Ortodoxie vs.Materialism în Noua Europă

Ortodoxie vs.Materialism în Noua Europă

 

« Oarba ignoranţă ne înşală

O!Bieţi muritori deschideţi bine ochii.»

Leonardo da Vinci

Ce reprezintă oare «simpla» noţiune de a fi creştin ortodox în contextul Uniunii Europene? Sau….reformule- există loc pentru apărarea valorilor creştin-ortodoxe în interiorul acestui imperiu?

Din punct de vedere administrativ,U.E reprezintă o vastă organizaţie,o reală putere,o uniune de valori şi de principii comune ce militează pentru repectarea drepturilor omului,bazându-se pe asigurarea unui sistem de ajutor politic şi social.În această categorie se includ cei defavorizaţi întrucât una din anumitele direcţii şi politici expansioniste ale U.E se referă la dorinţa de a include un mumăr de popoare.Rezultă firesc modul în care drepturile şi obligaţiile sunt atent monitorizate după ce în prealabil au fost legiferate în ceea bce e denumită Constituţia europeană.

Fără a insista pe originea istorică a organizaţiei şi fără a denatura sau a mistifica şi exagera realitatea,încerc să limpezesc într-o mică proporţie unele aspecte.De exemplu,conceptul pe care se bazează toleranţa din viziunea europeană a mileniului III este garantat de dreptul la demnitate,egalitate între toţi oamenii,indiferent de rasă,sex,cultură sau condiţie socio-economică. Ca un adevărat neofit,am îndrăzneala de a formula o întrebare:se regăseşte vreo perspectivă creştină? Totuşi,mai mult ca sigur,noţiunea e practic eludată!

Răspunsul vine oarecum firesc,aproape…logic.Noţiunea de credinţă,religie este (sau nu) lăsată uitării.Dar dacă,ar exista? Această nouă revalorizare ar aduce claritate deoarece în mod indiscutabil,din dorinţa de a părea fair,echitabil-U.E. nu discriminează deoarece nu exclude şi alte confesiuni.

În actualitate se impune şi o altă precizare.Nu sunt de acord,ca şi majoritatea cu formularea de «club creştin» ,idee a belgianului Martens ce provine din partea unor structuri mai puţin cooperante.În această logică desfăşurare a evenimentelor,se are în vedere că şi anumite grupuri,minorităţi ca aceea a liber-cugetătorilor să fie acceptaţi.

Potrivit unui raport american libertatea religioasa continua sa fie o problema in Romania

Din raportul anual al Ministerului de Externe al Statelor Unite ale Americii privind libertatea religioasă în lume, în care se analizează situaţia din aproape 200 de ţări, inclusiv România, cu începere din 2005 şi până în momentul de faţă, reiese ca autorităţile nu au realizat progrese semnificative în rezolvarea acestor probleme. În plus,noua lege privind libertatea religioasă este blocată în parlament, iar organizaţiile nonguvernamentale constată că în proiectul guvernului s-au mentinut obstacolele în calea inregistrării altor culte religioase.

Raportul Ministerului de Externe al SUA admite că politicul continuă să se amestece prin diferite legi şi măsuri în viaţa religioasă. Totodată, documentul semnalează şi legăturile puternice între unii politicieni şi Biserica Ortodoxă, cultul oficial care ar manifesta “o oarecare ostilitate faţă de alte culte, pe care le-ar împiedica să-şi „racoleze”noi adepţi”.Raportul critică şi lentoarea cu care se înapoiază proprietăţile altor culte religioase, proprietăţi confiscate în perioada comunistă. În documentul respectiv mai este menţionat şi cazul Catedralei Sfântul Iosif din Capitală, lângă care o firma privată continuă să construiască pe baza unui contract controversat, în ciuda protestelor credincioşilor. În schimb, la capitolul progrese, raportul salută crearea Institutului pentru Studierea Holocaustului şi modificarea manualelor de specialitate în concordanţă cu adevarul istoric.

