Despre Detasare

…. Ce poate reprezenta aceasta notiune? Sau mai precis ce poate exprima acest cuvant (in modul cat mai abstract cu putinta) fiind “decupat”,luat dintr-un context?

Logic, la primul impuls,as veni in intampinare cu un raspuns… “filozofic”. Dar cred ca aceasta noua directie are doar darul de a defini, de a conceptualiza, ceea ce este mult mai dificil de inteles.Ca oricare altul,urmarind sensul propus de DEX,ideea de a se separa,de a se desprinde sau chiar de a se evidentia sau remarca poate acoperi o arie larga de semnificatii.Dar cu toate acestea,inclin sa cred ca mai exista ceva!

“A nu avea nimic si a poseda totul “. Posibila definitie! Nu am mai intalnit pana in prezent o remarca ce are darul nu numai de a “descrie” ci si sintetizeaza intr-un mod atat de plastic si de natural o noua perspectiva asupra fenomenului din partea unora. Bine-bine,dar ce fel de oameni sunt inclusi? Nu mi-a fost atat de greu ca sa-i nominalizez sau sa-i identific. Este vorba de o categorie aparte ce a… existat exista si… va exista dintotdeauna,cat va fi posibila viata pe Terra.In plus ei, sfintii fac (de cele mai multe ori) nota discordanta cu actuala stare de fapt a omenirii.

Sfintii pustiei si nu numai-adevarati “parinti spirituali” ai tuturor au promovat prin invataturile si mai ales prin modul de viata exemplar un anumit tipar.Nu ma mira faptul ca ei fac referire la o tipologiea omului detasat,liber, a carui inima nu este “legata” de lucrurile materiale.Cu atat mai mult,chiar daca pare la o prima vedere creu de crezut, ei au capacitatea,harul de a renunta la ceea ce altii nu au…cum sa aibe efortul de a constientiza,de a se dispensa.

Sfantul Antonie cel Mare,intemeietorul vietii de obste, a ajuns la aceasta detasare,dupa ce a renuntat la toata averea reusind astfel obtinerea idealului-mantuirea sufletului.Din propriul meu punct de vedere,omul reuseste sa puna in aplicare numai daca se desprinde de avere,faima si succes. Indiferent de conditia sociala sau de “renumele” familiei din care provine,fiecare fiinta umana trebuie sa cunoasca ideea ca este in primul rand egala,dupa aceea este unica si originala.Cu riscul de a parea fortat contextul,pot motiva deoarece consider ca bunurile materiale sunt efemere.Dar insa au o “calitate”‘-ne pot ‘adormi” sau “halucina” glasul propriei noastre constiinte.

In ultima perioada se remarca o noua directie,promovata de o societate in continua schimbare,in care primeaza principiile (eretice) new-age-istice in care fiecare este dependent de propria sa bunastare, de obiceiurile sale si de cei apropriati.Consider ca in acest fel se realizeaza o denaturare a talentelor individuale. Grupul,societatea este in centrul atentiei dar este si automat “redusa” la o forma de “imblanzire”.Aceasta se realizeaza facil,prin tot arsenalul de mijloace sociale,politice si economice,stiut fiind faptul ca este “la indemana” manevrarea si influenta.

Recitind un cuvant ortodox din Pateric al Sfintilor Parinti(nevoitori cu post si rugaciune), am ajuns la o idee concluziva ca fara detasare nu avem cum sa ne bucuram cu adevarat,in sensul spiritual.Pot sustine aducand argumente in acest sens.Personal NU cred ca este nevoie de vreo experienta ascetica a desertului individuala ce suna mai degraba cu ceva straniu,tinand de domeniul senzationalului.Detasarea se poate obtine nu prin programe empirice sau personale,mistico-ezoterice ci in credinta ortodoxa printr-un proces interior sufletesc de inalta vibratie.In limbajul comun, aceasta minunata virtute nu trebuie perceputa (de cele mai multe ori eronat) cu notiuni ca neglijenta sau nepasare.

Asa cum intareste si Sfanta Traditie detasarea urmeaza sensul firesc al dorintei de eliberare,din propriul mea convingere rezultand o”descatusare” interioara fantastica.”Nasterea din nou” este o alta Sfanta Taina a Harului ce poate avea rezultate prin mijlocirea si purtatrea de grija a Lui Dumnezeu.

Solutia ar fi oarecum simpla.Daca nu mai depindem de cum gandesc ceilalti si ce se ..asteapta de la noi, de “recunostinta” sau “dragostea” lor, ca si in pilda Patericului putem ajunge la mantuire prin rabdare, credinta si detasare.Totodata detasarea presupune chiar si o eliberare a sinelui si promovarea de virtuti, deoarece numai lucrand cu acest scop, Sfintii au avut forta de a se metamorfoza si sunt ‘cetateni si mostenitori ai Imparatiei vesnice”.