Despre familie

Despre familie

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influenteaza si modeleaza persoana umană.Unii merg chiar mai departe si sustin ca actiunea ei asupra persoanei e atat de mare ,incat ea egaleaza actiunea celorlalte grupuri sociale.Aceasta este cu deosebire cazul cercetarilor care vin dinspre psihanaliza,psihologia sociala si sociologie sustinand ca familia este :adevaratul laborator de formare a persoanei.Transformarea individului in persoana adica in ; individ cu status social” este intai de toate opera familiei.Sunt doua cauze care explica aceasta influeta a fam.asupra persoanei;una este legata de faptul ca actiunea fam.se exercita mai de timpuriu iar a doua de acela ca multa vreme fam. e calea prin care se canalizeaza oricare alta actiune de socializare ,ea fiind identica cu intreaga lume sociala a copilului.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de invatare este ca toate urca f.repede la inceput si apoi tot mai incet mai tarziu,avand deci o accelerare negativa.Aceasta inseamna ca eficacitatea actiunii mediului e f.mare in primii ani,mica mai tarziu si f.mica dupa 25-30 ani cand totul devine fix si imuabil;deci fam. Ii revine astfel privilegiul de a-si exercita influeta de la inceput.

Acest privilegiu este dublat de un al doilea;actiunea fam. nu e numai cea mai timpurie dar multa vreme e si singura avand pe deplin monopolul fiind singurul factor de socializare a copilului din perioada prescolara

Primul aspect este legat de interactiunea dintre frati si ordinea nasterii Faptul de a fi nascut primul sau ultimul ,precum si acela de a fi copii multi sau putini ,are importante repercursiuni asupra dezv.persoanei.

Voi anliza cazul primului copil, (tot asa cum am fost si eu in familie ) mai multa vreme.Un an cel putin el e singurul copil,in consecinta dragostea mamei si a celorlalti membri ai fam este concentrata asupra lui,fiind centrul de interes al tuturor.

Cand este certat de tata e rasfatat de mama si bunici sau invers ,in asa fel incat copilul unic e de obicei un copil rasfatat,constiinta de sine pe care o dezv.este eminamente egoista –egocentrica.Pentru copil parintii si cei din jur sunt niste instrumente si tentacole de care el se serveste ptr.satisfacerea trebuintelor.Astfel copilul ajunge sa fie un mic tiran,care stapaneste pe toti ceilalti,aservindu-I printr-o metoda sau alta printre care plansul.

La inceput plansul este expresia unei dureri cu cauza interna sau externa.Parintii alertati de planset cauta sa faca copilului in voie pentru a inceta, fapt care dupa 10-20 de repetari copilul ajunge sa invete legatura dintre plans si sosirea parintilor in consecinta el nu va plange numai la durere ci si atunci cand doreste pur si simplu prezenta parintilor;in acest mod plansul ajunge sa fie primul act de interactiune orala cu cei din jur,a carui f-tie e cea de comanda catre cei apropiati pt a-ai face pe plac.

Daca primul copil nu este urmat de un altul,din copil prim devine copil unic,atunci atentia parintilor fata de el va si mai mult crescuta,. indeplinandu-I orice capriciu.

Prin urmare copilul nu e numai rasfatat,dar e si mai cocolosit cu fel de fel de griji exagerate ptr a-l feri de boli ,uitandu-se faptul ca aceasta grija e cea mai sigura cale de a reduce rezistenta organismului ..

Urmeaza.cazul cand primul copil este urmat de al doilea.Din unicul copil el ajunge cel mai mare si astfel trebuie sa fie cel mai cuminte renuntand la orice conflict in favoarea celui mic.Atentia parintilor trece dintr-o data asupra copilului mic,copilul prim trecand pe un plan secundar facandu-l sa sufere un fel de detronare.(Adler)

În diferitele conflicte dintre cei doi victoria poate fi de paretea celui mai mare dar de obicei lucrurile se intampla invers,parintii se amesteca in ac.conflict luand partea celui mai mic.

Datorita acestor renuntari pe care c.mare e silit sa le faca in fav,celui mic ,precum si lipsa de afectiune,copilul mare va dezv.o personalitate de invins ajungand o persoana supusa si introverta.In cazul cand acest complex al detronarii ia forme mai grave ,copilul mare ajunge la o serie de acte bolnaviciaose cu care reactioneaza fata de parinti in sens de razbunare;urinatul in pat e una din ac.reactii.

Copilul mic datorita faptului ca se bucura de afectiunea si concursul parintilor reuseste cu ajutorul lor sa iasa invingator in cele mai multe conflicte,el va dezv.o personalitate agresiva si combativa,va fi o persoana cu o mare putere de initiativa si o fire extroverta.

