DESPRE LUMEA
ÎNGERILOR
Realizator Daniel Mihai
2008
Cine sunt îngerii
Cuvântul înger derivă din grecescul «angelos» care înseamnă mesager,trimis. După cum sugerează şi numele lor, îngerii au rolul de a intermedia relaţia omului cu Dumnezeu, transmiţând mesajele de la Divinitate către om şi invers, de la om către Dumnezeu. Dar ei nu sunt doar nişte simpli mesageri în înţelesul strict al cuvântului. Ei au sarcina şi de a ne ghida şi susţine pe lungul drum al vieţii pământeşti.
Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi. Ei cunosc instantaneu consecinţele nenumărate ale unui principiu sau miile de faţete ale realităţii. Cunosc secretele naturii, stăpânesc legile care guvernează Universul, sunt păstrătorii unei ştiinţe foarte vaste şi a unei înţelepciuni infinite. Ei lucrează constant pentru binele omului, întotdeauna şi pretutindeni. Chiar dacă noi nu percepem prezenţa lor şi nu le acordăm nici un gând, îngerii veghează asupra noastră în orice clipă, ne ajută în momentele dificile şi ne apără de tot felul de pericole.
Îngerii se află pretutindeni. Ei veghează asupra caselor, ne însoţesc în călătorii, sunt alături de persoanele care suferă şi care au nevoie de susţinere şi consolare în momentele de descurajare. Nefiind îngrădiţi de legile impuse de materie, ei se pot deplasa cu o viteză inimaginabilă pentru noi, care suntem constrânşi de legile spaţiului şi ale timpului . Este suficient să ne gândim la ei şi imediat sunt alături de noi, gata să ne ofere ajutorul lor preţios.
Pe întreg Universul, fiecare înger are atribuţii precise. Galaxiile, planetele, stelele sau, dacă vorbim de lumea în care trăim, oceanele, râurile, oraşele, naţiunile, sunt încredinţate supravegherii îngerilor. Pentru a-şi îndeplini misiunea pe care o au pe Pământ, ei se consacră foarte mult pentru ghidarea şi protecţia oamenilor.
Încă de la naştere, fiecare fiinţă umană este lăsată sub protecţia unui înger care are sarcina precisă de a o asista în orice moment al vieţii sale, fără s-o abandoneze niciodată. Fiecare persoană are deci propriul său înger păzitor, indiferent de rasă, cultură sau religia de care aparţine. Chiar şi persoanele care spun că sunt atee, materialiste convinse sau cele care refuză să creadă într-o altă dimensiune decât cea terestră, au un înger personal.
Dar ce face mai precis îngerul nostru păzitor? Probabil că n-o să ştim niciodată cu precizie în cursul vieţii noastre terestre. Nu ştim niciodată exact cât de mult veghează şi câte fac pentru noi proprii părinţi pe care îi cunoaştem şi îi percepem fizic, cum am putea şti precis câte fac îngerii care nu sunt vizibili ochilor noştri fizici ? Dar, dintre numeroasele lucruri pe care le fac, putem enumera câteva dintre ele.
Îngerul nostru personal ne fereşte de pericolele care ne pândesc fără ca noi măcar să le bănuim. Ne îndeamnă să ne deschidem către ceea ce este bun şi să evităm răul.Totodată are sarcina de a transmite mai departe rugăciunile noastre şi intervine neobosit pentru ca noi să primim întotdeauna dragostea divină.
În împrejurări particulare, îngerul păzitor se manifestă şi sub aparenţe perceptibile nouă, iar când este absolut necesar, poate lua formă umană pentru a disipa confuzia şi dezorientarea celui căruia i-a fost dat să-l vadă. Numeroase persoane care au intrat în contact cu îngerii îi descriu ca fiind creaturi înaripate, radiind de lumină şi schimbându-şi fără încetare culoarea şi forma. Relatările celor care spun că au întâlnit un înger într-un moment particular al vieţii lor sunt destul de diferite. Aceste persoane vorbesc în general despre fiinţe în carne şi oase care le-au ajutat în situaţii de urgenţă, pentru ca ulterior să dispară în mod misterios. Nimic nu ne împiedică să credem că persoanele întâlnite aparent întâmplător într-un moment al vieţii (poate chiar în circumstanţe banale) ar putea fi îngeri sau fiinţele cu care ne intersectăm în drumul nostru şi care, înainte de a pleca, au rostit cuvinte potrivite pentru a ne lumina şi a ne modifica profund viaţa.