Pe de alta parte, raportul Ministerului de Externe al SUA nu omite să consemneze faptul că, în România, deşi legislaţia o interzice, au loc în continuare acte antisemite, în general rămase nesancţionate de autorităţi. Nu în ultimul rând, raportul mai trece ca o “bilă albă” faptul ca în închisori este permisă în momentul de faţă asistenţa religioasă pentru toate cultele.

Dintr-un punct de vedere,totul pare în regulă.În momentul când fiecare fiinţă raţională ajunge la o anumită maturitate în a înţelege principiile şi drepturile umane,europene ca dreptul la libertate incluzând aspectul politic,religios şi personal;dreptul fiecăruia la un venit care să-i asigure un trai decent şi în mod special dreptul la egalitate,demnitate (mai sus-menţionat),europenii incluzând şi românii se pot declara…mulţumiţi.

Dar…dacă se studiază cu mai multă atenţie Constituţia europeană se poate descoperi că există o inadvertenţă. Oare în ce ar consta? Problema pare oarecum «minoră» dar consecinţele şi mai ales prezentul infirmă categoric.

Neincluderea originilor creştine a reprezentat şi reprezintă «mărul» discordiilor cât şi un conflict tacit între lumea Occidentului super-tehnologizată şi materialistă şi societatea Orientală moştenitoarea a vechiului Imperiu Bizantin.Acest lucru nu îl scriu în premieră. De-a lungul timpului, o pleiadă de savanţi, critici, erudiţi, oameni politici au încercat fără succes definirea şi găsirea unor puncte comune pe baza unui dialog.Dacă dumneavoastră apelaţi la istorie,veţi observa că absolut tot ceea ce este menţionat referitor la cele două «lumi»,Occidentul şi Orientul au realizat în momentul în care această religie-creştinismul acunoscut stabilitatea şi înflorirea. Cu un mic remember,în a fi mai explicit…exact până în anul fatidic şi de tristă amintire 1054-momentul Marii Schisme ,Europa avea o singură credinţă oficială.

Urmând această traiectorie există două viziuni diferite generate de cele două lumi,culturi:cea occidentală şi cea răsăriteană. În mod sigur şi totodată demonstrat şi atestat istoric au existat convergenţe şi divergenţe permanente.Viziunea occidentală are fundamentul pe o abordare ideală şi în care noţiunea de Divinitate e interpretată într-un mod adeseori fatalist sau pesimist.Gândirea răsăriteană se bazează atât pe moştenirea civilizaţiei bizantine cât şi a învăţăturilor «marilor dascăli»,a Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei.Aceasta mărturiseşte că omul este parte a dumnezeirii deoarece omul are liberul-arbitru şi implicit calitatea de a alege.Totodată nu trebuie trecut cu vederea faptul că Dumnezeu trebuie situat dincolo de noi dar Care lucrează într-un mod cu totul şi cu totul special.

Fără a fi categoric am impresia că noţiunea de «a fi european» derivă din realităţile învechite ale unui sistem ce nu are mai mult de aproximativ patru decenii. Poate că o parte din dumneavoastră vi se părea de-a dreptul şocant ideea că începutul unei ideologii,doctrine «noi»,«evoluate» nu debutează niciodată cu o campanie de informare. Toată dezbaterea mediatică pro-europeană este rezultatul unei dorinţe departe de a fi în consonanţă cu ideea creştină. Multitudinea de reforme,legi,proiecte este o copie fidelă dacă nu parţial asemănătoare cu doctrina Iluminismului-«Liberté, egalité, fraternité» ce însumează un capitol agresiv formulat în special ţărilor din Estul Europei.

Ortodoxia şi valorile sale ocupă azi un loc de frunte în lume şi astfel contribuie din toate punctele de vedere la reîntregirea Europei. Biserica Ortodoxă prin clerici şi mireni are o importanţă deosebită în reprezentarea României peste hotare.Rezultă evident faptul că Ortodoxia are relaţii foarte bune cu toate Bisericile din lume. Regretatul Papă Ioan Paul al II-lea este doar unul dintre cei mai importanţi ierarhi ai Apusului care au recunoscut creştinarea apostolică a neamului românesc şi rolul României in lumea creştină, de “Grădina a Maicii Domnului”.Biserica nu se limitează prin activitatea ei doar în ţară, ci, prin prezenţa românilor din întreaga lume, Biserica ajută în Europa, SUA şi pe toate continentele. Acest aspect precizat ca fiind «străjerul» de legătură al BOR cu structurile europene este Arhiepiscopul pentru Europa Occidentală şi Meridională, Iosif.