In cazul cand copilul mare este fetita iar cel mic este baiat, aceasta orientare a firi si personalitatii celor doi, copii are efecte bune cu conditia sa nu se faca exagerari.Aceasta deoarece firea agresiva si puterea de initiativa se potrivesc f.bine vietii pe care baiatul e chemat sa o duca,tot asa precum supusenia fetitei e o trasatura f.potrivita ptr.viata pe care ea e chemata sa o traiasca.Lucrurile stau mai putin norocos in cazul invers,cand copilul mai mare este baiat si cel mic fetita,aceasta deoarece dezv.personalitati lor se va face in contradictie cu firea si rostul lor.Fetita care e mai mica ve dezv. mai multe insusiri masculine de agresivitate si initiativa iar baiatul va avea trasaturi feminine adica supusenie si lipsa de initiativa.

In cazul cu trei copii,copilul mare isi pastreaza aceleasi caractere dar putin atenuate,deoarece el gaseste o anumita consolare in faptul ca rivalul sau ,copilul al doilea,ajunge sa fie c.mijlociu si sa sufere si el pe urma.

La inceputul secolului XXI, institutia familiei este una din cele mai incercate victime ale societatii moderne. Familia secolului XXI este confruntata cu «mutatii» economice, sociale, culturale, politice, care au avut si au drept principale consecinte numarul din ce in ce mai mic al casatoriilor incheiate si rata scazuta a natalitatii. Pentru ca pericolul sa fie si mai evident, se contureaza chiar si formele sociale care ameninta sa si ia locul: concubinajul, familia monoparentala si, cu titlul de inovatie, casatoriile ntre persoanele de acelasi sex.

In Romania, “celula de baza a societatii” este afectata in mare parte de nesiguranta zilei de maine. Somajul este alternativa careil sperie atat pe student, cat si pe tanarul abia iesit dintr-o scoala de arte si meserii. In absenta unui loc de munca, perspectiva unei casatorii devine din ce in ce mai Indepartata. In cazul In care acest obstacol este depasit, un cuplu care vrea sa se casatoreasca si vrea sa aiba o locuinta proprie, este pus in situatia de a …aduce salata din gradina ursului. Pretul locuintelor este de ordinul zecilor de mii de euro, suma pe care un om o agoniseste intr-o viata. Alternativa este cumpararea in rate, posibila numai avand conditiile in care tinerii au anumite salarii si pot achita in avans aproximativ 25% din valoarea locuintei.

Familia – o institutie in continua degradare

In Statele Unite primele semne ale degradarii au Inceput sa se manifeste Inca din 1960, pentru ca In prezent, tara in care toate visele ar trebui sa se indeplineasca »sa devina o societate decazuta. Legislatorii americani au gasit o solutie: uniunile civile, cu «amendamentul» ca cei care doresc sa-si uneasca destinele si religios sunt liberi sa o faca. Conservatorii sustin doar ideea ca statul ar trebui sa-si pastreze rolul central in facilitarea incheierii de casatorii, intrucat, atunci cind o astfel de uniune se destrama, statul decide ce se intampla cu copiii si cu bunurile acumulate. Aceasta «institutie», careia sociologii i-au dedicat tratate intregi, si-a declinat cu timpul sensul, astfel incat, dintr-un sondaj recent realizat in Statele Unite rezulta ca principala ratiune de baza careia se finalizeaza o casnicie nu mai este procrearea.

Situatia este tratata cu seriozitate si in Italia, unde familia este definita ca o stare sociala, bazata pe valori naturale, rezultate din traditiile religioase. Alleanza Nazionale apreciaza ca pentru restabilirea rolului familiei in societate este necesara intreventia statului prin masuri economice si juridice, care sa-i incurajeze si protejeze pe cei care mai cred in casnicie. Formatiunea mentionata propune o reforma in adevaratul sens al cuvantului, care sa vizeze punctual: maternitatea, demografia, lupta impotriva drogurilor.

Familia romaneasca, afectata de tranzitia post-decembrista

In Romania, politicile familiale post-decembriste au fost marcate de dificultatile unei economii de piata de tranzitie. Astfel, initiativele au vizat doua aspecte: sustinerea familiilor prin masuri care sa relanseze functia economica a familiei; masuri de protectie sociala a somerilor; omogenizarea sistemului de alocatii pentru copii si o initiativa reparatorie a efectelor politicii familiale anterioare, prin retragerea treptata a statului din sfera vietii familiale; liberalizarea avorturilor si incurajarea folosirii mijloacelor contraceptive cat si liberalizarea legislatiei in domeniul divorturilor; masuri de sustinere a adoptiei si plasamentului familial.