Cartea lui Enoh
Cartea lui Enoh e inclusă în Evangheliile considerate “apocrife”, nume dat încă din vechime de către biserică scrierilor care provin din ambianţa iudaică, fiind legate de istoria originii creştinismului, dar care nu sunt incluse în canon. In vechime, cu trecerea timpului aceste scrieri au fost uitate sau chiar pierdute. Şi nu au fost redescoperite decât recent. O astfel, de lucrare este Cartea lui Enoh care a fost regăsită de abia la finalul secolului 18 în nişte manuscrise etiopiene.
Această carte este de o foarte mare importanţă pentru biserica creştină din timpul primelor secole, carte în care Noul Testament este supranumit «Scriptură sfântă”.
Această lucrare se ocupă de îngeri şi este o autentică mină de informaţii. Se poate spune că această carte prezintă o angeologie clar dezvoltată, o adevărată doctrină a îngerilor.
Chiar de la începutul cărţii autorul vorbeşte despre făpturi înaripate, mesageri divini, afirmând că ştie de existenţa lor atunci când scrie: «Acesta este cel pe care mi l-au arătat îngerii; am ascultat tot ce mi s-a spus şi am notat totul, nu pentru această generaţie, ci pentru cea care va să vină, generaţia viitoare.»
Dar capitolul cel mai important este capitolul şase, denumit şi Cartea celor vigilenţi aceasta fiind considerată una dintre cele mai vechi informaţii legate de existenţa îngerilor căzuţi. Iată câteva citate din acest text..Textul istoriseşte foarte explicit o realitate: «Şi s-a întâmplat că numărul oamenilor a crescut şi oamenii au avut fete foarte frumoase şi îngerii, fii ai cerului, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele. Şi şi-au spus unii altora: «veniţi, hai să ne luăm de soţii pe fetele oamenilor şi să avem copii cu ele.»
Aşa a spus Semeyaza, conducătorul lor: «Mă tem că voi nu sunteţi de acord cu aceasta şi că eu sunt cel care, prin atitudinea mea, vă trag spre păcat.» Dar toţi într-un glas i-au răspuns: «Jurăm, noi toţi cei de aici, că ne angajăm să nu ne abatem de la această propunere şi să o punem în fapte». Aşa că, au jurat cu toţii, căzând astfel în păcat toţi două sute
Din lunga listă cu îngeri căzuţi putem enumera pe Asael, Batraal, Anani, Ramuel, Ezeqeel şi mulţi alţii.
Apoi textul Cărţii lui Enoch continuă:
«Şi şi-au luat de soţii pe fiicele oamenilor şi ele i-au învăţat incantaţii şi magie, le-au vorbit depre puterea plantelor şi a rădăcinilor lor. Ele au rămas însărcinate şi au născut nişte copii giganţi. Aceştia mâncau toate fructele pe care le cultivau oamenii, până când oamenii şi-au dat seama că nu mai pot să-i hrănească. Atunci, giganţii au început să păcătuiască împotriva păsărilor, animalelor, reptilelor, peştilor, mâncăndu-le carnea şi bându-le sângele. Pământul acuza de toate aceste atrocităţi pe nedoriţi.”
Un alt pasaj din Cartea lui Enoh spune: «Odată cu îngerii căzuţi a venit pe Pământ răul, aceştia învăţându-i pe oameni - citim în continuare în cartea lui Enoh - să fabrice arme şi paloşe, să cunoască valoarea aurului şi a pietrelor preţioase, să.practice magia şi astrologia, să se lupte. Pe femei, îngerii căzuţi le-au învăţat să se machieze, să poarte bijuterii, să se împopoţoneze. În consecinţă, prezenţa lor nu a condus la o dezvoltare a cunoaşterii, ci la apariţia păcatului, impurificării şi a războaielor.»
Cu multe referiri la prezenţa îngerilor este un alt text apocrif intitulat Cartea Giubileelor, numită şi «Mica Geneză» pentru că în ea sunt povestite evenimentele de la creaţia lumii până în momentul în care Moise a primit, pe muntele Sinai, de la Dumnezeu legile .