Patriarhul BOR ÎPS Daniel nu a uitat să admită că prezenţa lui Dumnezeu, nu poate lipsi din rădăcinile Europei, în ciuda nemenţionării creştinismului în preambulul actualei Constituţii europene, oricum aflate din propriul meu punct de vedere în impas. Patriarhul tuturor românilor ÎPS Daniel a ţinut să împărtăşească bucuria slujitorilor Domnului că, după cincisprezece ani «de la insurecţia tineretului creştin român am ieşit la liman şi cu Catedrala Mântuirii Neamului” – proiect lăsat moştenire chiar de către ctitorii actualei Catedrale Patriarhale. «Catedrala este vie prin voi şi întăreşte unitatea neamului în trupul lui Iisus Hristos», sunt cuvinte emblematice ale Părintelui Patriarh adresate tinerilor prezenţi la o reuniune Necesitatea comunicării între tineri şi Biserică a fost subliniată şi de Episcopul vicar patriarhal, Vincenţiu Ploieşteanu. “În perspectiva integrării României în Uniunea Europeană, se vorbeşte mult despre dinamicile politice, economice, sociale, dar foarte puţin sau deloc despre cea spirituală. România este un tezaur viu de valori spirituale, iar Biserica noastră promovează aceste valori în plan internaţional”. Înaltul prelat a reafirmat că Europa unită are doi mari plămâni: Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică

În altă ordine de idei pot rememora şi un alt aspect…Dacă Europa refuză în a-şi aduce aminte, în pofida faptului că cel ce scrie nu a experimentat,majoritatea ar trebui să nu uite! Încă din 1947, asupra Estului s-au folosit experimente ce au avut până în prezent consecinţe. Astfel,dacă în vechile şi regretabilele «vremuri de aur», în închisori,lagăre s-a realizat o dezumanizare printr-o reeducare în termeni atei,duri- actuala generaţie nu cred că ar dori un eveniment asemănător transpus în…lipsa valorilor şi a credinţei.Îndrăznesc să sper şi să doresc a crede că am dreptul la existenţă,tot aşa cum ar ţine de domeniul firescului în a se recunoaşte valorile într-o structură.

U.E este construită exclusiv pe forţa materială,palpabilă cu o infrastructură bazată pe disciplină.Alt aspect,motiv care mi se pare demn de a fi amintit este legat de conflict, mai exact de…lupta împotriva acestuia.Acest organism a apărut cu speranţa de a pacifica, de a normaliza şi media relaţiile inter-etnice.Acest adevăr nu trebuie uitat deoarece acest conflict a existat şi s-a transpus într-o dramă,mărturii vii rămânând cele Două Războaie Mondiale izbucnite din Europa ce au adus puternice dezechilibre.

Singura soluţie trebuie să fie (re)descoperită în Biserica Ortodoxă,mai exact în credinţa cea adevărată şi nu în teorii,concepte sau mode ale lumii contemporane. Desigur, atitudinea generală ar necesita mărturisirea şi cunoaşterea adevărului.Ortodoxia nu trebuie să rămână la nivel mental, de concept ci ar merita efortul experimentării din partea majorităţii.Concepţia despre lume a creştinilor contemporani a avut de înfruntat o pleiadă de reprezentări «traduse» din ungiuri mai mult sau mai puţin «ştiinţifice».Totodată au existat şi continuă să existe câteva formaţiuni socio-economice cu puternic substrat al manipulării conştiinţei, mult depărtate,deviate de la izvorul şi esenţa religiei creştin-ortodoxe.

Din acest punct de vedere,împărtăşesc ideea referitoare la ştiinţă ce se deplasează într-un mod contradictoriu,aleatoriu,negându-se şi afirmându-se permanent. Din principiu, şţiinţa şi proiecţia sa- orientarea politică a ultimelor două secole,ar fi necesar în a recunoaşte începutul Creaţiei Universului,nu ca pe un «boom» cosmic. Sau mai… exagerată este teoria conform căreia am fi descendenţi ai unor «primate avansate», ci ca un eveniment aparte deoarece suntem «creaţi după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu».