O parte din efectele acestor masuri au deschis insa usa altor “rele”, care, cumulate cu dificultatile inerente tranzitiei la economia de piata, au determinat o reactie in lant: o scadere a nivelului de trai si plasarea unui numar mare de familii sub pragul saraciei, una din cauze fiind bineinteles somajul; scaderea ponderii populatiei feminine ocupate, tot mai multe femei devenind casnice; munca in agricultura tinde sa devina o forma majora de ocupare, in acest context, producandu-se o sporire semnificativa a migratiei din mediul urban in mediul rural. Consecintele “curg” in continuare: criza de locuinte s-a agravat, numarul casatoriilor incheiate s-a diminuat considerabil in timp ce divorturile pronuntate sunt in ascendenta, rata natalitatii fiind in continua scadere iar mortalitatea generala si infantila in crestere. Astfel, potrivit cifrelor publicate de Ministerul Sanatatii, in primele noua luni ale anului trecut s-au inregistrat 170.000 de avorturi, cu aproape 8.000 mai multe decat numarul de nasteri inregistrat in aceeasi perioada. Mortalitatea infantila este de trei ori mai ridicata in Romania decat in tarile Uniunii Europene: 16 copii din 1000 mor inainte de a atinge varsta de un an. De asemenea, a avut loc accentuarea unor fenomene patologice: “bolile saraciei”, delincventa juvenila, abandonul copiilor, neglijenta sau exploatarea parentala, etc.

Forme familiale alternative

Astfel, “familia nucleara”, caracteristica perioadei anterioare, a trecut la modele familiale alternative. Sexualitatea, casatoria si copiii tind sa fie realitati distincte, fragmentare, fara legatura intre ele. “Familia nu mai este o institutie fundamentala pentru supravietuirea individului si reproducerea societatii. Aceasta functie a fost preluata de alte institutii si grupuri sociale. Rolul social al familiei, functiile ei sociale, importanta ei pentru functionarea societatii se estompeaza continuu” (Georgeta Ghebrea, “Regim social-politic si viata privata”).

Dintr-un alt aspect, relatiile sexuale inainte de casatorie nu mai constituie un tabu, ci o realitate generalizata ale carei consecinte nu s-au lasat prea mult asteptate: nasterile sunt in scadere datorita utilizarii pe scara larga a contraceptiei moderne, tinerii isi amana tot mai mult data casatoriei sau renunta definitiv la aceasta practicand un celibat cu tendinte libertine. Casatoria nu mai reprezinta debutul constituirii uniunilor conjugale si, prin aceasta, debutul procrearii. Paralel cu scaderea ratei nuptialitatii, creste varsta la prima casatorie, atat pentru femei cat si pentru barbati. Multe tinere prefera sa aiba copii fara a se casatori, nici cu tatal copilului, nici cu altcineva iar in familia nucleara moderna copiii devin o sarcina suplimentara prin costul ?ntretinerii si educarii lor.

Rolul familiei din perspectiva sociologica

Cat de importanta este cresterea copilului, dar si evolutia adultului, intr-o familie completa, care sa contracareze dezechilibrele venite din mediul extern, este subliniat amanuntit in lucrarile de sociologie. Potrivit cercetatorilor din acest domeniu, familia constituie cadrul de realizare al sociabilitatii, premisa deprinderii normelor deziderabile, a modelelor de conduita asteptate. In cadrul familiei, individul stabileste primele contacte a perceperii notiunilor de responsabilitate si rationalitate, primele confruntari cu situatii supuse interdictiilor si evaluarii normelor si idealurilor cadrului social extins.

Din aceeasi perspectiva, se stabilesc patru situatii specifice de realizare a functiei de socializare a familiei. Pe primul plan sunt plasate situatiile de educatie morala, care au la baza relatiile de autoritate, prin intermediul carora i se fundamenteaza copilului regulile morale. Urmeaza apoi situatiile de invatare cognitiva, prin care copilul deprinde sistemul de cunostinte, atitudini, deprinderi necesare convietuirii ?n societate si situatiile angajand inventia si imaginatia, prin care se dezvolta capacitatile creatoare si g?ndirea participativa. Nu in ultimul rand se au in vedere situatiile de comunicare psihologica care dezvolta activitatea specific umana, cu un rol deosebit de important in echilibrul moral si psihologic al individului.