Deşi Vechiul Testament nu spune nimic despre momentul în care Dumnezeu a creat îngerii, Cartea Giubileelor spune clar că încă din prima zi a Genezei, Dumnezeu a creat îngerii şi spiritele naturii. În această carte este scris că de fapt angelus faciei, îngerul care se află întotdeauna alături de Dumnezeu este cel care i-a explicat lui Moise procesul Genezei: «Aici sunt scrise toate lucrurile creaţiei, modul în care Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi s-a odihnit în cea de-a şaptea, cum creaţia este sfântă pentru că este a lui Dumnezeu şi pentru că El şi-a lăsat semnătura asupra ei. Este scris cum în prima zi a creat atât cerul din înalturi cât şi pământul şi apele şi toate corurile îngereşti care trebuie să-l ajute la desăvârşirea creaţiei. Corurile îngereşti sunt formate din îngeri cu diferite funcţii; unii rămân întotdeauna alături de Dumnezeu, alţii sunt îngerii care sunt alături de sfinţi, ajutându-i în misiunea lor sau îngerii protectori ai oamenilor, sau îngerii care protejează natura şi spiritele naturii, ale focului, vântului, furtunii, a zăpezii şi grindinei, ai tunetelor şi trăznetelor, ai frigului sau ai căldurii, ai perioadelor ploioase sau ai primăverii, ai toamnei, îngeri protectori ai tuturor spiritelor care există în cer, pe pământ, pe culmi şi în abisuri, ai luminii şi ai întunericului, al zorilor şi al serii, toţi fiind ghidaţi de înţelepciunea inimii divine.»
Îngerii în Noul Testament
În Noul Testament, intervenţia angelică este mult mai numeroasă decât în Vechiul Testament şi a inspirat o infinitate de opere artistice.
Prima experienţă angelică pe care o întâlnim în Noul Testament este cea relatată de Luca (cap. l, 11-12). Înţeleptul Zaharia, care deja era înaintat în vârstă, nu avea copii de la soţia sa Elisabeta, sterilă, şi ea fiind deja în vârstă. Şi iată că într-o zi, când slujea în templu, «i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi de frică a căzut peste e1.» Şi cum este scris, îngerul l-a anunţat pe Zaharia că soţia sa îi va naşte un fiu, şi că pe acesta să-l numească Ioan. Şi pentru că Zaharia s-a arătat neîncrezător, îngerul i-a luat glasul, rămânând mut până în momentul în care cele pe care el le-a spus s-au îndeplinit.
Dar cel mai cunoscut moment este acela în care arhanghelul Gabriel îi apare Fecioarei Maria şi o anunţă că va avea un fiu. Legat de aceasta Luca ne relatează (Cap. 1, 26): «În a şasea lună (de graviditate a lui Elisabeta) a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu , într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: «Bucură-te, cea care eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.» Şi aceasta a fost tulburată de un astfel de salut şi se întreba ce fel de închinăciune este aceasta. Şi îngerul i-a spus: «Nu te teme, Maria căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus… »
Evanghelistul Matei (cap. 1 , 19) relatează cum Maria după ce a rămas însărcinată cu Duhul Sfânt, când l-a anunţat pe logodnicul ei, acesta prima dată s-a hotărât să o părăsească: «Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând să o vădească, a voit să o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: “Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ceea ce a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. “» Şi îngerul i-a spus că astfel se vor împlini cele spuse de proorocul Isaia: “Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte un fiu…” Şi continuă: “Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa… “
Chiar şi momentul Naşterii Lui Iisus a fost anunţată păstorilor de către îngeri: «Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor . Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor… “ (Luca cap. 2, 
Şi când Iisus a fost circumscris, Luca vorbeşte din nou de apariţia unui înger: «Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, i-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger mai înainte de a fi zămislit … »(Luca cap.2. 21)
Sfântul apostol şi evanghelist Matei povesteşte cum imediat ce regele Irod a dat ordin să fie ucişi toţi pruncii, un înger îi apare în vis lui Iosif ca să-l prevină să fugă în Egipt: «Iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: “Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă … » (Matei cap. 2, 12) După moartea lui Irod, când pericolul a dispărut, îngerul revine, aşa cum a promis, şi-i spune lui Irod: «Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi pe pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.“» (Matei cap. 2, 20)
Când Iisus, înainte de a-şi începe misiunea spirituală, a postit în deşert 40 de zile, după ce a rezistat ispitelor diavolului, este răsplătit de îngeri: «Atunci l-a lăsat diavolul şi iată ingerii, venind la el îl slujeau.» (Matei cap.2, 12)
Viaţa lui Iisus este tot timpul acompaniată de prezenţa îngerilor, Iisus făcând adesea referiri la ajutorul pe care i-l oferă în permanenţă îngerii. Citim, de exemplu, în sublima parabolă a grăuntelui de muştar: «Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei care fac fărădelegea, şi-i va arunca pe ei în cuptorul cu foc.” (Matei cap. 13, 41) Şi în continuare este scris: «Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia, după faptele sale.» (Matei cap.16, 27)
O altă referire legată de prezenţa îngerilor regăsim în parabolele cu oaia rătăcită şi cu drahma pierdută: «Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.» (Luca cap.15, 10)
În Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca (cap. 16, 22) se vorbeşte despre îngerii care conduc sufletul după moarte: «Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam… »Şi în Cap. 18, 10, Luca aminteşte despre îngerii din cer: «…Vă spun că îngerii din cer văd tot timpul faţa Tatălui meu, care stă în ceruri.» .
Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este o adevărată apologie a îngerilor: «Şi iată, s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau, şi s-au făcut ca morţii. Iar îngerul, răspunzând a zis femeilor: “Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci s-a sculat precum a zis … ” (Matei cap.28, 2)
Tot legat de momentul dumnezeiesc al Învierii, Sfântul Apostol şi Evaghelist Marcu povesteşte despre aceeaşi apariţie îngerească: «Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat… »(Marcu Cap.16, 15) Legat tot de acelaşi eveniment, în Evanghelia după Luca se relatează: «Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrand, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare .»(Luca cap. 24, 2-4)
În Faptele Apostolilor (cap 1, 9-11 ) este relatată Înălţarea la Cer a Lui Iisus: «Şi acestea zicând, pe când priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: “Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.”»
Faptele Apostolilor conţin şi alte referiri legate de prezenţa îngerilor. De exemplu, apostolul Petru, care era întemniţat, este eliberat de către un înger: «Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: “Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: “Incinge-te şi încalţă-te cu sandalele.” Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: “Pune haina pe tine şi vino după mine.” Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.» (cap.12, 7-12)
Când Apostolul Filip porneşte să-i convertească pe etiopieni, un înger este cel care-l ghidează: «Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând:”Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalem spre Gaza …”» (Fapte cap. 8, 26)
Când Apostolul Petru se îndrepta spre Italia, povesteşte celor care-l însoţesc viziunea pe care a avut-o: «Mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al lui Dumnezeu, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin, zicând: “Nu te teme, Petrule. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei care sunt în corabie cu tine.” De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus.» (Fapte Cap. 27, 23)
Şi Apostolul Pavel, în Epistola Întâi către Corinteni, într-una dintre cele mai minunate pasaje care au fost scrise vreodată despre iubire, pomeneşte despre îngeri astfel: «De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.»
Iar în final, în Apocalipsă se găseşte pasajul: «Şi eu, Ioan, sunt cel care a văzut şi auzit aceste lucruri. Şi când le-am văzut şi le-am auzit, m-am aşezat plin de veneraţie la picioarele îngerului care mi-a dezvăluit toate aceste 1ucruri.»De fapt, în Apocalipsă îngerul este cel care îi revelează lui Ioan imaginile pe care ni le descrie; şi pentru ca să-l convingă să scrie viziunile care i s-au oferit a fost trimis din nou un înger.
Îngerii în Vechiul Testament
În Vechiul Testament nu există o angelologie bine conturată, care să ne ofere un sistem legat de lumea ingerilor, informaţii asupra naturii lor şi a raportului lor cu Dumnezeu. Dar transpare ferm convingerea că Dumnezeu stabileşte legături cu oamenii prin intermediul mesagerilor săi.
În Geneză regăsim adeseori prezenţa îngerilor. Prima lor apariţie este în capitolul 3,23-24: «De aceea, l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.»
