norii duşi de vânt…Nu e nici o filosofie la mijloc! E însăşi raţiunea noastră de a exista, de a ne exprima iubirea ce a fost investită în noi:« să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată fiinţa ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi». E mult sau puţin? E mai mult decât suficient! Da, ştiu, nu e la îndemâna oricui, ci numai a aceluia care crede… Cum? Şi n-ai mutat încă munţii din loc?! Nici eu! Să începem atunci cu piatra despre care vorbeam…
Şi când acţionezi din frică ce crezi că poate rezulta? Alte baricade şi mai sofisticate, şi mai înspăimântătoare – împotriva fricii… Cu ele, însă, ucidem iubirea…Am cerut ce am vrut, ni s-a dat ce am cerut, dar Dumnezeu a trimis slăbiciune în sufletele noastre, biete creaturi neascultătoare ce suntem!
Dar nu se mai schimbă nimic în privinţa aceasta?. Care? Omul începe cu tine! Ştiu, e greu de unul singur. Dar El a spus: «Fără Mine nu puteţi face nimic!»