Prognoze sumbre pentru familia de tranzitie

Din studiul realizat de Georgeta Ghebrea rezulta ca reculul casatoriilor a inceput in tarile scandinave in a doua jumatate a anilor ‘60, dupa care s-a extins in Elvetia, Austria, Germania, pentru a cuceri apoi vestul Europei si, mai tarziu, sudul. Prognozele sunt destul de sumbre. Se estimeaza ca: 20% dintre femeile nascute dupa 1955 vor ramane celibatare, in Suedia chiar 30%. Circa doua treimi din primele uniuni conjugale sunt coabitari si numai o treime casatorii.

In privinta coabitarilor, denumite si uniuni informale sau consensuale, este de remarcat nu numai cresterea ponderii lor, ci si a duratei de coabitare. Ele tind sa reprezinte cu adevarat o alternativa la casatorie, fiind alcatuite din cupluri conjugale relativ stabile, cu o descendenta la fel de numeroasa ca a cuplurilor casatorite. Fenomenul nasterilor in afara casatoriei se situeaza deja la 25% din totalul nasterilor vii anuale, pentru majoritatea tarilor occidentale. Neavand alt “mobil” decat sentimentele, legaturile familiale devin mai fragile. in medie, coabitarile sunt mai putin durabile decat casatoriile. La varsta egala, cuplurile a caror situatie matrimoniala este coabitarea au cunoscut un numar de uniuni superior fata de persoanele casatorite. Separarile sunt frecvente dar, datorita reducerii casatoriilor se reduc si divorturile si scad recasatoriile. Copiii rezultati din cupluri dizolvate, prin divort sau separare, devin tot mai numerosi. Tot mai multe femei “fac cariera”, preocuparile pentru familie si nasterea copiilor trecand pe un plan secundar. In general, este prezenta tendinta cresterii varstei femeilor la prima nastere.

Familiile monoparentale, alcatuite din copii si un parinte, sunt in crestere. Datorita faptului ca legatura dintre mama si copii este singura legatura “naturala” dintre relatiile familiale si datorita cresterii instabilitatii cuplurilor, este posibil ca aceasta forma sa devina mai stabila ?n raport cu cuplul – care ar fi o situatie provizorie. Familiile reconstituite fie prin recasatorie, fie prin stabilirea unor noi uniuni dupa divort sau separare, sunt, de asemeni frecvente, inclusiv situatii c?nd sunt prezenti copiii rezultati din uniuni anterioare ale ambilor parteneri.

In noua configuratie sociala, se poate afirma, hazardat sau nu, ca familia nu mai este o uniune sfanta, indestructibila, intrucat ea se poate dezorganiza si reconstitui.

Solutii pentru familia crestina. Pozitia Bisericii Ortodoxe

Mitropolitul Daniel Ciobotea considera in materialul “Familia crestina – speranta Romaniei”, ca “niciodata familia nu poate fi redusa la aspectul ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau cultural, ea este mai mult decat toate acestea laolalta si le transcede, pentru ca are vocatia de a fi in lume icoana iubirii divine vesnice”. In opinia Bisericii, criza spirituala a familiei romanesti se datoreaza si secularizarii impuse de regimul comunist prin faptul ca educatia copiilor si tinerilor, adultii de azi, a fost un monopol al statului, iar parintii n-au avut posibilitatea sa educe suficient copiii si tinerii in credinta crestina, ateismul fiind ideologia oficiala in toate institutiile de invatamant, iar dimensiunea crestina a familiei s-a mentinut mai mult in virtutea traditiei liturgice si sacramentale decat in virtutea educatiei sistematice crestine.

Mitropolitul identifica si o eventuala solutiei a acestei crize: cooperarea dintre biserica si stat, acesta din urma, prin instrumentele economice si non-economice ale politicii sale familiale, putand influenta puternic calitatea vietii de familie. Biserica si-a concretizat deja o parte din initiativele Astfel prin reintroducerea religiei in scoala, integrarea invatamantului teologic, liceal si universitar in reteaua de stat, specializarea in teologie-asistenta sociala, prezenta preotilor de caritate in diferite institutii ale statului, armata, spitale, penitenciare, reprezentand un potential important pentru o cooperare fructuoasa in rezolvarea multor probleme de ordin spiritual, moral, pastoral si social cu care se confrunta familia azi.

Parteneriatul Stat-Biserica ar viza in primul r?nd legislatia privind familia, educatia copiilor si tinerilor, asistenta sociala privind copiii si parintii cu copii multi sau cu probleme majore de ordin social. Mai mult decat oportune ar fi programele si proiectele de cooperare a Bisericii cu diferite institutii de resort ale statului atat pe plan local, regional, cat si national.

Eseu inspirat din actualitate. Surse-Comunicatul BOR, Psihologia familiei si unele ziare on-line.

D.M