Ritualurile de astăzi sunt creştine?

 

La fiecare sărbătoare, oamenii se înghesuie aproape furibund în ceea ce numesc ei, indiferent de religie,Casa Domnului. De fiecare dată, participă la aceleaşi ritualuri, aceleaşi liturghii sau, oricum - "variaţiuni pe aceeaşi temă".Câţi dintre dumneavoastră şi-au formulat însă problema:„Ce sărbătorim şi de ce?“

La consiliul de la Niceea primul sinod ecumenic s-a stabilit versiunea „oficială“ a Crezului şi s-au adoptat aproximativ douazeci de canoane,dar interesant ar fi aspectul referitor la atitudinea exprimată în scrisoarea elaborată către poporul egiptean.Aceasta, printre ştirile bune,menţionează faptul că atât "poporul ales", evreii cât şi romanii au sărbătorit precum

egiptenii din timpuri străvechi Sfintele Paşti, alături de creştini. În partea anterioară a acestei scrisori era precizat amanuntul conform căruia Iisus trebuie văzut ca „fiu al lui

Dumnezeu născut, iar nu făcut“,nefiind acceptată nici o altă formă.

Din propriul meu punct de vedere consider cam deplasată această menţiune.Fara a interpreta sau a mistifica ea ma duce cu gândul la faptul că Iisus ar fi fostconsiderat până atunci un om obişnuit, un profet, un înţelept sau orice altceva, dar nu „fiul născut, iar nu făcut“.

Oricum, este interesantă metoda de calculare a datei pentru sărbătoarea pascala.Ţinând cont că a avut loc o modificare a calendarului dintr-unul lunar într-unul solar, este cat se poate de straniu.Avand informatia conform carora calendarele păgâne fiind toate lunare cu luna de 28 de zile se propune un mod de calcul al unei sărbători creştine după un calendar păgân, ba chiar mai mult,este foarte asemănătoare metoda cu cea care

era folosită în calcularea sărbătorii zeitatii Mithra – fiul lui Ahura Mazda.

Ahura Mazda fiind în zoroastrism, de exemplu, dar şi în mitologia persană, catalogat cu

atribute asemănătoare Dumnezeului din creştinism. Despre Mithra găsim informaţii ce atestă naşterea acestuia în data de 25 Decembrie într-un staul unde trei păstori au venit să i se închine (cred că dumneavoastra ştiţi colinda...) şi o notă ce face referire la faptul că în jurul anului 500 Î.Hr. acesta, în timp ce stătea la cină s-a ridicat la ceruri. Povestea cu Ahura Mazda şi Mithra seamănă oarecum şi cu cea a lui Osiris din mitologia greacă sau Usiris din cea egipteană care moare şi este înviat de Isis,care ulterior dă naştere lui Horus şi se pare că istoria se....suprapune rescrindu-se, deoarece nu are importantă ordinea temporala, cronologică.

Fara a deveni susceptibil sau..carcotas am trecut,metaforic vorbind in zona unor nisipuri miscatoare, confluente.Dar oare,ca un simplu neofit oare de ce să existe toate aceste legături..
accidentale“? S-ar putea să fie legate de anumite mişcări ciclice ale Universului ar fi un posibil raspuns. Oricum, suntun pic uimit de faptul că în loc să se spună lucruri simple şi clare legate de felul cum trebuie să fim şi să ni se ofere exemple vii din partea Bisericii, în majoritatea situaţiilor aceasta este mult mai... implicată şi interesată de partea materială a lumii. Să fie oare legat de acest aspect de teama care a generat necesitatea canonului al doisprezecelea de la Niceea? Aici admit doar aspectul unei interventii divine.

Dar dacă numai Dumnezeu ştie, iar majoritatea celor care ar trebui să-l slujească sunt cei despre care ar trebui să spunem: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!“, unde-l mai putem găsi pe Dumnezeu?

Abstractizand discursul as aminti doar momentul când se va respecta o floare,natura vă va

respecta, când se accepta suferinţa,un înger întotdeauna va mângâia respectiva persoanã.Cel mai inteeresant şi sublim caz e acela când nu se pierde credinţa,cu certitudine ĵnsuşi Dumnezeu îi va cerceta,ĩntãri şi ĩi va binecuvânta.

Dar dacã oamenii rup florile pentru a le dărui în schimbul unor sentimente de care nu mai sunt capabili,ei automat fug de suferinţă la primul impuls,iar credinţa au pierdut-o chiar şi atunci când se vorbeşte de încrederea în ei înşişi. Cu alte cuvinte ce rost are să mai vorbim despre credinţa în Dumnezeu...

Ĩn concluzie propun a se sărbători!Am şi un argument pe final. Este o mare bucurie în fiecare

clipă, deoarece în fiecare clipă se naşte o floare, suferă cineva, iar altcuiva

îi este încercată credinţa.Sărbătoriţi...cu ...decenţã...

D.M