În capitolul al 18-lea,Avraam (Abraham) este vizitat de trei îngeri, care printre altele îl anunţă că soţia sa, Sara, care era sterilă şi foarte bătrână (peste 90 de ani) va avea un copil pe care trebuie să-L numească Isaac. Şi când Dumnezeu îl testează pe Abraham, cerându-i să-i jertfească pe unicul său fiu, din nou un înger apare şi-i spune: «Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, că acum cunosc că crezi în Dumnezeu şi că pentru El n-ai cruţa nici pe singurul fiu al tău.»(Geneză cap.22, 11)
În continuare, regăsim tot în Vechiul Testament visul lui Iacob, legat de scara cerească:«Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.»(Geneză 28, 12) Un alt moment în care re găsim prezenţa îngerilor este lupta dintre Iacob şi înger (Geneză cap.32,25); sub forma unei «pare de foc» i se arată îngerul proorocului Moise:«I s-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, care ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.» (Ieşire cap.3,4)
Tot un înger îl ajută pe profetul Ilie în fuga sa prin deşert: «Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zidicând: ‘’Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei. “Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: “Scoală de mănâncă şi bea!” Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit din nou. Dar îngerul Domnului s-a întors a doua oară, l-a atins şi i-a spus: “Scoală de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea!” Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a băut şi, întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi…»(III Regi, cap. 19,4-
În Cartea Proorocului Isaia (cap. 6, 1-7), este descrisă misiunea profetică a sa: «În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, cu două zburau. Şi strigau unul către altul, zicând: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. Şi am zis: “Vai mie, sunt pierdut! Sunt om cu buzele spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul L-am văzut cu ochii mei!” Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: “Iată, s-a atins de buzele tale şi fărădelegile s-au curăţat.”» (Isaia, cap.6, 1-7)
Un alt episod legat de existenţa îngerilor îl regăsim în cartea Proorocului Daniel. Trei tineri, care refuză să slujească zeilor regelui Nabucodonosor, sunt aruncaţi într-un cuptor, dar sunt protejaţi de Dumnezeu: «Regele … grăieşte sfetnicilor săi: “Oare, nu am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător?… Iată, eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar celui de-al patrulea, cu faţa unuia dintre fiii zeilor.” Regele dă ordin să se deschidă cuptorul, de unde tinerii ies vii şi nevătămaţi, fapt care-l determină pe rege să spună:«Binecuvântat să fie Dumnezeul lor, care a trimis pe îngerul său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.»(Daniel cap.3, 24-29)
Regele Darius, cel care l-a urmat la tron pe regele Nabucodonosor, îl aruncă pe Daniel la groapa cu lei, unde rămâne toată noaptea; dis-de-dimineaţă se duce să vadă dacă Dumnezeul lui l-a ajutat să scape; după ce-l strigă, Daniel îi răspunde: «Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui…» (Daniel 6,22)
În Cartea lui Daniel găsim pentru prima dată vorbindu-se de un înger care are un nume- Gabriel. El este cel care-i explică lui Daniel viziunea sa: «Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om. Am auzit un glas de om care striga şi spunea: “Gavrile, tâlcuieste celui de acolo vedenia!” Şi el a venit unde eram eu şi când se apropia m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ.» (Daniel cap. 8, 15-17)
În continuare găsim şi numele Arhanghelului Mihail:«Şi mi-am ridicat ochii şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele încinse cu aur curat şi de preţ, trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită si sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulţimi.» (Daniel cap. 10,5) «Şi el a spus: “Îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit şi m-a ajutat… Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor. “» (Daniel cap. 10, 12-14)
Tânărul Tobia este acompaniat şi protejat de-a lungul periculoasei sale călătorii de Arhanghelul Rafael: “Şi s-a dus Tobia să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar Tobia nu ştia.» (Tobia cap. 5, 4) Îngerul îi spune că ştie drumurile şi poate să-l însoţească şi să-l ghideze de-a lungul întregului său drum. Înainte de a porni la drum el o consolează pe mama lui Tobia, care plângea, spunându-i să fie liniştită că fiul ei se va întoarce sănătos şi întreg pentru că un înger al lui Dumnezeu îl va însoţi tot drumul.
În acest fel, în Vechiul Testament sunt prezenţi şi numiţi toţi cei trei Arhangheli: Mihail, Gabriel şi Rafael.
Ca o mică observaţie reiese faptul că Sfinţii Îngerii din Vechiul Testament au aspect uman, mănâncă şi beau la fel ca oamenii şi nu au întotdeauna aripi.
Învăţăm de la îngerul păzitor
Umilinţa. Îngerul nostru păzitor ne respectă liberul arbitru, neintervenind niciodată peste voinţa noastră, deşi cunoaşte că anumite lucruri nu ne fac bine, dar ne lasă să învăţăm noi înşine din greşeli. Ne iubeşte şi ne acceptă aşa cum suntem,în funcţie de starea de spirit, uneori mai trişti, altădată mai orgolioşi, mai aroganţi, mai agresivi sau pesimişti.