Etimologic noţiunea de a fi ortodox înseamnă a fi dreptcredincios sau dreptmăritor. Ortodox este acela care are în sufletul său dreapta credinţă în Dumnezeu închinându-se după cuviinţă lui Dumnezeu şi care respectă poruncile Sale.Ortodoxia este dreapta învăţătură de credinţă, de închinare şi de trăire, pe care Dumnezeu a descoperit-o lumii, la început, într-un mod general prin aleşii Săi poporului evreu ca apoi «la plinirea vremii» la venirea Mantuitorului, în chip lămurit, prin Domnul nostru Iisus Hristos. Învăţătura aceasta este un tezaur al Bisericii Ortodoxe fără eludări sau adausuri omeneşti, adică aşa cum a descoperit-o Mântuitorul, cum au vestit-o Sfinţii Apostoli, cum au tălmacit-o Sfinţii Părinţi şi cum a fost propovăduită de slujitorii bisericeşti, tuturor generaţiilor până în prezent. Şi pot admite că scopul însuşirii şi păstrării învăţăturii ortodoxe este o vieţuire după voia lui Dumnezeu în lume având o finalitate- dobândirea mântuirii.

Cu totul şi cu totul aparte am certitudinea că în cele mai multe situaţii, clasa politică mondială cât şi oamenii de ştiinţă exercită o presiune constantă pentru a stăpâni şi a pune sub ascultare omul, în acest debut al mileniului III. Totodată am convingerea referitoare la cunoaşterea Lui Dumnezeu ce este moştenită în cultul ortodox şi nu poate fi substituită de vreo altă formă. Ca posibil argument aduc mărturia lăsată posterităţii de savantul Albert Einstein,amintind despre cunoaşterea cărţilor Naturii.«Cu cât o citim mai mult,cu atât mai mult apreciem structura desăvârşită a acestei cărţi,cu toate că dezlegarea misterului ei se îndepărtează,pe măsură ce noi ne adâncim tot mai mult în ea.»( Evoluţia fizicii,1948)

În aceste condiţii, materialismul occidental este o soluţie viabilă sau o…«atractivă» tentaţie? Limba latină a sintetizat în trei cuvinte încărcate de semnificaţii. «Auri sacra fames»- blestemata sete de aur se transpune şi se traduce în primejdia acumulării de avere, boală cu adevărat contagioasă a lumii ce are forţa de a răscoli altă ameninţare ca…provocarea invidiei altora. Romancierul francez Antoine de Saint- Exupery are un citat memorabil :«Muncind numai pentru bunurile materiale,noi singuri ne construim o închisoare şi ne închidem în ea. Toate bogăţiile noastre sunt praf şi pulbere.Ele nu sunt capabile să ne ofere ceva pentru care merită să trăieşti.» (Planeta oamenilor)

În contemporaneite, despre «goana după aur»,riscurile sufleteşti şi pierderea dobândirii mântuirii au fost dintotdeauna ridiculizate de «specialiştii» de duzină cu argumente de genul «nu banii aduc fericirea ci numărul lor».Dar ei omit din start alt aspect.De aceea ei sunt pregătiţi în tumultoasa desfăşure a evenimentelor,conform proverbului «să se facă frate cu dracu până trec puntea».Paradoxal ei omit totuşi un aspect.Depărtarea cu bună-ştiinţă de valoare,credinţă şi urmarea punţii duce cu siguranţă în tabăra opusă.Drama celor ce aleg aceasta debutează atunci când apare dilema de a aduna tot mai mult sau a mai cheltui nejustificat orice

Şi. ca o scurtă concluzie, o imagine apocaliptică din tradiţia ortodoxă ilustrează magistral:«Iar pe fruntea ei scris nume tainic Babilonul cel mare,mama desfrânatelor şi a urâciunii pământului.» (Apocalipsa Sf.Ioan 17,versetul 5)

D.M