Fidelitatea. Ne este fidel încă de la crearea noastră ca spirit şi va fi cu noi până ne vom desăvârşi evoluţia. Tot timpul ne călăuzeşte, ne îndrumă, ne protejează, altfel spus, veghează asupra noastră şi doar asupra noastră. «Grija» lui este să ne fie nouă bine, dar nu noţiunea de «bine» pe care-l înţelegem noi în mod curent. Este o mare (îndrăznesc a crede exact ca o taină), un bine al spiritului, ce implică fenomene pe care de multe ori nu se inteleg prea uşor. Dar cu ajutorul lui putem descifra aceste fenomene, care de fiecare dată se constituie în lecţii de viaţă.
Prietenia. Îngerul protector este cu noi şi la bine şi la greu, ne susţine, ne inspiră, ne mângâie, ne alină suferinţele. Este un prieten de încredere, pe care ne putem baza în orice moment, în orice conjunctură. Iar dacă problemele noastre îl depăşesc, apelează la îngerii care ne pot ajuta, în funcţie de experienţa pe care o traversăm. Face tot ce ţine de el pentru a ne ajuta, în orice moment. Restul totul depinde de noi.
Acceptarea. Îngerul păzitor ne acceptă aşa cum suntem, fără să ne judece, să ne critice sau să se supere pe noi. Ne înţelege că lucrăm cât putem la un moment dat. Deasemenea se străduie să ne ajute a face mai mult, să fim mai buni, mai iubitori, mai sănătoşi, pentru că astfel vom putea face alegeri mai bune în folosul nostru şi al celorlalţi.
Compasiunea. Manifesta compasiune faţă de noi atunci când facem alegeri greşite şi suferim. Caută să ne aline suferinţa şi să ne ajute să învăţăm din greşeli, astfel încât să nu le mai repetăm şi să ne creăm iarăşi motive pentru a suferi. Dacă am manifesta si noi aceeasi compasiune fata de lumea din jur, n-am mai avea conflicte interioare şi ne-am integra armonios în spectacolul fascinant al propriei existenţe.
Dăruirea. Îngerul păzitor este la dispoziţia noastră tot timpul, iar tot ceea ce face, chiar rostul lui de a fi, este spre binele si evoluţia celui căruia i-a fost dat să-l vegheze. Ca fiinţe umane, niciodată nu ni se cere să dam mai mult decât avem, dar de multe ori nu ştim cât avem, şi nici nu vom afla dacă nu dăruim.
Bucuria. Este mereu plin de vioiciune.Fiecare dintre noi ar trebui să ne bucurăm împreună cu îngerul nostru păzitor de viaţă, de libertate, de pace, de un zâmbet, de un gest tandru, de frumuseţea unei flori … Sunt atât de minunate creaţiile Lui Dumnezeu şi darurile pe care ni le face prin cei din jur, încât mereu avem motive să fim bucuroşi, chiar dacă ne luăm viaţă în serios.
Iubirea necondiţionată. Ne iubeşte şi ne ajută chiar şi atunci când nu credem în el, când uităm de prezenţa lui, când nu-I acordăm atenţie şi toate acestea fără a cere de la noi nimic în schimb, iubindu-ne pur şi simplu. Iubirea necondiţionată este o iubire matură şi profundă, care se învaţă prin trăire şi experienţă, cu un astfel de ghid, prieten şi model.
Cum intrăm în contact cu îngerul păzitor
Îngerul nostru păzitor petrece mult timp cu noi. Cel mai adesea, nu putem să-l vedem şi chiar avem dificultăţi în a-i percepe prezenţa. Dar credinţa în prezenţa sa alături de noi ne conferă deja o stare de siguranţă. Altfel spus, nu suntem niciodată singuri, chiar în momentele cele mai dificile. Cu noi se află tot timpul cel care ne iubeşte profund şi necondiţionat, chiar dacă noi considerăm că nu merităm (conform standardelor umane) şi suntem perfect conştienţi de greşelile noastre. Îngerul păzitor este totdeauna cu noi, gata să ne ierte, să ne încurajeze, să ne ajute să ne transformăm.
Dar cum să facem să intrăm în contact cu el? Cum să ne exprimăm dorinţele şi cum să-i ascultăm sfaturile preţioase? Dacă fiinţele umane şi îngerii trăiesc în două realităţi diferite, cum este posibil să stabilim un dialog?
Există mai multe modalităţi de a comunica cu îngerii şi oricare dintre ele poate fi eficientă; important este ca cererile să le fie adresate cu dragoste şi cu inima încrezătoare. Contactul cu îngerii poate avea loc chiar şi în timpul somnului, deci într-un mod total inconştient. Unii oameni preferă să mediteze, alţii să comunice în scris sau prin intermediul viselor. Depinde de structura proprie şi de disponibilităţile fiecăruia. Nu e nevoie să foloseşti tehnici speciale, important e să fii cât mai relaxat şi deschis pentru a-i primi în inima ta. Poţi chema un înger în gând: «Înger drag, am nevoie de ajutorul tău» şi el răspunde întotdeauna. Dacă eşti deschis spre vibraţia lui, îi vei simţi prezenţa.
A recurge la ajutorul îngerilor presupune un mod de viaţă «natural».Sunt de acord că nu trebuie a ne gândi că ar fi necesar să ducem o viaţă plină de… misticism. Atunci când căutăm comuniunea cu îngerii nu facem altceva decât să acceptăm să ne rezervăm un spatiu de meditaţie şi linişte, îndepărtându-ne astfel de vacarmul vieţii cotidiene pentru a ne consacra regăsirii păcii interioare. Dar toate acestea nu se obţin într-o zi: prin paşi mici putem parcurge un drum lung, iar atunci când suntem dispuşi să privim înapoi, vom constata că viaţa noastră într-adevăr s-a schimbat.
A comunica cu îngerul păzitor înseamnă să stabileşti un dialog, să asculţi un sfat, să găseşti răspunsuri sau să fii inspirat. Nimic rău nu poate să apară prin acest demers; atunci când o cerere sau o problemă sunt prezentate îngerului, ele vor deveni obiectul atenţiei sale iubitoare. Îngerii sunt întotdeauna gata să ne primească rugăciunile, cu condiţia ca ele să nu fie dictate de intenţii egoiste sau din interes. Ei sunt în măsură să recunoască adevăratele noastre intenţii şi să prevadă consecinţele unei situaţii; nu acordă niciodată ajutorul pentru o acţiune care ar putea fi în contradicţie cu binele celorlalţi. Prin urmare, atunci când dorim să-l apelăm pe îngerul păzitor pentru a ne rezolva o probemă, este important să ne lăsăm la o parte egoismul şi să adresăm un gând de iubire şi de înţelegere faţă de toţi cei care trăiesc o situaţie similară cu a noastră. Rugăciunea noastră îmbracă astfel o semnificaţie mai amplă şi, cuprinzând mai multe persoane, ne ajută să nu rămânem izolaţi în preocupările noastre, oricât ar fi ele de mari sau mici.
A intra în comuniune cu îngerii este mai uşor decât pare. Acordaţi-vă puţin timp, chiar şi numai un sfert de oră, şi faceţi în aşa fel încât nimeni să nu vă deranjeze. Închideţi ochii şi respiraţi profund. Urmaţi timp de câteva minute ritmul propriei respiraţii şi încercaţi să vizualizaţi un mare spaţiu albastru. Apoi rostiţi o mică rugăciune, cum ar fi «Înger, îngeraşul meu», după care îl rugaţi să vă ajute în problema pe care o aveţi. Formulaţi-vă clar solicitarea şi apoi declaraţi-vă gata să primiţi cu încredere răspunsul care vă va parveni. Pregătiţi-vă să acceptaţi cu detaşare sfaturile, căci, pe moment, s-ar putea ca acestea să vă bulverseze. Amintiţi-vă că îngerul păzitor se adresează direct sufletului şi spiritului vostru. Concentraţi-vă şi căutaţi să percepeţi vocea sa în voi înşivă. Dacă vă temeţi să nu pierdeţi elemente importante ale răspunsului, puteţi să vă pregătiţi un creion şi o foaie de hârtie pe care să vă puteţi nota tot ceea ce primiţi. Când conversaţia a luat sfârşit, mulţumiţi-i îngerului păzitor pentru intervenţia sa: “Îţi mulţumesc, drag înger, pentru sfaturile tale înţelepte şi pentru intervenţia ta”. Mai rămâneţi câteva minute cu ochii închişi, căutând să înţelegeţi sensul profund a ceea ce aţi perceput. Este bine să vă mai acordaţi puţin timp şi să analizaţi calm răspunsul primit. Amintiţi-vă că deciziile depind doar de voi înşivă. Îngerul ne inspiră o soluţie, ne sugerează un drum de urmat, ne dojeneşte pentru greşelile noastre, dar nu intervine niciodată peste voinţa noastră.
Este posibil ca primul contact cu îngerul păzitor să nu se stabilească prea uşor, dar treptat, momentele de comunicare vor deveni aproape naturale. De asemenea, veţi constata că vă simţiţi mai puternici, mai armonioşi şi senini, şi veţi observa că chiar şi relaţiile cu ceilalţi au tendinţa să se schimbe, ca şi modul vostru de a privi evenimentele vieţii şi lumea care vă înconjoară.
Ţinerea unui jurnal intim poate fi utilă pentru a obiectiva mai bine progresele realizate pe parcursul vieţii. Reluând conţinutului său şi reflectând la evenimentele trecute, vom acorda mai multă importanţă unor fapte aparent nesemnificative, dar care, printr-o analiză ulterioară, pot revela transformări de care nu eram cu adevărat conştienţi. Este suficient să luaţi un caiet sau o agendă şi să notaţi tot ceea ce vi se pare semnificativ, ca într-un rezumat, o sinteză a informaţiilor, inspiraţiilor şi răspunsurilor pe care le veţi obţine atunci când intraţi în contact cu îngerii. Nu uitaţi să puneţi data pe fiecare adnotare pentru a avea un punct de reper.
Crearea îngerilor
Dumnezeu Creatorul a facut mai intai lumea ingerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm 103,5), ca sa slujeasca voii Sale Dumnezeiesti Prea Sfinte. Toti ingerii au fost creati de Dumnezeu in acelasi timp.
Scopurile principale pentru care au fost creati ingerii care formeaza lumea nevazuta sunt: pentru a-L slavi pe Dumnezeu (Is. 6,3; Lc. 2,14); pentru a implini voia lui Dumnezeu cea Sfanta (Mt. 4,11; 25,31; 1 Tim. 3,16); pentru a vesti oamenilor tainele si voia lui Dumnezeu (Mt. 1,20; 2,13; 28,2; Lc. 1,26); pentru a-i ajuta pe oameni sa se mantuiasca (Ev. 1,14); pentru a ajuta sufletele oamenilor dupa moartea trupeasca si a le duce in Rai (Lc. .16,22).
Sfanta Scriptura ne spune ca sunt noua cete ingeresti si trei ceruri (II Cor. 12,4), conform cu descoperirea avuta de Sfantul Apostol Pavel. Sfantul Dionisie Areopagitul, in cartea sa “Despre ierarhia cereasca” spune ca cetele ingeresti se impart in trei grupe triadice.Prima grupă triadică îngerească include: Serafimii, Heruvimii şi Tronurile
Cea de-a doua grupă triadică îngerească sunt Domniile, Stăpâniile şi Puterile. A treia grupă triadică îngerească e compusă din ceata de Îngeri, Arhangheli şi Începătorii.
Dumnezeu isi descopera vointa Sa la ingerii din ceata superioara, iar acestia, la randul lor, o comunica celorlalti ingeri. In felul acesta, tainele si puterile lui Dumnezeu urmeaza in ordine descendenta, de la serafim la inger si fiecare ierarhie ulterioara este consacrata numai cu acele cunostinte, pe care este capabila sa le cuprinda la nivelul respectiv al dezvoltarii spirituale.
Cuvantul “inger” inseamna sol sau trimis. Ingerii au capatat acest nume datorita slujirii lor, indreptata de la Atotmilostivul Dumnezeu catre mantuirea oamenilor. Sfantul Apostol Pavel ne spune: “Ingerii nu sunt, oare, toti duhuri slujitoare, trimise sa slujeasca pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” (Evrei 1,14). Sfantul Grigorie Teologul precizeaza: “Îngerii, fiind slujitori ai vointei dumnezeiesti, ei nu numai prin facultatea fireasca, dar si in virtutea harului imbelsugat se deplaseaza ca gandul peste tot. Si, pretutindeni, sunt alaturi de fiecare, atat datorita iutimii cu care isi indeplinesc slujirea, cat si datorita subtilitatii esentei lor. Crearea ingerilor a precedat crearea lumii materiale a omului” (
